Cu piți la club de fițe

Standardul în materie: fustiță cât o cupă de sutien, niște trențe pe trup care mai degrabă descoperă decât acoperă, tocurile cât turnul Eiffel și suficient machiaj ca să hrănească un sat din Africa, dacă africanii ar vâna make-up. Avea atâta portocaliu și sclipici în păr că o vedeai și pe ceață; de fapt, tocmai refuzase un post de baliză la aeroportul din Cluj.

Intră în Obsession (pentru neclujeni: un soi de Bamboo, dar mai de Cluj) și își depune grațios fundicul pe un scăunel la bar. Acolo își scoate telefonul să dea check-in pe Feizbuci.
– Te servesc cu ceva? întreabă barmanul.
– Nu încă, mulțumesc, aștept pe cineva, spuse ea pițigăindu-și buzele într-un duckface atent studiat.
Duck face

Trece o jumătate de oră, apoi o oră.
– Sigur nu vrei nimic?
– Nu, aștept pe cineva, repetă duduița.

După încă o oră, o atacă din nou:
– Avem o promoție la Baccardi!
– Mersi, sunt bine.
– Chiar nu dorești nimic?
– Nu, aștept pe cineva!

După încă vreo oră, barmanul simte nevoia unei excursii la toaletă.

Ca să ajungă la masculi, trebuia să treacă printr-un coridor de unde se putea vedea zona chiuvetelor de la domnișoare. Instinctiv, aruncă o privire scurtă către aceasta; unde o descoperă pe piți cum se întindea cu greu peste chiuvetă, de pe tocuri, pe podeaua udă şi alunecoasă, și bea apă de la robinet, frate, bea la apă ca un cal, de i se prelingea, biata, un şuvoi întreg peste fusta cât o cupă de sutien, peste jumate fondul de ten de pe obraz, peste portocaliul şi sclipiciul de prin păr…

25 lovituri, dă-i și tu!