Crăciun gropăresc 2009

De Crăciun – ca de Crăciun. Acasă, deci, la Sighie.

Noi merem în fiecare an la fosta noastră tovarăşă învăţătoare, să o colindăm la o oră decentă – gen 12 la amiaz, în ziua de Ajun.

Fosta noastră învăţătoare ne este foarte dragă, fincă ea ne-a făcut oameni, avocaţi, ingineri, bloggeri. Şi de fiecare dată ne întreabă ce mai facem, ce am făcut în ultimul an, cum sunt părinţii, şi de ce eu nu mă însor. Şi de fiecare dată când ne întreabă ce am făcut în ultimul an io răspund, sec: “Datorii!”

Şi apoi am colindat cu ăilanţii, şi am făcut tot felu’. Şi ne-am distrat, şi o venit până şi Nebulănoasa, că ea e sibiancă la rădăcină, tulpină, stamină şi – să mă iertaţi – gineceu. Şi am mers iară la Călin acasă, unde am păpat sarmale, şi iară taică-su, care e poet, ne-a tot recitat. Şi în ziua de Crăciun am mers la Bâlea, unde ploua, frate! Deci din pics hotel de gheaţă, că nu mergea telecabina. Şi am trecut şi prin Cisnădie, lângă Sibiu, în drum spre căşi, să mai vedem un oraş medieval transilvan crăciunesc.

Şi după asta – am plecat la colindat hăpt în ailantă parte a Ardealului, la Satu Mare. Satu Mare, unde uite ce frumoase case sunt!

DSC00030_resize_resize

La Satu mare se păstrează tradiţiile. Alea folclorice. Mai puţin pavajele din centru, care nu sunt din cale-afară de folclorice.

DSC00089_resize_resize

DSC00091_resize_resize

DSC00093_resize_resize

DSC00092_resize_resize

DSC00094_resize_resize

Observaţi, vă rog, sumnele, găcile, zadiile, bondele: şi mai ales chişchinelele, le vedeţi pe ele, chişchinelele?

La Satu Mare au pălincă aprigă. Şi la Satu Mare, când colinzi, trebe să şi mănânci, că omul îţi pune în faţă, şi se supără dacă refuzi! Aşa că dragul meu de Gropar a băgat vreo 6 x 1 porţie de jumări, cârnaţi, caltaboşi, tobe, şorlici, carne etc în tot atâtea ore; cu 2-3 ştampăle de pălincă per cap de casă colindată. Şi afară era frig, aşa cum trebe să fie de colindat! Da? Şi mi-am uns inima cu asemenea bucate. Şi şi acum înghit în sec, că le-am mâncat cu murături bune şi cu ceapă d-aia dulce, cu sare.

Şi am plecat într-un final din Sătmar, către Sibiu, că venea revelionul pe noi! Dar nu ne-am răbdat să nu mai înfulecăm nişte plăcinte creţe cât roata de ARO, pe drum, în Pasul Mesteacănului, “La Vio”, bine-nţăles – recomandare (c) hădenească:

DSC00096_resize_resize

Nu mai serveau cu sturion tradiţional transilvan, ceafă de viezure si carne de lezbiancă, si alea cu icre de peşte arlechin tocmai ce se terminaseră; aşa că am băgat cu mărar şi brânză.

Într-un local cu adevărat – deci – local:

DSC00095_resize_resize

Atât!

21 lovituri, dă-i și tu!