Concediu în Cipru: ziua zero

Acum 3 săptămâni!

Ajungem cu bine cu Blue Air în aeroportul din Larnaca direct de la Cluj…

…în aplauzele pornite intenționat de o gășcuță de adolescenți trolli; deci am o veste proastă pentru heitării aplaudacilor de aterizare, căci viitor de aur va avea tradiția (așa zice Coaliția).

Aeroportul din Larnaca, capitala părții grecești a Ciprului, este păzit ca fortăreața lui Dragnea: plin de anti-tero cu tot felul din arme din Counterstrike. Și am înțeles oarecum de ce, pentru că distanța până-n Siria și Israel e ca de la Cluj la Oradea.

Mno: zgârcit cum mă știți, Groparu s-a înțeles cu cumpătata de nievastă-sa să nu achiziționeze și pachetul de transfer de la aeroport la hotel, pentru că drumul până-n Ayia Napa se poate face și cu autobuzul, la 1 EUR/persoană, nu trebuie să plătești 135 EUR (!) dus-întors, cât îți cer turoperatorii pentru trei persoane.

Durează însă aproape 4 ore, că trebuie să schimbi autobuzul, dar economisești bani de niște (multă) bere.

Ieșim din aeroport în căldura aia incredibilă de foehn și începem să căutăm autobuz: nimic, frate. Asta cu ditamai băgăjoiu’ de vacanță și copil care deja zbiera repetitiv că vrea înghețată, și nu-l puteam face să tacă, că e ilegal să-i coși gura.

Și, în cuptorul ăla pigmentat cu văicărelile Gropărelului, trage pe dreapta un microbuz Mercedes ca pentru bogotani; și un nene pe la 55 de ani ne întreabă răstit în engleză unde mergem.
– Ayia Napa, îi răspund.
– Vă duc eu pentru 40 de euro, zice el.
– Ne poți duce cu 35? încearcă Groparu.
– Ascultă! Costă 55 orice cursă către Ayia Napa, dar eu vă duc cu 40 pentru că locuiesc în zonă și asta e ultima cursă.
– Da’ lasă-mi și mie ceva! Du-ne cu 39, zic eu.
– 40 ultimul preț, zice el.
– Bun, lasă-mă 2 minute să discut cu wifey, îi zic.

Nievasta:
– E un dubios! Ui la el ce barbă de Ludovic Spiess are, zici că-i Regele Purcelușilor din Angry Birds, sigur e ceva criminal care ne va vinde organele!
– Îl bat de se cacă pe el, zic eu. Cum ți se pare prețul?
– Păi…
– Cu autobuzul ar fi vreo 12-14 EUR pentru toți, dar ajungem în 2-3 ore și pierdem seara; cu ăsta ajungem acolo în 20 de minute, ne cazăm, mâncăm și bem o bere rece cu fundicul în Mediterană. Hai să n-o mai lălăim!
– Dar… organele noastre… trafic…
– Hai, tu muiere, că așa câștigăm o seară! Dă-i naibii de bani și de organe, și așa am simțit mereu că am prea multă cornee prin corp. Uite, o să beau cu 30 EUR mai puțin în seara asta, ca să compensez.

Pe drum vorbim cu șoferul, ne distrăm, se mai liniștește și el și devine prietenos, ne dă două sticle de apă rece ca gheața de la frigider, ne povestește viața lui, ce mai! Mai aveam puțin și-l invitam să vină-n România un an de zile, #româniiaulipici.

Ne lasă în fața hotelului doldora de sfaturi de ce să facem și unde să mâncăm în zonă, ne lasă cartea de vizită cu numărul lui (Chris Taxi) și se duce în treaba lui.

Înainte să intrăm în hotel, nievasta zice:
– Ai avut noroc că-s cu capul pe umeri și am avut ideea să mergem cu el, că dacă ne luam după tine ajungeam la miezul nopții.

7 lovituri, dă-i și tu!