Cum să faci foame pe bani mulţi

Deci: pentru voi poate că azi e o zi de aprilie sănătoasă la cap, dar pentru mine e o zi aparte, pentru că am ajuns la mijlocul postului cu bine; cu un singur derapaj, atunci când la dezlegarea la peşte mi-a alunecat pe gât în jos un Pangassius pané de la real,-, că atâta am fost de hămesit că nu m-am prins că pané înseamnă cu ou; şi nici dacă avea oase nu m-am prins, că l-am hăpăit ca un lup din codru, haisămâncămîmpreună.

Partenerul meu în această întreprindere masochistică este nimeni altul decât naşul Greuceanu, totodată singura persoană cu care pot dialoga coerent pe tema postului. O încercat odată şi hinul să ţie, da’ o renunţat în prima săptămână: nu tu ţâgări, bere, vin, carne, brânză, lapte, caşcaval, telemea… păi bă, cu toată lumea mă certam! (adevărul e că este foarte greu să fii calm şi ecumenic când eşti înfometat, respect, doamnelor, care ţineţi diete severe şi lucraţi la ghişee!)

Paradoxul este altul:
Greuceanu: am fo la restorant la Ionel
Greuceanu: ăştia: jnitzele în ciapă cu grătare, cârnăciori din foi de costiţă şi câte 6 mici de unu’ cu cartofi şi salate
Greuceanu: 33 de lei
Greuceanu: io
Greuceanu: porţie dublă de cartofi prăjiţi, ciuperci goale + varză goală
Groparu: :)))
Greuceanu: 48 de lei!!!!1
Groparu: =)))
Groparu: ştiu, bere normala: 5 lei, bere fara alcool: 6 lei
Greuceanu: “pai domnu’ … normal ca ie mai zcump, e mâncare de post!”
Greuceanu: asta e explicatia logicii… “de aia e mai scump….. pentru că v-o batut D-zeu….. că sunteţi uom rău şi aţi păcătuit grav! grav de tot! că doar de aia ţineti post! no, amu plătiţi!”

 

15 lovituri, dă-i și tu!