Uşor cu franceza pe scări

Deci: ora de franceză, profesoară severă, cu ochelari severi, îi învaţă pe copii tăt felul de cuvinte în limba lui Cioran şi a lui Eugen Ionesco.

– Vedeţi, copii? Franceza este de o mie de ori mai frumoasă decât engleza; este aproape la fel de frumoasă ca germana sau maghiara! le zice profesoara.
– Ouuuuiiiiii, madaaaaaame.
– Uitaţi, de exemplu, cuvântul biserică: église. Nu-i aşa că e foarte frumos?
– Ouuuuiiiiii, madaaaaaame.
– Seamănă foarte mult cu spaniolul iglesia.
– Ioi! Iglesia? Ca Julio Iglesias?
– Da! Uite, exact ca Julio Iglesias! Nu-i aşa că e foarte frumoasă limba franceză?
– Ouuuuiiiiii, madaaaaaame.

No; a doua zi, profesoara le dă extemporal. Între întrebări era şi asta: cum se zice în franceză la biserică?

O elevă s-o tot gândit, biata de ea, şi nu mai ţinea minte; şi, pentru că ştia ea ceva că seamănă cu numele unui mare cântăreţ, a scris aşa: Enrique.

Translation fail_resize

12 lovituri, dă-i și tu!