Cum să-ţi faci rost de un loc de parcare gratis şi păzit în Mănăştur

1. Premise
Ca să-ţi faci rost de un loc de parcare gratis şi păzit în Mănăştur, ai nevoie de următoarele:
– un loc de parcare nemarcat de primărie (este foarte important acest aspect)
– o maşină
– un smartphone
– un pensionar.

2. Izbucnirea conflictului
Vii cu maşina în croazieră într-o frumoasă zi de vară sau de toamnă şi cauţi locul de parcare nemarcat de primărie. În momentul în care îl identifici, începi procedura de parcare, pe care o şi duci la bun sfârşit.

Din gloata de pensionari care joacă table în faţa blocului, îmbrăcaţi nici mai mult, nici mai puţin decât în maieuri şi pantaloni de pijama, se desprinde El, pensionarul. Cel care la ceasul acela nu se plimbă gratis pe RATUC, boscorodind în stânga şi-n dreapta, pentru că este prea cald afară chiar şi pentru cei care au transportul moca, ci dă o tablă cu băieţii.

Pensionarul sare direct la gâtlejul tău, ca un câine de luptă cu urechile tăiate:
– Domnu’! Domnu’! Cine ţi-a zis dumitale că ai voie să parchezi aici?
– De ce nu am voie să parchez aici? vei întreba tu imberb, complet ignorant de faptul că un loc de parcare în Mănăştur este egal cu greutatea lui în platină, cobalt sau iridiu.
– E locul cuiva, nu se vede? te va întreba pensionarul indignat.
– Nu se vede, vei spune tu cu un calm de lunetist pe faţă; este închiriat de la Primărie?
– Dom’ne, se va oţărî pensionarul cu gura mare (factor de război psihologic), locul ăsta de parcare este al… din… (aici îţi va înşira nişte nume de vecini, apoi nişte ani de mult apuşi, de pe când Marina Scupra cânta în duet cu Aurelian Andreescu).
– Vecinul… (aici poceşti niţel numele vecinului, pentru a sublinia cât de puţin contează el în triunghiul acesta amoros cu parcare supraterană) are acte pe el?
– Dom’ne, toată lumea ştie că locul ăsta e din… al lui… (aceeaşi înşiruire de ani şi nume).
– Ei bine, de azi e al meu! spui tu, sigur pe tine.

În acel moment, iadul se dezlănţuie cu o îngrămădeală de decibeli ca la un concert cu fanfare.

3. Soluţia
Când pensionarul altminteri paşnic se apropie vertiginos de ceasul când are nevoie de pastilele de inimă, scoţi telefonul şi îi faci brusc o poză. Acest lucru îl va descumpăni pe pensionarul badigard de loc de parcare; şi va protesta, mai moale de astă dată:
– Dar di ce-mi faci poză…
– Domnu’, îi spui tu răspicat; dacă locul ăsta nu este marcat de Primărie, înseamnă că e liber; aşadar pot parca aici. De altfel, oricine poate parca aici; iar dacă maşina mea păţeşte ceva, ştiu şi cine va fi de vină, că am poză cu dumneata, şi vin să te găsesc cu… (şi aici spui nişte acronime, DIICOT, Procuratură, Ministerul Agriculturii… orice).

4. Final
Pleci în treaba ta. Din acel moment, pensionarul va veghea personal ca nimeni să nu-ţi facă ceva la maşină, pentru că ai poză cu el şi poţi veni să-l găseşti cu Ministerul Agriculturii.

PS: Mersi, Călin, de poveste.

19 lovituri, dă-i și tu!