Eram la coadă la Mac, în Polus. Firește, urmează fraza: ”eu nu mă prea dau în vânt după fast-food, dar am zis să încerc”.

Era o zi de joi, și în fața mea erau vreo trei grupuri vesele care nu prea știau ce să comande. Trei grupuri de puștani aduși în săptămâna aia cu ”școala altfel” care nu mâncau la Mac decât atunci când vizitau un oraș mare.

Băi, fratele meu, și ocupaseră toată esplanada, și se tot uitau și întrebau și numa’ nu comandau, că nu știau ce să-și ia. Și eu un pic mă grăbeam; dar nu suficient cât să mă bag peste ei, așa că fremătam încercînd să prind privirea vânzătoarelor care dădeau tot felul de informații puștimii și să le rog să sară un pic rândul.

La un moment dat, în timp ce baleiam cu privirea împrejurimile, văd o tanti graviduță care aștepta cuminte să-i vină rândul. Cu burtica umflată-umflată și frumoasă foc, așa cum sunt toate mămicile graviduțe (nu știu voi cum sunteți, dar mie îmi crește inima-n suflet când văd femeiuști care-și poartă umflătura cu mândrie). Și, pentru că lucrurile se tergiversau, îmi iau inima-n dinți și mă adresez vânzătoarei:
– Nu vă supărați, până se hotărăsc copiii, nu o serviți pe doamna? Că e graviduță.
– Sigur, zice vânzătoarea, copii, nu o lăsați pe doamna să intre înainte?

Ha! zic. Am făcut o faptă bună, sigur îngerul meu păzitor a logat deja asta, voi ajunge în rai! Bravo, Gropare, ești tare, ai reușit să fericești două făpturi într-una!

Și, în timp ce mă gratulam singur de cât de cetățean cumsecade sunt eu și mă băteam pe umeri admirativ și-mi dădeam medalii, se întoarce doamna din fața mea. Avea doi copii de mână (care deja nu mai aveau răbdare, că o văzusem cât se strofoacă cu ei) și mai jos de piept o burtică cu adevărat monumentală. Era chiar mai gravidă decât prima doamnă!
– Și eu? ȘI EU, DOMNULE??????

Așa mi-a spus, și până și copiii ăia s-au uitat încruntați la mine ca la nenea rău de la parter care tocmai le-a tăiat mingea cu care se jucau.
– Vai! zic. Mă scuzați… eu… n-am știut… deci…

Și alte cuvinte n-au mai curs, oricât de mult am alergat după ele prin memorie.

M-am întors și am plecat fără să mânânc, podidit de rușine, și am făcut foame prânzul ăla, că mă grăbeam la cooperativă. Ce era să-i zic? ”Mă iertați, scumpă doamnă, din spate se vede numai că sunteți mai plinuță, nu graviduță?” Mai bine am plecat în treaba mea, că orice aș mai fi spus ar fi fost folosit împotriva mea.

În fine, Polusică ghe la Cluj face mare show mare mâine, cu Hădeanul (la ora 12) și Gog-strâmbătorul de furculițe. Așa că mâine va sufla în cele 6 lumânări de pe tort și din toamnă îl trimitem la școală, că e băiat mare. Mare-mare!

ShoppingFest_aniversare_oct2013

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 5 comments

  1. Cami G. Reply

    Om fi prezentz ma’ne. Sa halim sanviciuri facute de domnu Adi Hadeanul Minune – 1000 de gusturi colorate (sa vez acolo calcari pe sosete si ingaseli) si sa dam privirea roata, poate-l ginim pa Gropare, sa-l tragem de sirete si sa ne facem poze, s-avem ce pune pa feizbuci. 😀

  2. Cami G. Reply

    Awwwwwww!! Bine ca mi-ai spus, ca faceam scurta la gatlej si la privirea-mi “vultureasca” (voiam sa-mi fac si papucii cu crema, ase nu-i mai fac).
    Distractie faina! ( 😀 Fi-ti-ar buchetu!)

  3. Gigi Reply

    😎 ….grijă mare, Groparele ! Albanezii sunt mari …. pezevenghi și nu se știe niciodată ! :mrgreen:

Leave a Reply to Cami G. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *