Cu BMW-ul la benzinărie

Deci: coajă de BMW născut în anii imediaţi căderii zidului Berlinului; culoare neagră de zici că purta mereu doliu după Hugo Chavez; muţunaşi şi CD la parbriz; număr de înmatriculare cu “MUY” în coadă; şi ceva colante din alea şmechere pe portbagaj, gen “2 fast four u”.

Cu religiozitate, stăpânul – mândru nevoie mare, geacă lucioasă, freză fantastică corectată cu gel, ochelari de soare chiar dacă afară-i beznă, aur pe el cât pe faraon Turankhamon – îşi ducea maşina la benzinărie, unde băga gaz de exact 50 de lei. Săptămânal, 50 de lei. Aceeaşi benzinărie, unde o alimenta acelaşi individ în uniformă de benzinărist.

Apoi, într-o bună zi, s-a întâmplat un miracol: proprietarul a făcut rost de mai mulţi bani! Nu ştiu voi cât de mult vă bucuraţi de asemenea chestii, dar el era în al nouălea cer BMW-ist de fericire. Aşa că în ziua aia s-a hotărât să facă o extravaganţă: să-şi facă plinul. Prin urmare, s-a dus la benzinărie, a ieşit vijelios din maşină şi a decretat, mândru ca un nabab Donald Trump:
– Azi îi facem plinu’!

Şi s-a simţit dintr-o dată mult mai bine. Benzinăristul s-a uitat lung, luat prin surprindere, pentru că asemenea şocuri nu îţi apar în fiecare zi; a pus mâna pe pompă, a deschis buşonul, apoi l-a trăznit:
– Bă… tu de câţi ani bagi numai de 50 de lei benzină?
– De vreo 3, zice şoferul proprietar de BMW.
– Păi… şi auzi, nu crezi că s-o ruginit rezervoru’ de atâta timp? Dacă-i facem plinul, toată rugina aia îţi intră în benzină, apoi în filtre, în motor şi de acolo cine ştie pe unde…

Asemenea veşti sunt mereu proaste, orice le-ar face. După o secundă, şoferul proprietar de BMW aprobă:
– Ai dreptate, bagă numa’ de 50 de lei, ca de obicei. Da’ auzi…
– Ce?
– Să nu uiţi că am avut şi eu odată bani de un plin întreg!

16 lovituri, dă-i și tu!