Eram prin anul de graţie ’88… sau ’87. Io aveam vreo… 8 ani? 9-10? Nu mă apuc acum să calculez, că mie-mi place să-mi număr banii, nu şi anii.

Mă duc cu ai mei la mare. La Venus. La hotelul sindicatului. Numai eu cu ei, sorella rămăsese acasă, că deja era fetişcană, avea bacalaureat într-un an sau doi. Ştiţi cum era: hotel vechi, mobilă care troznea, podea de ciment, mochetă mâncată, mâncare – tocană de zgârciuri cu mămăligă şi ciorbă de perişoare înecată în grăsime, adică cea mai recomandată haleală când afară sunt 40 de grade.

Cine mergea la mare găsea Pepsi. Noi, în Sibiu, beam Sicola (Sibiu Cola, o chestie neagră şi amăruie la gust, mai ţii minte, Nebuloaso?), la numai 2 lei 50. Se găsea la aprozare şi la Gostat.

Înainte de a pleca, l-am întrebat pe my best friend Adi, care era şi foarte sas, ce să-i aduc de la mare: scoici, nisip? Bikinei? Ochii i-au sclipit mişeleşte, instant: Pepsi!

Aşa că am ajuns la mare, dar nu am găsit Pepsi nicăieri. “N-avem, copile!” – aşa mă lătrau amabilii vânzători de la terasele comuniste.

Într-o zi mă găseam singur în camera de hotel, ai mei nu ştiu unde plecaseră. Citeam ceva Karl May.

Şi-am auzit pe coridor strigătul de luptă: “Se dă Pepsi la restaurant!”

M-am luat şi m-am tot dus. La restaurant – purcoi de lume.

Mă pun la rând, cuminte. Aveam 10 lei în jeb, pe care-i tot frământam în lăbuţele mele de copil care face planuri.

Se mai bagă nişte oameni mari în faţă, iar eu, pui de ardelean, tac şi mă frustrez. No, aşa-i viaţa – aşa mă consolam încă de pe atunci.

Îmi vine rândul.

– Cât e o sticlă? întreb.
– 7.50 lei. Câte vrei?
– Una, oftez eu.

Scot cei 10 lei, primesc 2 rest înapoi, de restul de 50 de bani s-o făcut că plouă, m-or uşchit repede şi gata, următorul.

Aşa-i viaţa.

Îmi iau într-un suflet mica comoară, o ascund sub tricou şi fug în cameră cu ea, să nu mă vadă nimeni (nu era voie să iei sticla cu tine în cameră). Caut ceva cu care să îi pun capac, şi găsesc nişte batistă din care îi fac un dop ca la un cocktail Molotov. Sticla o dosesc bine prin bagaje.

Mai stăm vreo 3 zile la mare, şi plecăm acasă. Unde şi ajungem după vreo 12 ore de mers.

Între timp, Pepsi-ul meu cam fermentase niţel. Şi se cam răsuflase tot prin capacul său de cocktail Molotov.

A doua zi mă întâlnesc cu Adi, că planificasem să furăm corcoduşe din pomul unui vecin care stătea la casă.

– Adi! îi zic. Am transpirat sânge până să îţi fac rost de Pepsi. Dar ţi-am adus! Ia de aici, zic eu.

Adi ia sticla cu mâini tremurânde de pofte. Scoate dopul şi bagă la maţ. Două floricele albe de mucegai dispar printre amigdale, ghiogâlţ-ghiogâlţ. La final, Adi face: aaaahhhaaa, bun-o fost.

Mie nu mi-o păstrat nimic. Deci nu am mai apucat să beau. Şi a păstrat şi sticla, ca artefact.

După revoluţie, Adi cel sas a plecat în Germania şi nu am mai păstrat legătura. Îmi place să cred că nu de la Pepsi ăla mi s-a tras lipsa de poftă să-i scriu scrisori.

De ce v-am zis povestioara asta? Pentru că Pepsi face mare expoziţie mare cu obecte-artefacte din anii ’70-’80, care ne-au marcat tinereţile şi copilăriile nouă, celor trecuţi de o anumită vârstă, nouă, foştilor pionieri şi şoimi al patriei. Expozitia, pre numele său de botez Consignaţia 7080, are loc în Bucureşti, la Grădina Ordinului Arhitecţilor din România (OAR – langa Cărturesti), incepând din 7 iulie. Am fost rugat să contribui şi eu cu un obiect în consignaţie, dar pentru că nu mă pot deplasa personal (voi fi la Sibiu weekendul ăsta) îl trimit aşa, virtual. Iacă-tă-l!

Şi ca să nu existe dubii, preţiosul artefact există şi în format original, primit de ziua mea de la dragii mei colegi de apartament de mai demult Oana şi Marius. Care carpetă va şi ajunge într-o bună zi pe perete, numai să nu mă mai ameninţe nievasta că-mi dă cu carpeta în cap, că cică nu are ce căuta la noi în sufragerie, că sperie copilu’ şi ne traumatizează musafirii. N-auzi la ea!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 42 comments

  1. culaie Reply

    Cunosc niste insi care ii pocesc numele: Pecsic!
    Mai stalcesc ei si altele gen: contupăr, nitroglicemie, mitofag.

  2. Flavia Reply

    😆 Rapirea sticlei de Pepsi din serai!!! 😆 😆 Suuuper!!! :))

  3. pepe Reply

    Daca mai puneai balerina din sufragerie , era nemaipomenit. Hihihihihihihihihihihi

  4. Cori Reply

    De Pecsi nu mai stiu, dar mi-e dor de Cico 😀
    Iar “Rapirea din Serai” a dat-o buna-mea jos de pe perete hapt incoace dupa ’90. Cat p-aci s-o prinda mileniul in toata splendoarea.

  5. AlexD Reply

    Pastreaza bine ” Rapirea din serai ” . Iti dai seama cati bani vor face nepotii tai cu aceasta minunatie…

  6. Resboiu Reply

    Aaaa, pai voi beati numa’ Salam de Sibiu! :mrgreen:

    Noi (Calarasi) treceam Dunarea cu bacul si la Regie era un restaurant unde aveau intotdeauna Pepsi!!!

    Iar dincolo de frontiera, vecinii bulgaristanezi, gaseam untul fabricat la ICIL Calarasi – care, desigur, in Calarasi nu era de gasit decat daca aveai relatii.

    Iar seara, cand romantic “se lua lumina”, vedeam Silistra luminata ca in filme…

  7. Indyra Reply

    si Paunul , daca n-ai rapirea din Serai musai tre sa ai pe perete Paunul si mileuri pe masa

  8. thecreatrix Reply

    cum stateam noi pe plaja la week-end si beam pepsi si ascultam sabrina si ni se parea ca lumea e a noastra 🙂

  9. malpraxis Reply

    Postul tau mi-a adus imediat aminte de inghetata Polar si guma Turbo…Mi-as da 10 ani din viata pentru asa ceva…

  10. Buha Neagra Reply

    Daca apuci sa-ti convingi nevasta cu Rapirea, fa cumva si da-mi de stire, ca aceeasi lupta fara rezultate(pina acum) o duc si eu acasa.
    @STALKER: grozava idee. mi-ar placea sa vad lumea in birt cu pestele la gura.

  11. mimiblonda Reply

    Mai era o carpeta, cu o dansatoare cu tamburina in mana, tot de pus pe perete. O tot analizam si nu-mi dadeam seama, nicicum, ce nu-i in regula la ea. Pina la urma mi-a picat fisa: avea 6 degete la piciorul drept, rashchirate fain. Pacat ca n-o ai.

  12. Kessu Alex Reply

    Ce tare a fost povestea 😉 .E remarcabil ca atunci lumea vroia foarte mult sa bea pepsi ,iar acum copii din ziua de azi au cam cand vor (adica si eu daca am bani 😛 ).

  13. so Reply

    Sicola era doi lei, lamaita un leu saptescinci, zmeurata trei lei si brifcorul treicincizeci

  14. eu Reply

    Ce vremuri… stia Ceasca ce stia… cum ca… pepsi si cola is toxice… si carnea in exces… si pita alba da diabet… Cum o vinit revolutia, cum s-o inversat “rolurile”: pepsicola pe tate gardurile, salamul cu soia si pita neagra or scumpe ca naiba’… Si sa spuneti ca guvernele post-decembriste nu ne vor raul 😛
    Eu zic ca Rapirea din serai ar arata cel mai bine la gropary club la intrare.

  15. Obi Two Kenobi Reply

    Daaa, cind incepeai sa prinzi Radio Vacanta prin Dobrogea sau cind zareai prima data marea dinspre Ovidiu!
    Ciorba de perisoare cu grasime a ramas pe veci in amintirea mea!
    Altele: cum miroseau a deodorant si libertate turistii nemti, aparatele lor plate de fotografiat si pozele color!

  16. Blonda Reply

    Groparu: am fost nevoit sa sterg acest comentariu pentru ca cel/cea care l-a emanat are IQ dintr-o cifra. Da, are si Groparu haiterii lui, hihihi!

  17. Ana Reply

    Chiar am dat zilele trecute pe la ţară de o astfel de carpetă adusă, ţin minte, din Libia de o rudă. Nu avea toată lumea. Era, oricum, ceva din altă ţară.
    S-o păstrez , nu?

  18. scroaba Reply

    @Blonda; bea un pepsi ! sau, să nu zici că totuşi nu ţinem la toţi cititorii groparului, bea o “Mădălina Manole”!

  19. Jteph Reply

    Nu mă așteptam la așa final. Ce bine că nu mi-a plăcut niciodată cola/pepsi. Noi aveam acasă o fabrică micuță care producea vodkă cu gust de cola…

  20. roara Reply

    ioooooooooooooooi… nu ma gandeam ca voi mai vedea vreodata carpeta aia… mi-a bantuit toate noptile petrecute la bunici la tara

  21. Strigo Reply

    No, ca amu stiu si io de la ce vine Sicola 🙂
    Nu ti-o trimis si tie Adi ala niste ursuleti, asa ca multzam pentru Pepsi ala…

  22. aviatorul Reply

    mie imi placea cand ne ducea unchiul meu la filme cu Piedone…

  23. Kohl die Faulen Reply

    La Cluj nu bagau astia Pepsi niciodata, prima data am baut prin 91 cred – ca dozatoru’ TEC era lider de piata pana atunci, cu paharu’ de plastic reutilizabil.
    Pe 2,50 luai in schimb o inghetata Polar de toata frumusetea…

  24. Solomonar Reply

    OOO, da! Si buna avea una, da` i-or mancat-o mollile si o aruncat-o. Si atunci i s-o parut viata pustie si peretele gol si si-o tras zugraveala noua, cu rolu`.
    De zigravelile cu rolu` (se puratu la tara) isi mai aminteste cineva?:))

  25. Mona Reply

    what a nice blog :)) really funny. ar fi interesant sa mai postezi articole despre cum era pe atunci 🙂 eu am 21 de ani si nu am prins acele vremuri.

    keep it up

  26. Alex Reply

    Eu stiam ca Sicola vine de pa pepSI-COLA. Am mers la tara, am cerut o Sicola si-am primit o sticla pe care scria “pepsi”. Asta a fost dupa ’90. Da’ se prea poate c-am inlocuit amintirile cu imaginatia 😉

  27. titus bararu Reply

    Asa-i romanul,vrea tot ce nu este,mai ales ce vin e sau i-si are originea in occident sau SUA. Sper ca in ziua de azi,dupa 23 ani de la asa zisa revolutie,suntetibucurosi ca puteti cumpara ori ce,cu fata occidentala,daca va da mina,bineinteles si fara a tine
    cont ca tara este indatorata pina peste cap.
    -In socialismul romanesc,pina in ..90,s-au platit datoriile statului,si sa impartit,respectiv,vindut,la populatia interna,ceace a produs tara,garantind o industrie care cit de cit a garantat louri de
    munca pt.toti,un invatamint cu scoli si universitati perfomante,o educatie si disciplina la tineret.
    – Ce sa intimplat dupa revolutie,nu este nevoie de a va spune eu,o stiti cu totii. Acum este totul Okay.

Leave a Reply to pepe Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *