Ceva fin, de Dragobete

Zi de luni: Gropărelu’, în urma unei zile grele la birou, primește un sad smiley (bulină neagră) pentru că a imitat un coleg și l-a maimuțărit. Drept urmare, vine acasă copleșit de dor și nonchaloir. Sensibil la problemele prințișorului, tati încearcă numaidecât să dreagă busuiocul:
– Tati, vrei să mâncăm o ciocolățică mică-mică?
– Nu.
– Vrei una mică-mijlocie?
– Mnu.
– Da’ una rezonabilă?
– Nu.
– Vrei să păpăm o bănănuță?
– Nu.
– Da’ ce-ți dorești?
– Nimic. Lasă-mă-n pace!

La mine în familie nu se discută așa; dar, până să apuc să îi spun că nu e frumos, numa’ ce sare nievasta în schemă:
– Gropărelu’, ia te rog să vorbești frumos cu tati, nu ca mine!

6 lovituri, dă-i și tu!