Ce vrăji se mai fac pe la Spitalul de Psihiatrie din Cluj

La Spitalul de Psihiatrie din Cluj e plin de nebuni, zici că-i firmă de soft.

Într-una din zile, au internat – mare scofală! – un pacient, un bade cu o chestie de-i spune “tulburel disociative” (că tot e amu perioada mustului). Care avea cu sine un animal de companie: un ditamai fucking puiul de lup. Da, aţi citit bine: un pui de lup cât un măgar.

Nu ştiu dacă regulamentul spitalului îţi permite accesul cu animalul de casă în scopuri terapeutice, cert e faptul că bolnavul şi-a priponit puiul de lup în curtea spitalului, apoi a rugat-o pe tanti Anuţa de la cantină să-i dea lui Grivei Canis Lupus nişte resturi, în fiecare zi, să nu-i moară pet-ul de foame, ala cum se mai întâmplă prin România. Care tanti s-a conformat, că no, avea suflet mare, de bucătăreasă, şi omul trebuie vindecat fără să-i moară prietenul lui cel mai bun, dar cu dinţi.

Lupii, după cum se ştie, nu sunt dotaţi cu cele mai elevate maniere la masă; şi, după vreo două serii de clănţănituri mai serioase, tanti Anuţa a-nceput să se teamă să mai meargă cu oala de cartofi la ditamai puiul de lup, care cântărea deja vreo 80 de kile şi ar fi putut doborî cu uşurinţă un badigard de club de fiţe sau chiar un dinozaur mai mic. Ba chiar a declarat că mai bucuroasă ar hrăni Hidra din Lerna cu un picior sau două proprietate personală decât fiorăşenia aia de blană cu colţi.

În disperare de cauză, s-a adresat unui domn doctor prihiatru. Care domn doctor a venit cu soluţia salvatoare: între resturile de la mâncare cu care se hrăneşte regele pădurilor şi al curţii spitalului de psihiatrie îi mai strecoară şi câte un pumn-două de calmante din alea puternice, pentru cai belgieni de tracţiune forestieră 4×4. Drept urmare, lupulaine, de când e hrănit cu calmante, e cel mai cool şi mai gingaş căţăl din lume.

Io zic că ar merge să-i dea şi o vodcă la codeina aia.

88 lovituri, dă-i și tu!