Dacă mergem la război cu ruşii, ţineţi minte asta

Ce bărbaţi sunteţi voi, mă, ăştia de acum, fără armata obligatorie? Nu râde, Gropare, că în primul rând la tine mă uit!

Când am terminat cu facultăţile, masteratele şi academiile post-universitare (aşa zisele APU), cred că am dus atâta whiskey din duty free ca să nu plec în armată, că făcusem şanţ la comandament şi aş fi putut clădi liniştit un sediu de bancă din sticlele goale (eu, Groparu, prin prezenta mă auto-denunţ). În ultima fază aşa de bine mă ştiam cu locotenenţii ăia, că deja le beam împreună la fiecare recrutare (eterne mulţămite şi pe această cale prietenului gropăresc Dănilă, care mi l-o găsit pe cel mai cumsecade şi pilos şi iubitor de beuturi fine locotenent sau colonel sau comandant de căpitani din ăla).

În fine.

La recrutare – adică când te chema să-ţi examineze ciripeaua din cap şi zgârciurile din corp – circula un mit urban cum că este acolo o gagică super bună, super sexoasă şi aranjată şi frumoasă şi extraordinară.

Şi aia te dezbracă în pielea goală şi-ţi studiază organul genital-masculin-zis-şi-penis-şi-într-o-mulţime-de-alte-feluri cu mare, mare atenţie vreme de cel puţin o jumtate de oră. Citez din memorie:
– Da’ de ce-ţi studiază organul genital-masculin-zis-şi-penis-şi-într-o-mulţime-de-alte-feluri cu mare, mare atenţie vreme de cel puţin o jumătate de oră?
– Cum de ce! Păi ca să vadă dacă ţi se scoală, fireşte!

Niciodată nu s-a mai pus şi întrebarea care ar fi urmat firesc (“da’ de ce să vadă dacă mi se scoală?”), pentru că imaginaţia tuturor bărbaţilor se bloca acolo şi o lua pe Bahlui în sus: o femeie frumoasă-frumoasă care face ce vrea ea cu bărbăţia ta! Băi, e dată dracului armata asta, te miri ce drăcii perverse se petrec pe-acolo prin garnizoane!

În funcţie de cine spunea povestea, femeia asta care se dădea la tine era moldoveancă, sau blondă, sau însăşi amanta comandantului garnizoanei, deci o bestie sexuală; înaltă, sâni uriaşi, decolteu obraznic, fund bine conturat de o minijupă (pfuay, de când nu am mai auzit cuvântul ăsta!), glezne frumoase, tocuri înalte, părul despletit, umerii goi, i se vedea sutienul, tot timpul negru sau roşu, sau şi negru şi roşu, şi se mai şi apleca pentru că scăpa mereu din greşeală câte ceva pe jos; şi alte drăcovenii, în care cică îţi pica în poală “din greşeală”. Să te verifice pentru ţară!

Şi cică…

S-o dus un român verde din ăsta la recrutare; şi l-or trimis să-şi verifice hodrobelu’.
Picture 458
Tun românesc, vânjos şi gros şi ne-autopropulsat

Şi intră înăuntru.

Şi gajica aia sexoasă îl despoaie de haine şi sare flămândă să-i pipăie şarpele lui ăla masculin de anaconda constrictor.

Care şarpe masculin se deşteaptă dintr-o dată! Şi odată numai ce face zvâc în căutare de pradă!

Moment în care întreaga comisie îşi coboară ochii, jenată. Mno, se mai întâmplă.

Dar l-au îndrumat pe candidat către un lighean:
– Du-te şi spală-te acolo!

Candidatul s-a dus. Şi a început să se frece energic cu apă pe frunte, pe obraji… şi toată comisia a sărit ca arsă:
– Băăăăă, nu pe faţă, băăăăăă, că s-or mai spălat vreo trei acolo înaintea ta…

19 lovituri, dă-i și tu!