Cea mai săracăcioasă locuință este cea care nu are bibliotecă

Dacă nu ai idee de cadou pentru cineva drag, cu o carte te-ai scos. Șansele să nimerești ceva pe gustul cadorisitului sunt extrem de mari dacă-i cunoști nițel pasiunile; plus că, și dacă nu e un cititor feroce, niciodată nu va recunoaște în public că nu-i place lectura.

Iar dacă o face, atunci ar trebui trimis într-un lagăr de reeducare nord-corean.

Ce am citit/mi-aș dori să citesc iarna asta, în ordine aleatorie:

Adi Hădean – 24 cm

Numa’ glumește, nu se chiar bărbierește cu cuțâtul (sursa)

O port cu mine în rucsacul de firmă de când am primit-o, de astă-vară. Sunt pe la jumătatea ei și încerc să-mi fac curaj să scriu mai puțin și să citesc mai mult, mai ales că te prinde. Este fascinant cum portretizează un Hădean mai profund decât cel pe care-l știm noi – bărbos ca un dac, samurai care taie ceapă Julien cu ditamai cuțâtul japonez de mii de euro (!), care mai bagă câte-o dumă din aia din Maramu’ când te-aștepți mai puțin.
Părere personală: scrie bine bucătarul masterșef. Foarte bine scrie! Cu herț.

Ovidiu Eftimie – Arhanghelul Raul

Prima locomotivă românească cu întârziere mai mică de 24h! (sursa)

Despre Eftimie toată lumea știe că e sărit de pe fix. Și citește mult. Și scrie la Times New Roman. Și îi fată mintea niște pui de minte de te crucești în timp ce faci temenele la Mecca stând ca un budist. Mno, cam așa e și Arhanghelul Raul: prima carte SF românească în care umorul dă pe dinafară. Cu 2000 de titluri vândute, a stabilit deja și un record de best selling. Am nechezat de râs cu Zicu precum mustangii în timp ce ne recita pasaje din ea, la bere.

Dan Alexe – tot.
Tot ce a scris, și anume:
Dacopatia și alte rătăciri românești

– Miros de roșcată amară

– În punctul lui Rebbe G.

Sunt fan de mic. Dan Alexe știe vreo 18 limbi, vorbește cursiv vreo 10 (și dacă le ai un pic cu lingvistica, îți dai seama că nu fură curent), e mega erudit și partener bun de destupat sticle de vin (așa cum urmează să-mi dau seama, că nu-l mai scap din gheare când vine la Cluj). Este una din foarte puținele persoane cărora le-am dat Follow See First pe Facebook, pentru că omul știe. Știe, bă, știe!

E delicios și când are sulițe de săgetat – spre exemplu, cu Eftimie de mai sus. Mi-aduce aminte de un citat despre scritorul meu preferat, din cartea lui biografică: ”Măcar Oscar Wilde își insulta adversarii cu iscusință” (At least Oscar Wilde insulted his opponents in a witty manner – asta după ce un american ar fi declarat despre el, irlandez convins, This Englishman is a shit).

Pe Dan Alexe îl găsiți aici, iar mai jos puteți vedea documentarul lui despre ultimii doi evrei din Afghanistan – ese fucking delicious.

Marian Godină – Flashuri din sens opus

Să provoci o pensionare/demisie din capul Poliției Brașov din postura de tânăr polițist tablagiu mi se pare extrem de tare. O altă carte sedusă și abandonată la jumătate, dar numai deocamdată. Marian scrie fain și cu umor și și dureros uneori. Băi, dar l-a făcut pe șeful Poliției Brașov să-și depună dosarul de pensionare, vă dați seama?

Simona Tache, Mihai Radu – tot
Tot, adică:
Femeile vin de pe Venus, bărbații de la băut

Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor

Doi Cațavenci cu vână, umor și ghiers. Le-am citit în concedii, pe plajă, și râdeam singur în românește, de se cruceau rușii de lângă și vorbeau între ei despre mine, că ce tot râde ăsta? E cumva un fost comunist? Cyka bleat!

Alex Andronic – #confuz

Carte despre gay. Da. Gay care nu vor să înfieze copii, ci manualul autobiografic al unui tânăr român care-și descoperă – oroare! – în vine gena gay. Știți treaba aia cu ”fă zilnic o chestie care te sperie”? Mno, călcați-vă pe suflet, dacă e cazul, și dați-i o lectură.

Ben Lewis – Istoria comunismului prin bancurile epocii

”La un moment dat, un muncitor rus face o cerere pentru a primi nemuritoarea mașină Lada. Directorul fabricii îl invită la el:
– Serghei Sergheevici, ca urmare a cererii dvs., v-am urmărit traiectul profesional. Stați foarte bine: nu consumați alcool în timpul serviciului, nu aveți întârzieri, ați depășit planul de două ori în ultimii 5 ani, sunteți harnic, muncitor, conștiincios, stahanovist, aveți origini sănătoase.
Balșoi spasiba, tavarisci.
– …drept urmare, am aprobat cererea dvs. și veți primi un autoturism Lada peste exact 10 ani!!!!!!
– Ăăăăă… întrebare: autoturismul Lada pentru care am făcut cerere va sosi peste 10 ani dimineața, sau după-amiază?
– Serghei Sergheevici, autoturismul Lada va sosi peste 10 ani! Ce contează dacă vine dimineața sau seara?
– Păi… contează, tovarășe director; pentru că dimineața vine instalatorul.”

Asta, și multe altele, în încercarea lui Ben Lewis de a înțelege fenomenul bancurilor în perioada comunismului. Râzi de rupi! Cu lacrimi din alea amare, mai ales dacă ai trăit în perioada aia.

No, ce mi-o venit mie să vă fac recomandări din astea de cărți? Păi, am făcut-o ca să nu uitați că pe emag au o puzderie de titluri. Chiar o puzderie. Și citiți, fraților, că e păcat, pentru că… no, cărțile te fac neprost!

5 lovituri, dă-i și tu!