Cu nevasta la psihiatru

– Poftiţi, luaţi loc, o invită psihiatrul bărbos ca Poseidon, îmbrăcat în pulovăr cu romburi şi mătreaţă pe umeri şi cu ochelari.
– Mulţumesc, spuse doamna.

Se aşeză cu fundul mare, de nevastă, pe canapeaua destăinuirilor.

– Vă ascult, zise shrink-ul.
– Nu ştiu cum să încep, zise doamna, şi oftă amar.
– Păi cu începutul, o încurajă el.

Doamna se uită lung la pictura suprarealistă de pe pereţi şi căzu pe gânduri. Terapeutul ştia că n-are rost să o grăbească, aşa că o lăsă să îşi deschidă sufletul în timp ce se gândea ce are chef să mănânce în seara aceea. Să comande de la chineji…?

– Ştiţi… este vorba despre soţul meu, îşi făcu doamna curaj.
– Vă ascult.
– Deci… suntem căsătoriţi de 8 ani, avem doi copii, este iubirea vieţii mele şi cred că şi eu sunt iubirea vieţii lui.
– Aşa… spuse psihiatrul gânditor, în timp ce scrijelea nişte cuvinte în carneţelul său.
– E un om… extraordinar, ce să vă spun. Munceşte mult şi aduce mulţi bani acasă; şi toţi banii mi-i dă mie, şi eu îmi cumpăr cele trebuincioase casei, plus pantofi. Ce să vă zic? Stă cu orele cu mine în magazinul de păpuci şi nu zice nici mâc…
– Înţeleg, zise psihiatrul.
– …are grijă de copii, îi iubeşte, se trezeşte noaptea înaintea mea dacă vreunul dintre ei plânge că a avut vreun vis urât… dacă copiii nu mai adorm, stă cu ei, se joacă cu ei până dimineaţa, iar dacă vreunul se îmbolnăveşte, atunci stă acasă cu el… nu există dădacă mai bună!
– Aşa…
– …şi se înţelege foarte bine cu prietenele mele, cu părinţii mei, cu mama… merge la pescuit cu tata… tot timpul ştie când e ziua lor de naştere, el îmi aminteşte să-i sunăm… cât despre ziua mea de naştere, ce să vă spun, mă îneacă în cadouri, şi nu numai atunci, ci cu fiecare ocazie… îmi aduce flori non-stop, îmi scrie poezii, cântă ca un înger şi dansează ca Fred Astaire, face curăţenie în casă, îi ia pe copii de la grădiniţă şi de la şcoală, face cu ei temele, găteşte foarte, dar foarte bine… mâncăm sănătos, mă încurajează să fac băi cu loţiuni scumpe, şi stau câte 5 ore în baie…
– Da…
– … şi repară tot prin casă, şi pot vorbi cu el despre orice, este foarte comunicativ, este de încredere… ce promite, aia face, nu bea, nu fumează, nu-şi lasă ciorapii lângă pat şi chiloţii la vedere în baie, nu vine târziu noaptea acasă, nu ţine cu Steaua, mă ajută în gospodărie, mă iubeşte, şi eu îl iubesc, facem sex des şi este senzaţional…
– Booooon, o încurajă terapeutul.
– …păi şi tocmai aici e problema! Ştiţi, domnu’ psihiatru, eu nu am nici un motiv să mă plâng de nimic…
– …
– …şi asta mă macină, domnu’ doctor, mă termină psihic, eu nu mă pot certa cu omul ăsta… că nu am motiv! Păi ce femeie sunt eu dacă nu am motiv să mă cert cu el? Păi ce nevastă sunt eu dacă nu ţip? Dacă nu-i bag de vină cu nimic? Dacă nu sunt nemulţumită? Spuneţi şi dumneavoastră!!!!

Şi doamna începu să plângă în hohote, pradă celei mai crunte dintre disperările crunte.

– …vă înţeleg, stimată doamnă, interveni medicul. Vă rog, liniştiţi-vă, luaţi aici un pahar cu apă. Eu zic că am aflat suficient pe ziua de azi, haideţi să luăm o pauză, pentru că-mi dau seama că vă este greu şi este o situaţie specială. Haideţi înapoi marţea viitoare la aceeaşi oră să mai discutăm, şedinţa de azi nu vă costă nimic. Bine? Curaj! O să fie bine!
– Mulţumesc frumos, spuse doamna, doborâtă de durere, şi se îndreptă către ieşire.

Psihiatrul aşteptă până femeia ieşi din cabinet, apoi scoase rapid telefonul şi îl sună, la disperare, pe fostul lui mentor, un psihiatru terapeut expert şi extrem de bătrân, cu cărţi despre relaţii şi căsătorie publicate în Europa de Vest.

– Alo? Bună ziua, domnu’ doctor… gâfâi psihiatrul.
– Ohoo, salut, tinere! Ce faci? răspunse mentorul.
– Da, sunt bine, mulţumesc, uitaţi de ce vă sun… tocmai a venit la mine o nevastă, o doamnă OK, care mi se plânge… şi aici o să zâmbiţi, dar mi se plânge că nu are motiv să se plângă de căsnicia şi de soţul ei… no, ce părere aveţi de aşa ceva? Că nu îi poate băga de vină soţului, că e prea perfect… No, ce ziceţi? Că io niciodată n-am mai…
– AŞA CEVA NU EXISTĂ!!!!! i-o reteză, scurt, mentorul, şi îi inchise telefonul.

În nas i-l închise.

28 lovituri, dă-i și tu!