Cum sărbătoresc românii Halloween-ul

Dacă eşti un american de la oraş sau european crescut de televizor şi eşti fascinat de vampiroaice, vârcolaci, fata pădurii şi muma lui Ştefan cel Mare, Transilvania este the place to be de Halloween. De ce? Pentru că, după cum probabil ştiţi deja, cu orice străinez ai sta la o bârfă mică, dacă aduci în discuţie că eşti din România (judeţul ăla de mai la sud de Transilvania) propulsezi o discuţie care lâncezeşte din lipsă de subiecte direct în stratosferă. Proşti suntem noi că nu putem specula mai bine faptul că “Dracula” e a doua cea mai citită carte din lume – “conform unor studii”.

Sau speculăm? Deja Halloween-ul în Transilvania aduce bănuţi frumoşi celor care se ocupă de tururi tematice atât prin locurile în care Vlad Ţepeş o fi tras un vânt în drum spre vreo bătălie cu turcii, sau chiar a stat peste noapte ca să le administreze şoarecilor casei acelaşi tratament de colon pe care-l administra şi turcilor. Firme de turism altminteri serioase aduc turiştii aici la un foc de tabără, îi îmbată cu nişte hectolitri de tzuïkă şi tradiţionalele beri ardeleneşti produse dincolo de Carpaţi, poate şi un vin, turiştii se costumează în Vlazi, Drăculi şi copila aia din Twilight – pe ei şi pe veveriţe, dacă se poate – şi partyyyyy!

Când termină, suie pozele pe Facebook şi rămân cu o amintire frumoasă – care sigur va propulsa, la nevoie, orice discuţie care lâncezeşte, cu oricine, direct în stratosferă. Şi au şi de ce: românii se chinuie să le facă sejurul cât mai plăcut şi includ în turneul lor – musai – câte o vizită la Bran (care are aceeaşi legătură de sânge cu Dracula pe cât are Ion Iliescu cu Mahatma Gandhi) sau la pasul Tihuţa, la castelul-palat medieval din betoane, construit de comunişti (castel-palat ale cărui legături cu Dracula sunt chiar mai minus zero decât la Bran). În timpul acestor vizite, pentru a şterge din mentalul colectiv al turiştilor drumurilor desfundate şi buda din fundul curţii, organizatorii orchestrează tot felul de momente neaşteptate şi pline de umor. Între ele, la loc de cinste, următorul: turiştii sunt puşi să meargă pe un coridor întunecos, iar un chelner sau recepţioner sau ghid îi pândeşte ca un tigru care are poftă de ceafă de facocer (dacă facocerii ar trăi în cartierul tigrului) într-un colţ mai ferit. Şi, când turiştii nevinovaţi ajung în dreptul lui, taman când aceştia se aşteaptă cel mai puţin, chelnerul, recepţionerul sau ghidul sare la ei şi le şi face cucu-bau – drept urmare oamenii se sparie, râd, fac poze şi merg mai departe, convinşi că ardelenii au glumele bune şi mistica pură în sânge.

Treaba asta cu speriatul turiştilor o mers şnur câţiva: zic o mers, pentru că o încetat atunci când o turistă americancă o făcut infarct. La Bran, zice-se.