Clujul suntem noi, nu ei

Clujul nu este Apostu, Uioreanu, Bica sau alți politicieni de vârf care vor mai înfunda gherlele și aiudurile în timp ce zbiară că totul este o înscenare politică ordinară.

Clujul nu este rechinii de la Student Taxi sau Activ Taxi care “te fac” la gară sau la aeroportul din țară cu cele mai scumpe taxe și cel mai neinspirat nume, sub oblăduirea imuabilului său director David Ciceo. Aeroport care nici în ziua de azi nu mi-a răspuns la plângerea formulată acum doi ani de zile (!) vizavi de pățania cu numiții Student Taxi sau Activ Taxi. Și care, deși alte aeroporturi au trecut în secolul XXI, tot nu face nimic ca să scape de rechini, deși s-a lăsat deja cu bătăi între șoferi și clienți. Pesemne avem și noi nevoie de o japoneză violată și omorâtă ca să se schimbe ceva, hai, care te bagi?

Clujul nu este nici târgul de Crăciun din oraș, Doamne apără și păzește.

Scary Santa is scary

A photo posted by Groparu (@groparu) on


Clujul nu este Primăria Cluj, care împarte discreționar banii pentru proiectele de finanțare nerambursabilă. Care refuză finanțări Operei și Universității Tehnice (deja cu filmul Usturoi m-am obișnuit să fiu refuzat, deci nu mai contează), care dă cu o mână TIFF-ului (cel mai mare festival de film din partea asta a lumii) și cu 5 mâini (adică 500.000 de lei) Asociației Studenților Ortodocși pentru un concert cu Ducu Bertzi și Holograf (!). Sau care fentează regulile jocului pe ultima sută de metri pentru ca numai ONG-urile alese să poată primi bani.

Nici Fundația Share, care se ocupă de Capitala Europeană a Tineretului, și care, după ce punctează frumos cu concerte de anvergură pe 2015, gafează nepermis cu afișul evenimentului, cu comunicarea cu bloggerii locali pe care nu-i invită la conferința de presă și cu videoclipul capitalei europene a tineretului, făcut public cu secvențe preluate fără aprobarea proprietarilor.

Clujul nu este nici fântâna arteziană de la Avram Iancu, care a funcționat un sezon și apoi s-a stricat – și stricată a rămas până astăzi. Sau Piața Unirii, unde regele Matia se uită împietrit la artezienele cu marmura știrbă, deși totul a fost renovat din temelii acum câțiva ani. Sau clădirile din centrul istoric pe care nimeni nu le renovează.

Clujul nu este nici cei 10-15 șoferi care parchează, zilnic, pe pista de biciclete (aia subțire de zici că a făcut cură de slăbire) de pe Eroilor, și tu nu vezi un polițist care să le dea vreo amendă pe o rază de 3 km. Nici spitalele celui mai mare centru medical din afara Bucureștiului, în care ești pus să dormi în aștenuturi așa de coapte, că le spargi cu limba. Sau în care ești tratat cu sictir. Deși dai șpagă. Groasă. Unor medici care nici măcar nu se mai feresc să o primească. Deși bolnavul este în stadiu terminal și șpaga nu-i mai asigură vindecarea.

Clujul nu este nici birturile în care se fumează ca-ntr-un incendiu de pădure. Nici șmecherii care se urcă la volan beți rangă, după ce au petrecut o noapte întreagă.

Clujul nu este ungurii despre care citiți în presă că nu vor să învețe românește sau că îi disprețuiesc pe urmașii lui Traian. Nici funarii care-și aprind paie-n cap la discuțiile despre drepturile maghiarilor. Nici cei care te urăsc pur și simplu pentru că vii de dincolo de munți (”mitici”).

Clujul nu este profesorii de la Șincai, care le bagă pumnul în amigdale unor copii care se cred umoriști. Nici firmele mari de anvergură națională care fac puțin spre deloc pentru comunitate, dar când o fac au grijă să pună atâtea reflectoare pe minuscula lor contribuție că devin ridicole.

Clujul nu este nici Pata Rât. Un loc pe care Clujul ar trebui să și-l asume, dar nu o face.

Clujul nu este nici suporterii U și suporterii CFR, o echipă mai slabă și mai demoralizată ca cealaltă, care se războiesc unii cu alții ca chiorii și se urăsc de moarte, într-o rivalitate prostească și care nu impresionează pe nimeni.

Clujul e altceva. Ce anume este Clujul? Vă invit să descoperiți singuri în 2015. Veniți la concerte, la evenimente, veniți să explorați orașul, să-i simțiți gusturile, mirosurile, să interacționați cu locuitorii. Faceți-vă prieteni aici, prieteniile cu clujenii durează o viață. Zâmbiți indulgent când vă vor spune că acesta este cel mai frumos oraș din România sau din lume. Nu veți înțelege de ce, dar vă asigur că nu dintr-un patriotism local ieftin, made in China.

22 lovituri, dă-i și tu!