Ce pateste Greuceanu cand merem la Motis

Deci Motis ii un sat sasesc in care singurii sasi care mai locuiesc in el sunt aia din deal: ati cetit bine, din deal, nu de pe deal, pentru ca sunt ingropati in cimitire individuale in dealul satului. Despre Motis am mai scris, se afla langa Medias, si acolo bem noi la anumite ocazii, gen cand sarbatorim weekendurile, ploaia sau intrarea armatei romane in Budapesta, in WWII – eveniment pe care, finca nu stim cu precizie cand s-o intamplat, il sarbatorim la fiecare intalnire! A, si mai sarbatorim ziua Marianei, sa traiasca, La Multi Ani, ca daca nu pleaca urechile la ce zice dusmanii o sa-mi fie fina.

Asa.

Sa repetam, deci noi unde ne chefuim uneori, cand ne chefuim uneori? Exact, la Motis, stati jos, 10. Si la Motis chefuim in casa fostului popa sas al satului, care si acuma se uita la noi dintr-o poza alba-neagra de pe perete, cam spooky ea, asa, poza. Si fiti numa atenti: intr-o duminica dimineatza, am mers cu prekinii găşcari sa ne lom alimente de baza de la magazinul mixt satesc, ca ramasesem fara bere, ca ne fusese un pic sete cu o noapte inainte; si am arestat – bine-nteles – o naveta de bere, si am umplut-o la magazin, si in vazul lumii, am pornit cu ea inapoi, catre casa chefurilor, prin miezu’ satului, dumineca dimineatza. Si toti satenii, care finca era postu Pastelui sau al Craciunului, mergeau duminica dimineatza râuri-râuri catre biserica, ne salutau respectuos pe noi, numa’ lu’ Greuceanu ii ziceau “Buna ziua, dom’ parinte!” Si noi ne-ntrebam ca ce dreq il saluta toti pe Greuceanu cu dom’ parinte??? Mai ales ca asta nu-i prea sigur de paternitatea propriilor copii (imaginati-va ca am pus ghilimele la cuvantul propriilor). Si merem, si inaintea casei chefurilor punem naveta de bere jos, si le dam cep la sticle (am decis sa bem afara, ca sa nu ne protesteze domnisoarele), si toti satenii care mereau amu la vecernia de dimineatza, sau cum ii zice, ne vedeau amu ca si beam in miezu’ ulitzei, dimineatza la ora 9, bere pe burta goala, si nu ziceau nimic! Numa’ lu Flaviu “buna-ziua, dom’ parinte!” Si noi iara ne miram! Si ne tot intrebam!

P-orma, la urmatoarea chefuiala acolo, noi avem un prekin, care are 14 ani, si ne face rost de lapte si ne taie lemnele, si noi il rasplatim regeste, ca-l invatzam sa fumeze si sa se joace cu cutitu cand e beat, ca-l si imbatam; si pe prekinu asta al nostru il kiama Ilie. Si Ilie ne-o zis ca popa satului il roaga frumos pe Greuceanu sa nu mai semene asa de mult cu el; ca actualul popa roman, care deserveste populatia romana harnica si muncitoare care s-o mutat in cashile sasilor dupa ce astia or plecat aiurea prin Vaterland, seamana leit, ca doua picaturi de votca, cu Greuceanu, membru fondator al insasi ideii de chef! Si cand il vede satenii pe Greuceanu cum bea diminetile de dumineca intre baligile din ulita, cand e mare post afara, zice ca ui ce popa au si ei, ca se-mbata in post dimineatza de sfanta dumineca, si la sateni le zice la slujba ca sa nu mai beie!

Si finca nu am reusit sa-l convingem pe Greuceanu sa nu mai semene cu popa, de atunci merem mai pe furis in Motis, adica nu mai dam chiar la maxim manelele cand intram in sat, calare pe masinile noastre pictate cu svastici din elea cu secera si ciocan!!!

7 lovituri, dă-i și tu!