Compromisul în blogging e… ăăă… e… ăăă…

Aşa a început prezentarea mea la SMS Cluj 2011.

Să o luăm cu începutul:


Slide 1: lista de prezentatori cu tot cu faţa gropărească, pe care nu o ştiu decât câţiva supuşi atent selecţionaţi; şi restul ţării, mai puţin cei care nu mă ştiu;

Slide 2: slide introductiv cu titlul postării, fără nici o valoare literară;

Slide 3: tipuri de bloguri, câte-or fi ele; unele dintre ele fac compromisuri mari, altele mici, altele deloc;

Slide 4: nu te băga în ceea ce te depăşeşte! Scrie despre ce ştii foarte bine! Dacă nu, ţi se va eroda credibilitatea. Nu uitaţi de şeful vămilor din UK care a demisionat după 40 de ani de muncă şi conduită ireproşabilă numai şi numai pentru că un criminal în serie român a trecut graniţa în regat fără să fie depistat. Reputaţia se construieşte greu şi se sparge uşor.

Slife 5: asta e o toaletă chinezească (căutam altceva, dar nu am găsit exact modelul de care-mi vorbea fosta mea profă de japoneză Hitomi)

Slide 6: budă. Exact despre asta este vorba. Cum stă colacul de la budă la voi acasă? Dacă te afli într-o relaţie cu altcineva decât mâna ta stângă, atunci capacul stă fie sus, fie jos, pentru că ai ajuns la un compromis cu partenerul de viaţă (la mine acasă, fireşte, stă jos).

Slide 7: slide explicit;

Slide 8: cine mai crede că bloggerii scriu pe blog “numai adevărul, cu curaj, în modul cel mai sincer” e un mare fazan. Bloggerii au învăţat de la presă să scrie cu majuscule despre maţe vărsate, Daniela Crudu şi despre cât de aproape este apocalipsa, şi se bălăcesc cu voioşie în asemenea subiecte. Simt mirosul de sânge mai abitir decât piranha şi nu ezită să pună de-un scandal pentru a mai câştiga 100 de unici. Pentru că asta vreţi voi, cititorii, care săriţi la bătaie ca la sfintele moaşte. Dacă aţi vrea să citiţi despre Grunwald, Dostoievski şi Ibsen, bloggerii s-ar conforma peste noapte.

Slide 9: ştiţi voi teoria lui Freud: în esenţă, relaţiile sociale sunt guvernate nu de ID (nevoi primare), nu de EGO (ceea ce suntem noi cu adevărat), ci de SuperEgo (ceea ce tindem să fim, masca cu care ne afişăm în public). În esenţă, relaţiile umane sunt oricum bazate pe articifial, pe fard şi pudră pe obraz. Nu văd de ce bloggerii ar fi diferiţi.

Slide 10: primul compromis – bloggerii scriu pentru a provoca o reacţie din partea cititorilor, de care ar fi ea – bună, rea. Asta au făcut toţi artiştii, dadaiştii au dus-o la extrem.

Slide 11: al doilea compromis – lupta cu tine. Cea mai epică bătălie din istoria fiecăruia, singura luptă în care ne angajăm încă de la naştere şi în tranşeele căreia murim.

Slide 12: dacă Groparului îi creşte banca rata la casă, scrie degeaba despre asta pe blog, pentru că-mi aud numai “plm, Gropare, nu mai scrii ca înainte!”. Aşa că Groparu alege să scrie despre nebunul cu fundul despicat. Sau despre cum fac masculii curăţenie în casă. Uită şi de rata mărită, şi de alte necazuri, şi se mai şi distrează când scrie. Deci – compromis.

Slide 13: aici e una sensibilă. Pe care nu prea ştiu cum s-o abordez, pentru că nu am experienţă – eu nu prea am heitări. Dar ai mereu de ales dacă să-i dezamorsezi sau să-i ignori. Sau să-i faci cretini, idioţi, retarzi.

Slide 14: compromisul cu clientul – auto-explicită.

Slide 15: MULŢUMESC, NIEVASTĂ, CĂ MĂ MAI LAŞI LA CALC NOPŢILE! :*

Slide 16: noi, bloggerii, nu suntem foarte omogeni, noi, aşa. Suntem diferiţi dpdv educaţional, avem orgoliile noastre, avem simpatiile şi antipatiile noastre, există bloggeri cu care ne înţelegem sau pe care nu-i suportăm. Suntem ca într-o corporaţie: 66% din timp muncim, 33% din timp facem politică (sau invers). Ne mai bârfim între noi (cei care au o problemă cu asta, aflaţi ce spunea Oscar Wilde: “singurul lucru mai rău decât să fii bârfit este să nu fii bârfit!”), uneori ne mai şi muşcăm de curuleţ unii pe alţii, spre deliciul celor care, în meschinătatea lor şi din lipsă de ocupaţie, se bucură şi aprind artificii când prind scandaluri în blogosferă. În ceea ce mă priveşte, oamenii cu care mă înţeleg cel mai bine în industrie nu prea s-au lăsat târâţi în asemenea mocirle. Şi sper să fiu ferit şi în continuare de aşa ceva. Şi eu, şi ei.

Slide 17: băgaţi la cap!

Slide 18: BĂGAŢI LA CAP!!!

Cam atât tura asta.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 21 comments

  1. ametistul Reply

    pai bag sama ca nu l-ai citit pe manowar. poate ai sanse sa mai gasesti ceva pe opencube.ro

  2. Monica, Spada Reply

    Am aşteptat o grămadă un articol mai lung despre SMS Cluj, şi a super meritat 🙂 Sunt foarte de acord şi mi-a plăcut mult ideea de la slide-ul 8.

  3. Mihai Daniel Reply

    SLIDE 9 foarte adevarat , daca am scrie doar ceea ce vrem noi probabil ca cititorii ar fi mai putini si deloc la bloggeri mici , insa eu cred ca e bine sa scrii si despre banca , daca iti mareste rata , cum povestesti atatea lucruri , gen cum ai mers la ocazie cu un nene , asa poti scrie si despre aceasta suparare .

  4. Gigi Contra Reply

    90% din cazuri nu scriem ce vrem noi, ci scriem pentru cititori? Stiu ca e postul Craciunului, insa asta e o afirmatie atat de trista..

  5. Groparu Reply

    @ Gigi Contra: Crede-ma ca nimeni nu ar citi ce imi trece mie prin cap!
    In teoria literaturii este un concept care mie-mi este drag: “mana care scrie” gandeste atunci cand te pui in fata tastaturii sau masinii de scris. Cand scrii, te dedublezi, devii un alt “tu”. Daca poti scrie pentru altii fara sa-ti vinzi sufletul, atunci ramai sincer si asta se vede si in postarile tale.
    Daca nu, mai devreme sau mai tarziu cititorii iti vor adulmeca teatrul si te vor parasi. Nimeni nu se poate preface pe vecie.

  6. Gigi Contra Reply

    Nu contest, insa nu te poate iubi nimeni pentru cine esti cu adevarat? Trebuie sa te machiezi sau sa folosesti un push-up? 🙁

  7. Corina Bodea Reply

    Profa matale de japoneza, Hitomi, care a venit in tara noastra cu spaima “esticilor” fata de “esticii vestului”, a ajuns sa indrageasca asa de mult oamenii de pe-acilea incat s-a maritat cu 1 ruman-ungur, l-a luat in Japonia si i-a facut si 2 fetite extraordinare din care una are ochi albastrii si parul cret, ca al tatalui si ochii usor oblici ca ai mamei; Hitomi lucreaza iar sotul sta bona la copii.
    Este oare asta 1 compromis? Pentru Hitomi nu.

  8. Groparu Reply

    @ Corina: vorba aia, “impossibru!”
    Ma bucur foarte mult, era o fiinta mai mega ca un abonament Vodafon ;)) mersi de update!

  9. Groparu Reply

    @ Gigi Contra: ba da. Dar nu te afisezi gol-golut pe blog. Unele parti (alea cu parturile, de ex) le tii pentru tine, nu pentru public.

  10. Miercuri , inainte de Craciun | Reply

    […] nu am mai luat notite, ceea ce mi s-a parut un pic mai util. Totusi, pentru micii curiosi Groparu si Chinezu au pus prezentarile la ei pe blog. Stiu ca am scris cam tarziu despre ce s-a intamplat […]

Leave a Reply to femeidecasa Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *