Cel mai frumos mărţişor de 1 Martie

Când eram mititel de tot, îi făceam mamei de 1 Martie un mărţişor mâzgălit la grădiniţă, pe hârtie, şi nu înţelegeam de ce mama lăcrimează de emoţie când i-l dau.

Când am mai crescut, încercam să-i aduc mamei, de 1 Martie, cel mai frumos mărţişor pe care-l putea primi o mamă de 1 Martie de la copilul ei: un 10 la matematică. Sau măcar la biologie. Sau la muzică. Nu mi-a ieşit aproape niciodată, aşa că tot cu mâzgăleala o scoteam la capăt, şi mama tot lăcrima, da’ simţeam că de data asta mama mai degrabă de dezamăgire lăcrăma.

Am ajuns apoi tinerel, şi am aflat că mărţişoarele din piaţă sunt o reminiscenţă a secolului trecut, şi că cel mai frumos mărţişor pe care-l poţi oferi unei fete e o bluză mega scumpă, ba chiar un telefon mobil (dacă se poate să fie foarte-foarte scump, cu atât mai bine).

Apoi, mi s-a zis verde-n faţă că de 1 Martie cel mai fain mărţişor e o excursie la Praga sau Viena; fincă Budapesta e prea plină de unguri, ba chiar, şi mai rău, de negri care vorbesc maghiară (vă recomand experienţa, e unică).

P-ormă am auzit altele şi altele. Că o broscuţă verde crud de la VW, sau un Mini roşu ar fi cadoul ideal de mărţişor.

Hmmm.

Io zic că deja s-o exagerat cu nesimţire cu mărţişorul ăsta, mai ales că asară, pe când cumpăram în Billa, s-a întâmplat o chestie care m-o lăsat ca la dentist: un nene de la pază, care părea că se plimbă inocent şi nonşalant printre rafturi, s-a uitat în jur până când a crezut că nu îl vede nimeni, după care a băgat pe furiş câteva dulciuri în buzunarul hainei, după care s-a îndepărtat, fluierând liniştit.

Voi credeţi că e o simplă coincidenţă că tocmai de 1 Martie s-a dedat la asemenea păcat? Cine ştie, sireacul, ce fel de mărţişor i-o fi cerut femeia care-i încălzeşte aşternuturile!

14 lovituri, dă-i și tu!