Cum să scapi de E-uri

Deci toată lumea ştie că halim numai E-uri. În orice. În carne naturală, în sucuri naturale, în chipsuri şi popcorn şi porumb dulce din conservă, în glazura de pe torturi şi în strugurii iradiaţi din magazin, în şunca injectată cu E-uri şi în brânza, ceapa, roşiile, şniţelele, chiflele, margarina, uleiul, măslinele şi rujurile din România.

Orice, oricum ai lua-o, conţine E-uri. Mocanii din cele mai izolate sate din Apuseni, lipovenii din satele cele mai uitate de lume din Delta mea dragă, ţiganii din şatrele cele mai nomade din estul Europei, cătunele cele mai răzleţe, mănăstirile cele mai habotnice…

Chimie si alchimie, eprubete şi arome artificiale: iei o sticlă de suc, bagi în ea lapte, apă, orice – ciclohexanonă, verde de Paris, acid de baterie, scuipat de înger, pişu de viţeluş, etilpercaptan sau poze cu Bianca Drăguşan, plastic fierbinte lichid – dom’ne, deci orice bagi în sticla aia de suc, orice ar fi pe sfânta lume, oricât de mult ai clăti-o, ai spălăci-o şi ai fierbe-o, ai lăsa-o în soare şi apoi ai fierbe-o din nou, sticla aia de suc tot miroase a concentrat de coajă de portocală tunisiană, ieftină şi puturoasă, chiar şi după 20 de ani de tratament chimic cernobilian. Nu-i mai poţi scoate mirosul ăla, dacă pui lapte în ea – laptele va mirosi a portocală, dacă îi pui benzină de 95 va mirosi a portocală, dacă îi pui vin roşu la temperatura camerei, colorant industrial, zeamă de balegă sau extract de tutun fermentat, alge putrezite de la Mamaia sau peşti, mă, peşti, care put de te rup, deci peştii ăia vor mirosi, invariabil, a portocală.

Ei. Dar când pui, într-o sticlă din aia, bunătate de palincă…

30 lovituri, dă-i și tu!