CFR – FC Copenhaga 2-0 (3-0 dacă arbitrii aveau ochi)

I-am batut, mai copii.

Resize of Resize of DSC00394

Romanii joacă folbal aşa cum conduc pe străzi, cum îşi îngrijesc buzile si cum îşi conduc maşinile pe străzi şi ţara prin UE: cu curu’: trag de tricourile adversarilor, îi faultează, îi împing cu braţele; când arbitrii fluieră, românii şutează, ca să-i fufu pe adversari, în loc să le dea frumuşel mingea (bravo, Tony, eşti cam vacă!). Danejii, pe de altă parte, joacă folbal chiar mai prost decât românii, şi trag de timp. Danejii, de felul lor, sunt cam fătălăi. D-aia sloganul la Carlsberg este “probably the best beer in the world”: le e frică să fie mai fermi, c-aşa-s ei.

Am oripilat colegii când i-am făcut vaci pe vişiniii care jucau cu nesimţire. Şi şăfu mi-o zis: bă, zice, zi-mi ceva în daneză, să le strig la ăştia! Ha! zic. Io ştiu foarte bine daneză. Ia strigă-le tu “ikke i rute”!!! Şi le-o strigat! De mai multe ori. Dacă vreţi să vedeţi umorul defect din această frază, citiţi postarea aia a mea de mai devreme, cu românii care fură.

Al treilea gol, deşi FIFA avea 5 arbitri pe teren, nu a fost recunoscut ca atare. Bag samă că arbitrul de la poarta danejilor fusese la o cumetrie cu ceva românce cu o noapte înainte, că se ştie că astea se dăruie necondiţionat mai ales dacă eşti urât şi străin, şi nu îl mai ajutau papilele ochiulare.

Pe stadion nu ai voie cu seminţe, şi nici brichetă, pe care trebe să ţi-o laşi la intrare într-un coş de gunoi. Uimitir! La ieşire, coşul e neatins, şi îţi poţi recupera chiar bricheta ta. Nu e tare faza asta?

Şi la final: “zurbagiii aceia de arbitri” se scrie exact cum am scris eu. Şi vă previn: următoarea lecţie de gramatică românească nu va mai fi moca.

12 lovituri, dă-i și tu!