Cel mai greu este să scrii o astfel de postare: Infotravel sunt niste jegosi

Uitaţi tot ce s-a scris mai jos, InfoTravel sunt nişte jegoşi. Mă căiesc pentru cele scrise în această postare, cine merge cu ei în concediu o face pe propria răspundere.

Aici aveţi detalii. Sper sa dea faliment cat mai repede si sa lase agentiile serioase sa faca treaba.

Mai ţineţi minte scandalul cu InfoTravel de acum o săptămână? Azi am vorbit la telefon cu patronul.

Poate ar fi trebuit să stau în banca mea. Poate. Dar ca fost profesor niciodată nu am crezut că cea mai bună pedeapsă pentru o greşeală este bătaia cu bota de oină, pentru că nimeni nu m-a bătucit pe mine cu bota de oină atunci când am făcut eu greşeli. Mi-am luat joarde, curele, linguri de lemn peste fund, chiar şi pumni, picioare şi borduri prin danturi; dar nu am luat bote de oină în capuri.

Din cauza asta m-am hotărât să îi răspund omului atunci când mi-a cerut, pe mail, numărul de telefon. Şi azi am discutat aproape 20 de minute la telefon despre tot scandalul. Să le luăm pe rând:

Aşa cum spunea alt blogger (îmi pare rău, nu mai ştiu care), InfoTravel a făcut toate gafele posibile pe care orice manual de Social Media te învaţă să le eviţi:

– Prima greşeală: au publicat o poză cu un concept care nu le aparţinea fără a-i verifica sursa. Ei spun că au primit-o pe Messenger de la un prieten; nu ştiu ce să zic, i-am spus verde că scuza asta se aude mai des în online decât Haliluia în biserică. Un simplu “spune nu prostituţiei în…” pe Google i-ar fi lămurit instant.

– A doua greşeală: după publicare, în momentul în care Zăineasca le-a spus că ea este proprietara conceptului, au ignorat-o din varii motive, fapt ce a provocat escaladarea conflictului. Toţi bloggerii afectaţi de furtul de conţinut au reacţionat cu vehemenţă, ca un sifon foarte acidulat.

– A treia greşeală: InfoTravel a răspuns cu injurii la injurii. Big No-No! Dacă cineva te înjură pe blogul personal, pe contul de Facebook sau de Twitter n-ai decât să-l înjuri înapoi, dacă asta te răcoreşte. Oricum vei fi la un moment dat înjurat fie şi numai pentru că exişti în peisaj. Dar pe un cont de firmă nu ai această libertate să răspunzi cu foc la incendiu.

– A patra greşeală: în momentul în care insultele au ajuns la un nivel care l-ar face să leşine şi pe un marinar rus, InfoTravel ne-a băgat pe toţi în aceeaşi oală – toţi, toţi bloggerii suntem ciumpalaci şi o ardem pe net pentru că nu avem altceva mai bun de făcut + alte grozăvii. O generalizare nefericită. O reacţie mai mult viscerală decât cerebrală. Acuza că toţi suntem naşpa, fără deosebire, i-a inflamat până şi pe cei mai moderaţi protestatari.

 

– A cincea greşeală: postările de pe Facebook în care scandalul urla au fost şterse, gunoiul a fost ascuns sub preş, iar războiul a fost mutat pe blogul firmei. În care am fost din nou făcuţi cu wasabi, hrean şi ardei iute prin nişte zone sensibile. Ba chiar s-a şi forat pe Interneţi pentru a ni se descoperi scandaluri şi răutăţi de care te legi, că vrei, că nu vrei, într-o viaţă de om (sau de blogger, aici alegeţi voi), iar orice detaliu legat de viaţa personală a fost publicat în scopul discreditării noastre. Tipic românesc: dacă partenerul de discuţii are argumente mai bune decât ale tale, discreditează-l.

Ce a urmat: gândiţi-vă că nu toţi bloggerii sunt duşi des pe la templul ăla cu cruce; şi nimic nu arde mai repede în blogosferă decât scandalul. Aşa că s-a recurs din nou la cuvinte pe care nu le înveţi decât în sanatorii pentru sindromul Tourette (trăiască limba noastră atât de generoasă!).

Iar azi – ţinţiring, sună telefonul. No hai să vorbim! Şi-am vorbit.

Am fost întrebat dacă a fost frumos ce a scris Liviu. Am răspuns că nu pot răspunde de ceea ce fac alţi bloggeri. Jur, chiar nu pot! Câtă vreme nu mă sună Alexa să-mi spună ce să scriu eu pe blogul meu, nu sunt în măsură să-i fac eu corectură la scriitură. Dacă vrea sfaturi de la mine – nu că ar avea el nevoie – e complet altceva, dar nu pot să mă bag peste ce scriu alţii pe bloage şi să le spun ce să publice şi ce nu.

Am fost întrebat ce vor crede copiii lui când vor căuta pe net numele său şi vor da peste postările care-l beştelesc. Nasol este că vor da şi peste postările în care tăticul se slobozeşte la gură împotriva tuturor. I-am spus de scandalul cu Ryan Air şi despre cum o vorbă aruncată în vânt provoacă un mega scandal din care nu te mai curăţă nici esenţa de acid clorhidric. Despre faptul că pe toţi ne doare furtul de conţinut, şi că dacă el nu ştie ce crimă a făcut atunci să facă bine să declare pe blog că nu a făcut-o cu intenţie, ci din neştiinţă. Mi-a spus că nu făcea o campanie pe bani pentru nimeni, i-am replicat că orice campanie care adună notorietate sau sensibilizează opinia publică (vorba aia, face awareness) nu are alt scop decât să adune atenţia unei mase de oameni pe care ulterior firma îi va monetiza; d-aia 95% din companiile care fac CSR ţin morţiş să apară în presă şi mai nou pe bloage (bine, totuşi, că fac CSR!). Şi apoi i-am mai spus că dacă primeam un telefon de la un realizator de emisiuni la radio în care să-şi ceară scuze pentru că mi-a furat bancurile, poate (poate) nu m-aş mai judeca cu el acuma. Şi i-am spus că cel mai bărbătesc şi mai greu lucru pe lumea asta este să îţi recunoşti în public greşeala.

 

Şi astăzi, InfoTravel a cedat şi a scris postarea care se scrie cel mai greu pe un blog: cea în care îţi ceri scuze. Poate nu era vagonul de cenuşă în cap pe care îl aşteptau cei vreo 40 de bloggeri care au scris despre eveniment, inclusiv eu, dar cred că e un mare pas înainte faţă de atitudinea de mai înainte (un pic de LOL: încă nu ştiu dacă deţin drepturile de difuzare pentru poza aia cu I’m sorry).

Din păcate pentru barca de pescuit la care visez, nu am primit bani nici de la Alexa să scriu împotriva InfoTravel, nici de la Dordea să scriu postarea asta în care nu îi iau apărarea. Am ales să îi salut curajul de a-şi însuşi prima lecţie de Social Media. Amară lecţie, dar care sigur îi va servi pe viitor. Iar postarea aceasta am scris-o în speranţa că şi ceilalţi corporatişti care îngrijesc conturi de companii pe Social Media vor aduna, poate, un gram de înţelepciune din păţania InfoTravel. Postarea anterioară nu o voi şterge, ci numai îi voi face un update.

Case closed, în weekend plec la munte la o beută cu nişte bloggeri! Că dupa aia luni începe postul şi iar fac pauză 7 săptămâni de la plăcerile gastronomico-dionisiace ale vieţii, vai şi-amar. Şi doară nu credeaţi că mă abţin să vorbesc măcar puţin despre mine la final! Apropos, sâmbătă avem iar guest post de la omul care tuşeşte.

 

29 lovituri, dă-i și tu!