Ce-o păţit Neaţă

Într-o bună zi, prietenul Neaţă se îndrepta, cătinel, către casă. Fusese să-şi cumpere chiloţi de la un second, că nu mai avea lenjerie foarte curată acasă.

Pe drum, ce-mi vede! Un nene întins pe pavaj, cu faţa stropşită de trotuar, şi care zăcea cu buzele şi într-o mică băltuţă de sânge, din care se şi adăpa, că atunci când dădea să vorbească îi ieşea limba afară.

Lângă nenea ăsta, un tinerel cu spirit civic încerca să-l ajute să se ridice, şi să-l suie la el în apartament, apartament care, urma să afle Neaţă, era chiar vizavi de bordura însângerată.

– Aduce-ţi-l aici, spune o doamnă bine şi blondă, pe la vreo 50 de ani, de la balcon. Locuieşte deasupra mea! mai adaugă doamna bine şi blondă.

Cu chiu, cu vai, cei doi suie beţivul – căci beţiv era omul – până la etaj, unde doamna bine şi blondă îi ajută să descuie uşa, îl înfige pe canapea, îi pune o compresă de apă pe cap, şi îl descalţă. Închide apoi uşa cu grijă, şi coboară cu băieţii cu simţ civic, să îi conducă.

– Vai! spune doamna. Nu vă puteţi imagina, bietul om!
– Ha? zic cei doi tineri, ambii cu spirit civic.
– Da, zice doamna.

În fiecare bloc este câte cineva care e gata să îţi explice tragediile de pe scară, şi asta fără să te coste nimic.

– Vecinul, zice dama, este inginer la CFR.
– …, fac tinerii cu spirit civic.
– Şi – zice doamna – avea o nevastă! Da, avea o nevastă.
– …
– Şi atâta se iubeau! Şi ce om deosebit! zice doamna. Şi ce bine le mergea! Şi el o adora, zice doamna bine. Şi amu l-o lăsat femeia pentru unul mai tânăr cu vreo 10 ani, şi ui! Ui ce-o ajuns de el. Şi aşa de bine se înţelegeau, el cu nevasta, zice doamna bine, că cred că până şi chiloţii îi spăla ei!
– Da, zice Neaţă, după ce se gândi preţ de o secundă. Păi cred că de-aia l-o lăsat, zise el. Da, zise el după ce se mai gândi o secundă, sigur de-aia l-o lăsat.
– …? făcu doamna bine.
– Păi da! E simplu. Femeia te ridică, femeia te doboară, mai adăugă Neaţă, înainte să-şi ia tălpăşiţa.

14 lovituri, dă-i și tu!