O gaşcă mare de colegi vrea să meargă la schi în munţii Carpaţi. Când zic mare, zic 50 de suflete (deşi vor exista cârcotaşi care vor spune că programatorii nu au suflet, că-s cu privirea ca de Undead – de la calculatoare; şi s-ar putea să aibă mare dreptate) (s-ar putea şi să nu).

În acest scop, programecii au pus de-o şedinţă și şi-au desemnat un team leader care s-a adresat uneia din staţiunile cele mai la modă: Şureanu. Pârtia e aproape, zăpada e ca-n Austria (aceeaşi formulă chimico-fizică, se pare), ce mai! Toate ingredientele pentru distracţie erau la locul lor.

Zell Am See
Cine naiba ar vrea să meargă în Austria? Păi uite, nici măcar iarbă tunsă calumea nu au!

Până când au început să caute cazare la singurul hotel mai de Doamne-ajută din staţiune:
– Bună ziua, ştiţi, de la Cluj vă sunăm, suntem 50 de oameni şi am vrea să venim la schi la dvs la hotel. În weekend, peste două săptămâni.
– Sigur, zice o voce oleaginoasă, poftiţi.
– M-am uitat pe site, ne-aţi putea face o ofertă?
– Sigur că da. Lăsaţi-mi o adresă de e-mail şi vă trimit.

Deşi matematica se schimbă de la o zi la alta, nu a fost nevoie de mai mult de trei zile până să sosească mailul. Văzînd oferta, desemnatul team leader s-a luat cu mâinile de păr(ul de pe cap) şi a sunat înapoi la hotel:
– Bună ziua, sărumâna. Ştiţi… m-am uitat peste ofertă.
– Aşa.
– Păi şi… dvs. aţi înmulţit numărul de persoane cu preţul pe cameră… şi aţi împărţit la doi!
– Păi da! Şi nu e bine?
– Păi doamnă scumpă, ofertă… înseamnă altceva! Adică noi, dacă venim 50 de oameni şi vă umplem ograda, nu primim nici o reducere?
– Nu facem discounturi, zice sec vocea oleaginoasă.
– Deloc-deloc?
– Deloc.
– Bun… şi cu masa? Dacă la cazare nu se poate, cu masa… se poate?
– Vă fac o ofertă şi revin, zice sec vocea oleaginoasă.

La masă, oferta e mai uşor de făcut; aşa că, după numai două zile, a mai sosit un mail. Team leader-ul s-a luat iarăşi de părul care supravieţuise primei stări de şoc şi a sunat numaidecât:
– Doamnă scumpă… îmi puteţi descrie un pic oferta pentru masa de cină?
– Sigur. Aveţi o ciorbă, apoi felul doi tocăniţă de viţel, desert şi murături.
– Aşa. Şi preţul…?
– Aşa cum v-am scris în ofertă: 55 de lei.
– Şi aici intră şi ceva bere, vinul casei, un rachiu, un coniac…?
– Absolut nimic. Dar puteţi comanda de la bar! Avem o ofertă…

Şi aici doamna îşi trase puţin sufletul, pentru că tocmai îşi îndrepta spatele de mândrie:
– …o ofertă extrem de variată de produse!
– Vai, lovi-m-ar Sfântu Petru, zise team leader-ul.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 11 comments

  1. nebuloasa Reply

    Acum fix 2 saptamani am fost la Sureanu. 12 oameni, am primit oferta de grup la pensiunea la care am stat (aprox 40 de lei reducere/camera). De la pensiune am primit si un cupon de reducere de 10% pentru ski-pass. La restaurantul pensiunii am primit tot felul de bauturi din partea casei (afinata, tuica, vin), fara sa le fi discutat in prealabil.
    Team leader-ul a ales gresit hotelul, zic 🙂

  2. Groparu Reply

    @ nebuloasa: pai – asa cum zicea Confucius – pensiunea e pensiune, hotelul e hotel! Si colegii mei s-au “spart” in cateva grupuri, unii la pensiune, altii la hotel, dar acestia din urma tot nu au primit nici un cutit de sare moca, desi au platit aproape dublu fata de ceilalti.
    Las’ ca am azi o postare cu cum se face cu adevarat turism in Romania;)

  3. Ariel Reply

    Un lucru e simplu, la noi regula funcționează anormal: dacă vrei să susții econominia din RO, apoi trebuie să dai banul gros.

    #deEvitat

  4. KooKooL Reply

    Eu am fost la Sureanu la o saptamana dupa Nebu… Foarte faina zona, pacat ca nu este ingrijita de loc. Partiile cu zapada putine si nebatute (ei ziceau ca nu le merge ratracul de ceva vreme…)

    Si parerea mea e ca drumul e prea lung si prea prost ca sa merite. #numazic

  5. Irealia Reply

    Am fost la Kopaonik, Serbia și mi-a plăcut de numa`. Abia ne-am întors și ne facem planuri să-i călcăm iar în martie. Just a hint… 🙂

  6. Groparu Nemernic Reply

    @ Irealia: un coleg de-al meu s-a dus in Serbia la schi si a fost dezamagit. Un fel de jegmaneala ca in Romania anilor ’90. Gen uitat sa aduca restul, preturile calculate gresit, taxa de statiune ceruta la check out (!) samd.

  7. Irealia Reply

    N-am pățit nici de unele, zău! Dimpotrivă. Au fost foarte amabili, prompți și n-au strâmbat din nas când urla prâslea al meu ca mușcat de furnici roșii.
    L-am întrebat pe-al meu, care era cu plățile, despre taxa de stațiune și mi-a spus că la hotelul nostru a fost inclusă în preț de la început. Mnoh… Cred că trebuie să încerci pe pielea ta. 😉

  8. Atti Reply

    Apoi Gropare, hai sa iti zic eu cum se face turism in .Ro, de data asta exemplul vine chiar din Maramu, statiunea Izvoare.

    De ceva ani de zile tot trec pe acolo fiecare primavara, tot in cabana Brazi 2. Si stii ce observa ochiul meu de undead calculatorist?

    Tot mai putini brazi si tot mai multe termopane la cabana dracului. Il intreb pe patron – nenea, unde sunt brazii in care locuiau badidele ( veverite pentr tine)? Raspuns: pai le-am taiat, ca mi-am pus termopane!

    Eu m-am apucat de injurat. Pai ‘tal dracu de vacanta, am venit sa vad termopane sau am venit sa vad brazi? Ca de mizeria imprastiata in zona nici nu mai vorbesc – desi “turistii” le-au imprastiat, e in interesul cabanierilor sa ajute la adunat.

    Na. M-am potolit. Pana la urma unde mergi la schi?

  9. florin Reply

    roada-le sobolanii tatie cablurile din cabanele alea. Bine ca se plang ca n-au clienti. Imputitii dreq..

  10. florin Reply

    Nu ne dai si un nume de la pensiunea aia minune, unde preturile sunt ca la robingo?

Leave a Reply to Atti Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *