Cum să-l convingi pe un bărbat să se însoare

Cumnatul şi cumnata soru-mii sunt nemţi get-beget: se cunosc din liceu, dar abia pe la 38 de ani s-au cununat (nemţii se tem de căsătorie ca de războaie mondiale, urma să aflu eu).

Sabine lucrează pentru Crucea Roşie şi pentru serviciile sociale din locomotiva Uniunii Europene, iar Christian este notar şi avocat şi stă cu curu’ pe un purcoi de bani. Dar lucrurile nu au fost mereu aşa: până pe la 30 de ani, Christian făcea doctoratul în Drept şi nu avea bani nici măcar să-şi cumpere o pereche de chiloţi fără să facă foame o săptămână întreagă. Dar după ce şi-a luat doctoratul şi au început să curgă (la data aceea) mărcile, ambele familii or sărit cu gura pe ei: că tre’ să vă însuraţi, să faceţi copii, că nu se mai poate aşa, că sunteţi mari şi nu doctoratul, ci copiii vă vor aduce o cană de apă pe patul de moarte etc (sper că replicile astea transfrontaliere le-aţi halit şi voi; că io am mâncat la ele de m-am îngrăşat 12 kile la vremea mea).

Ca să scape de gura neamurilor, Christian şi Sabine au călătorit lumea largă de fiecare dată când li s-a arătat ocazia (şi la avocaţii nemţi li se cam arată; vă rog frumos să mă credeţi pe cuvânt). Au stat 2 ani în Australia, au văzut Asia, America de Sud, au făcut şi o haiducie în State (aşa cum visez să fac şi eu): şi-au cumpărat o rulotă şi au vizitat în 6 săptămâni tot ce era de vizitat acolo, deci ce mai! Erau doi îndrăgostiţi nemţi, banul venea, lumea era a lor, ce mai conta dacă sunt însuraţi sau nu.

Într-o vară au dat o tură lungă prin Africa, care-i aştepta fierbinte şi neagră ca cafeaua, cu exotismul şi malariile ei. Nu mai ţin minte ce ţări au vizitat; dar după vreo două săptămâni au prins o după-masă liberă într-un cartier mai mărginaş şi au intrat într-o poştă să trimită vederi la neamurile lor germane, de genul “Multe salutări din frumoasa staţiune Shidyab el Mubasa, unde timpul este foarte frumos şi ne simţim foarte bine”. Şi, cum stăteau ei aşa liniştiţi într-un colţ, s-a produs inevitabilul.

O camionetă a oprit cu scrâşnet de frâne în faţa poştei, iar din ea au curs vreo 4 gealaţi îmbrăcaţi în Kalashnikoave şi încă vreo 4 child soldiers – cu macete rotitoare deasupra capului ca nişte pale de elicopter. Au dat uşa de perete, au răcnit ceva în limba lor – şi toată lumea, inclusiv cei doi nemţi blonzi ca păpădiile, s-au aruncat la podea tremurînd ca spicele de (mânci, calule) ovăz în bătaia vântului.

După ce le-au captat atenţia, cei patru rebeli şi cei patru mini-rebeli au purces la o percheziţie foarte amănunţită a fiecăruia din oficiul poştal. Bijuterii, lănţişoare, ceasuri, camere foto, paşapoarte, bani, portofele – absolut orice avea cât de cât valoare. Şi nu s-au oprit aici.

Le-au luat celor doi nemţi cheile de la hotel şi au fugit cu ele unde erau cazaţi, şi le-au golit camerele. Complet. Şi nu s-au oprit aici.

I-au încărcat pe amândoi în camionete, claie peste grămadă (erau singurii turişti din oficiul poştal) şi i-or dus câteva zeci de kilometri adânc în junglă. Deci adânc de tot. Şi nu s-au oprit aici.

Acolo nu le-au făcut nimic; dar le-au zis: ciusi, pa, sunteţi pe cont propriu. Grijă mare la crocodili, hipopotami, lei, leoparzi, scorpioni, Black Mamba, gheparzi, rechini, hiene, şacali, vipere şi la cursul de la casele de schimb valutar, să nu vă luaţi ţeapă.

Şi nu s-au oprit aici: au plecat şi i-au lăsat. Numai ei doi, în jungla ecuatorială.

Doi nemţi blonzi, cu obrazul subţire, crescuţi cu papa de la hipermarket, înainte de serialele cu Bear Grylls (Bear, zis Pişu), singuri în calea tuturor lighioanelor imaginabile ale Pământului (mai puţin urşi şi soacre, care erau cuminţi, în Germania). Ce Teufel să facă?

După ce s-au săturat de plâns, au pornit amândoi pe o vale de râu, încercînd să nu prea moară în gheare de jivină africană. Şi au tot mers aşa cale de două zile prin junglă şi şi-au zdrenţuit hainele şi şi-au rupt încălţările şi şi-au stricat coafurile, şi au beut apă cu mâl cu pipi de gazelă Thmoson şi au mâncat fructe cu ţepi, cu gust înecăcios.

Şi, la finalul celei de-a doua zile, Christian a cedat nervos şi i-a zis lui Sabine, cu voce tremurândă:

– Dacă scăpăm cu viaţă din încercarea asta te iau de nevastă.

32 lovituri, dă-i și tu!