Cine a construit blocurile alea urate din Marasti, Cluj

Eftimie scrie aici (și) despre arhitectura din Ardeal și despre felul cum:

1. Stăpânii noștri unguri și sași au pus osul la treabă și au înălțat cetăți falnice, ale căror turle erecte mai pot fi admirate și astăzi de autocarele pline de chineji și japoneji care, din păcate, nu ne invadează țara ca turiști (Saschiz, Biertan, Brateiu, Valea Viilor, Cristian, Slimnic, Câlnic, Prejmer, Cisnădioara, Rășnov… cică-s vreo 400 de toate);

(Între noi fie vorba, în cetățile astea sașii o alegeau pe grăsana satului, o puneau pe metereze să țină o ditamai pită într-o mână și cu cealaltă să-și facă spanking peste ditamai fundul dezgolit în direcția tătarilor oripilați care-i asediau, semn că mai aveau încă slană și pită să reziste atacului. Șpac-șpac! așa-i tremurau bucile, ca piftia în slow motion. Nici o oștire cu mintea-n cap nu putea rezista unei grăsane, aman, aman! Învață de aici cum se protejează patria, Iosif Vissarionovici, sugaciule!)

2. Noi, ardelenii, când ne-am apucat de construit, am ridicat niște blocuri de beton armat cu estetica unui calup de brânză Tofu, oribile, dezgustătoare, sinistre, respingătoare, odioase, abominabile și pe deasupra și locuite de ardeleni. Și care mai și costă dublu cât o casă ieftină-n Creta (vă jur, am văzut astă vară un anunț cu casă cu 5 camere de vânzare în Creta cu – țineți-vă bine – 28.000 EUR. Dap)

Mno, aici faza un pic se schimbă: pentru că, de fapt, ardelenii nici măcar asta nu au fost în stare să construiască! Așa cum am aflat eu de la băștinașii (a)mărășteni când am lansat iarna asta Usturoiul la cinema Mărăști, planurile acestor mirifice blocuri le-au făcut arhitecții sovietici și nord-coreeni. Aduși într-un schimb de experiență prin anii ’50-’60 la Cluj și, mai mult ca sigur, îndopați cu pălincă dulce până le-au pocănit urechile, deci li se iartă că au făcut design puternic inebriați, plus că sigur nu au văzut ei prea bine schițele cu ochii lor ăia oblici. Când or venit prima dată în Cluj de la aeroport, familia nemțească a soru-mii or scos toți instant camerele video ca să filmeze abominația.


Keops, ești mic copil, bro (sursa)

(Apropos de Usturoi, am băgat acolo o scenă în care copiii fugiți la oraș ajung în Mănăștur, la dihania aia de bloc de lângă pod, și pică în extaz: ”- Ia, mă, ce blocuri faineee!” ”- Așa blocuri numa’-n paradis mai vezi!”)

Ce au construit ardelenii? Păi cartierele Gheorgheni, Grigorescu sau Plopilor (unde era să mă bat eu cu indigenii pentru un loc de parcare), care arată aproape a comunism cu față umană.


Vă zic eu, locuințele din Beverly Hills îs nimic! În Gheorgheni îs mult mai scumpe (sursa)

Și ca să închei cu ceva ce nu știați legat de schimburile de specialiști din fostul spațiu comunist: fostul meu prof Baciu, tartorul catedrei de franceză de la Litere (s-o dus amu să-i învețe franceza veche pe înjeri) s-o trezit, odată, cu un Viet-Kong speriat, adus la oră!

Și povestea lui era chiar interesantă: vietnamezul era ceva combatant din tranșee din timpul războiului cu americanii. Și pe care efectiv l-or luat cu japca din linia întâi, l-or pus să se lepede de Kalash, l-or îmbarcat în prima cursă către Cluj, unde o stat 5 ani de zile… o urmat cursurile UBB ca orice alt student, o beut în Music Pub, o dat examen din limba română veche, scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, Miorița și poeții Văcărești… și apoi o plecat înapoi, că țara tocmai se eliberase de capitalism și avea nevoie de lucrători. Plus că avea și vreo doi copii pe-acolo, cu care nu luase legătura deloc în ăștia 5 ani.

Despre catastrofele imobiliare adevărate ale Clujului din perioada comunistă vă scrie Moșu’ Groparu în alte postări, dacă n-ați fost cuminți.

24 lovituri, dă-i și tu!