Chef de cântat

– Toată lumea în poziții, am chef de cântat!
– Pfuay, Gropare, iară începi să ragi?
Șarap, indifelilor! Chitara la mine și o bere rece pentru cântăreț, presto.
– Da’ ziceai că nu mai cânți, că nu mai ai voce, că nu ai mai cântat de mult…
– Aia o fost atunci! Și acum e acum, dacă nu mă-nșel, răspunde Groparu cu una din frazele lui favorite din Lock, Stock and Two Smoking Barrels. Plus că azi avem oaspeți de seamă, de la Cimișoara, da? Hai, dați chitara încoace… bun, toată lumea știe versurile?
– Normal, cine nu știe Emeric Imre…

– Dar știți și… versurile speciale?
– Da, mă, șe știu și pe alea.
– Na bun, un… doi… trei… și…

Și toată gașca se porni să urle, spre disperarea colegilor de etaj, ca apucații, de râdea sârbul de tremura carnea pe el:

Și te iubeeesc cu Mile și cu groaaaazăăă…

Azi e ziua lui, ar fi făcut iarăși 18 ani și ne-ar fi îngropat în bere dacă ar mai fi fost cu noi… La Mulți Ani, uriașule, mai ții minte, Crivățe, ce chef am băgat la Hotel Athos, în Cluj, de era să ne deie ăia afară cu Poliția? :)))))))))


Poză. Din altă eră, de la altă petrecere

2 lovituri, dă-i și tu!