La Polus Center, în parcare. O doamnă altminteri respectabilă discuta cu unul din bucătari, dacă nu mă înşel chiar cu unul din câştigătorii care au câştigat, maestrul de la Cora:

- Ce aveţi să ne daţi de mâncare?
- Doamnă dragă… nimic!
- Mai durează până terminaţi asta?
- Da!
- Da’ acolo ce aveţi?
- Alea le păstrez pentru concurs!
- Şi dincoace?
- Astealalte le păstrez pentru mine!
- Deci nu îmi puteţi da să mănânc nimic-nimic?
- Nu!
- %&/(=)(*=)*?=*!!!!!!!

Da, şi la noi la Cluj avem pişcotari; dar, fireşte, sunt veniţi de peste munte, nu-s ardeleni neaoşi, asta se ştie deja.

M-am întâlnit cu maestrul Carcea, tatăl lui Jeg, proaspăt întors de la un festival de la Dunăre unde a gătit cot la cot cu Dinescu şi-l mai altoia peste ceafă când punea prea multă boia (“Mircea, ţi-am mai zis: în bucătărie nu te faci că lucrezi, ca la Caţavencii!”); şi am făcut cunoştinţă cu domnul Uica Mihai, care făcea o simfonie din nişte bureţi, mirosea de-ţi venea să te muţi lângă ceaun cu cortul.

Nişte domni mestecau la 1850 de porţii de stifado:

Aflaţi cum culeg italienii măslinele:

Invitatul emisiunii – un om pe gustul meu. Aşa, la vreo 52 de grade!

 

Poze – pe Facebook.