Ce păţeşti cu Furia vişinie

Îndrumat de gânduri bune, pavat de bune intenţii, io cam semnalizez în trafic, pentru că în aproape 5000 km conduşi în Furia Vişinie în vreo 7 luni am scăpat fără un punct amendă. Io încerc să nu prea calc legile, fincă-s ardelean corect, care – după cum se mira Mile (care ar face bine sa ne zică mai multe isprăvi din cele războaie trăite pe pielea sa sârbo-română, da?), “uite la el” (adică la mine) “cum nu aruncă chiştoace în Muntenegru, decât în pubela de chiştoace!” – deci io şi în trafic îs plin de avarii aprinse ca să le mulţumesc ălora în faţa cărora îmi bag coteţul pe roţi, plin de gesturi corecte, las pe alţii, fac cu farurile când e poliţie la ginit pe drum european, etc. Deci încerc să fiu corec.

Şi eu,.. deci ce vină am că îmi mergea greu semnalizarea? Ha? Deci ce vină am? Că io am făcut cu genunchii de când tot apăs ambreiaje de Dacie cu câtamai genuflexiunea, că şi picioarele mele îs făcute să mă ducă ameţât acasă, nu să dea la pedale în gură; plus stress că dacă turezi Dacia prea tare îţi sare înaintea Passatului pe motorină, de ăla zice că vrei să râzi de el – şi dacă o turezi prea încet, îţi moare în intersecţie, de te râd toţi, că ui ce fraier de cioban, cu Dacia cu număr de Sibiu.

Şi eu, deci… după cum ziceam, dau să iau dreapta, şi ce păţesc eu când semnalizez, ha, ce păţesc când semnalizez?

Mi se rupe maneta de semnalizare. Dacie de 9 ani şi 10 luni, deci nu coaje.

Deci mi se rupe maneta, şi amu Furia Vişinie mi-e orfană de manetă de semnalizaţie!

Update: …si azi-dimineata, venind cu masina la munca, mi-o acordat prioritate masina Politiei, desi nu semnalizasem 😐 ca n-aveam cum…

24 lovituri, dă-i și tu!