De ce am votat cum am votat

Puii mei, atâta s-o vorbit despre porcăria asta de campanie că nu mai am ce zice original. Plm, a ieşit cum a ieşit.

1. Marele, din câte îl văd eu, merit al lui Băsescu e faptul ca, in 2004, Năstase cumparase presa scrisa cu reclame plătite din bugetul de stat, şi iertase televiziunile de cateva zeci de milioane de euro de taxe neplătite. Rezultatul – articolele sforăiau de pesedism, şapourile şi editorialele nu mai răzbeau să ridice osanale partidului unic, televiziunile începeau ştirile cu măreţele realizări social-democrate. Nuş ce mare institut de monitorizare a presei îşi exprimase îngrijorarea vizavi de libertatea presei în Romunica. Mai ţineţi, probabil, minte scandalul guzganului rozaliu. Ei: anul ăsta mai toate televiziunile şi ziarele s-au slobozit împotriva lui Băse. Semn că – iată – nu se mai cumpără presă. Şi dacă se cumpără, nu se mai cumpără ca în trecut. Suntem oleacă mai liberi ca amu 4 ani.

Concluzia 1: oare începe să se mişte democraţia în Romunica? Oare statul chiar nu mai manipulează televiziuni? Nu cred că B1TV a sărit în apărarea preşedintelui pentru că acesta le virase bănuţi, ci pur şi simplu pentru că au mirosit ratingul. Atât.

2. Filmuleţul lui Băsescu care căpăceşte copii: are vreo relevanţă dacă e trucat sau nu? TOŢI ştim care e firea lui Băsescu – întrebaţi-i pe puiuţul de comunist şi pe ţiganca împuţită. Ştim că e impulsiv, violent, uneori iresponsabil. Ştim că e căpos şi alteori încrezut. Şi mai ştiam şi că dacă un personaj mai lipsit de carismă, gen Tăriceanu, sau chiar antipatic, gen Ludovic Orban sau Vanghelie, ar fi lovit un prunc, oprobriul populaţiei României ar fi fost înzecit. Deci ştiam cu cine avem de-a face.

Concluzia 2: Dacă ne trebuia un finuţ la cârma patriei, îl votam direct pe Năstase, în 2004. Punct. Şi al dracu’ de carismatic, Băsescu ăsta! Al dracu’!

3. Tot în legătură cu filmuleţul: îl cheamă ăştia la Realitatea, îi pun înregistrarea. Extrem de evaziv şi extrem de controlat, Băsescu îl ia pe “nu ştiu” în braţe, face faţă cu succes. Pleacă din platou, moderatorul îl hărţuieşte cu întrebări pe coridor, pe scări, preşedintele nu îşi pierde cumpătul. Iese afară din sediul Realitatea, sare pe el un antenist. Genială faza: “dom preşedinte, ce aveţi de comentat în legătură cu filmuleţul în care loviţi un copilaş?” Băsescu: “Când a fost făcut filmul?”

Bueeey, ma leşi? Băsescu tocmai aflase, cu 20 minute mai devreme, toate detaliile legate de film! Şi face pe niznaiul, dar îi dă reporterului ceea ce acesta venise să facă rost: un răspuns, dar unul neprevăzut. Reporterul venise înarmat cu replici cu care să contracareze orice posibil răspuns al preşedintelui – mai puţin acesta. Şi reporterul îşi coboară scuturile bionice: dialoga cu preşedintele, care-i pusese o întrebare privindu-l drept în ochi, cu privirea aia a lui chioară. Reporterul răspunde (părerea mea) uşor muiat: “În 2004!” Dar deja tensiunea se risipise. Dispăruse pur şi simplu. Şi Băsescu răspunde şi el că bla bla, o să dea un comunicat de presă în 4 ore etc. Şi pleacă, magistral, fără ca reporterul să-l mai hărţuiască. Nici un cuvinţel legat de făcătură, nesimţiţii de moguli, duşmanii săi politici (astea aveau să vină mai târziu).

Concluzia 3: dacă am nevoie de un avocat într-un proces, îl iau pe cel mai bun – chiar dacă e beţiv sau curvar şi conduce după ce o băut ca porcu’. Imaginaţi-vă numai ce s-ar fi slobozit Geoană într-o atare împrejurare, şi cât ar mai fi porcăit!

4. Amintiţi-vă confruntarea cu Geoană de la TV, de joia trecută. Observaţi cum latră Mirciulică. Observaţi cu ce timbru vocal nesigur se exprimă. Observaţi cum în afară de momentele în care îl atacă pe Băsescu nu a ridicat mai deloc discursul la rang de deliciu retoric. Observaţi cum reia temele ascultate şi răsascultate de 4 ani de zile: Udrea, Cocoş etc. Şi uitaţi-vă apoi la Băsescu: vorbit rar, rareori indignat, rareori lărat. Vorbit cu calm. Cu intonaţie. Cu timbru cald. Ferm, coerent, cursiv – că Turcescu nu răzbea să-l acopere. Întrerupt de Geoană, se oprea numai când simţea că-i poate da o replică să-l lase “fazan”, când nu, îşi continua ideea.

Concluzia 4: diplomat-nediplomat, Mircea Geoană nu m-a convins prin discurs. I-am şi scris pe Twitter să-şi schimbe consilierii de imagine dacă vrea să se adreseze votanţilor lui Băsescu, fincă cu scandal ca-n piaţa Matache tot numai de la mediul rural va primi voturi.

Concluzii finale:

– dacă PSD vroia să-l dărâme pe Băsescu, trebuiau să-şi ofere la TV-uri un dialog cu susţinători mai palizi al PDL-ului. În faţa lui Mircea Badea, Ciutacu şi Valentin Stan, oricum ar fi fost reduşi la tăcere: poporul trăia cu impresia că într-adevăr Băsescu e de kko, fincă uite ce oameni slabi îl susţin, şi primeau şi iluzia dialogului democratic. În schimb, anti-băsescianismul, luni şi luni de zile, şi lipsa de imparţialitate a Antenelor şi a Realităţii au fost sancţionate. Nu zic de alte mizerii (Geoană le încasase în plex la greu joia trecută, la dezbatere, şi toţi anteniştii decretau în aceeaşi seară că Băsescu e KO – adică io n-am urechi să văd şi eu cine a părăsit ringul de box cu fruncea sus?)

– nu ţin cu Băsescu, dar am fost nevoit să votez ceea ce am considerat eu a fi răul mai mic (e a 14 milioana oară când auziţi fraza asta, ştiu) – dar să nu credeţi că l-am votat fără să oftez. Şi nu, încă nu sunt un blogger într-atâta de important încât să încerce careva să mă cumpere pe sume care să-mi merite (sic!), şi probabil că niciodată nu voi fi. Acestea sunt pur şi simplu păreri personale pe care mi le asum.

– şi cu asta basta, de mâine redevin Groparu, că nu am stofă de analist politic, ştiu asta mai bine ca oricine.

PS: oare amu scapam de tanti aia plinutza si penala de la emisiunea de dimineata de pe Antena3?

58 lovituri, dă-i și tu!