Anu ăsta, familia Groparelui nu s-a prea bucurat de multă sănătate; dimpotrivă. Aşa că Groparu s-a trezit cu iluştrii lui părinţi internaţi prin spitale, jale mare, etc.

Şi – când Gropăroiu era mai bolnav, sireacu, şi suferea mai abitir, o veste trăznet ne pică în cap.

Gropăroiu are – sau mai bine zis avea – doi prekini în Jermanica, ambii saşi plecaţi. Mnoa. Nenea Michi, cu care a rămas foarte bun prieten; şi Paul, cu care s-au răcit relaţiile, că ochii de sas care nu se văd se uită.

Ei.

Şi Nenea Michi, prietenul ăla mai bun, dă ortu popii, săracu!

Şi neamţu’ de cumnatu-meu, care nu ştia că socru-so e bolnăvior, că-i ferim de veştile rele, sună repede din Jermanica să-i deie vestea cea mare:
– Tati, zice, a murit un prekin la tine!
– Ha? zice Gropăroiu. La mine???
– Da, tati! zice cumnatu-meu, că lui îi place să fie el cel care dă veştile importante din viaţă.

Şi aici mintea lui de neamţ a făcut o confuzie între saşi. Şi în loc să zică că o murit Nenea Michi, zice:
– O murit Paul, tati!
– Paul? zice tata. Mnoa, asta e, nu am mai vorbit cu el din ’92. Asta e, ginerică, aşa e viaţa! Învaţă de la mine, că ui: azi eşti, mâine nu eşti! Bucuraţi-vă de viaţă! şi continuă cu o prelegere despre bucuria de a trăi de vreo 40 de minute pe banii lu’ cumnatu-meu, şi-l lasă să scape numa când vine Gropăroaia cu pumnu’ de medicamente.

Trece o oră, tata mere să se culce. Sună telefonu iar:

– Mamica, zice cumnatu’, din nou grăbit să dea el veştile importante, murit Nenea Michi la tati!
– What? zice Gropăroaia? Şi Michi, şi Paul?
– Nu, zice cumnatu. Murit Nenea Michi, nu Paul, cum spus eu! Eu încurcat la ei, mami. Michi murit, nu Paul! Tu spus la tati că eu încurcat.

Amu, îşi zice Gropăroaia, nu îi pot spune la bărbatu-meu că i-o murit prekinu lui ăla bun!

– Ginerică, îi zice lu’ cumnatu, fii atent: lăsăm aşa, acuma, să ştie Gropăroiu că o murit Paul, nu Michi, Dumnezău să-l odihnească; că tati e bolnav, şi nu îi pot spune că i-o murit prekinu, că se supără, şi el amu trebe să-şi păstreze forţele să se facă bine! OK?
– Bine, mamica, cum spus tu, mamica!

Şi nu trec 5 minute, că sună iară cumnatu-meu!!!

– Ha? zice Gropăroaia. Tura asta cine o mai murit?
– Nu, mamica, zice cumnatu, nimeni! da’ io m-am tot gândit cu mintea asta a mea nemţească, şi uite ce am descoperit. Tati nu o mai vorbit cu Paul din ’92; ei! Dar dacă Paul se hotărăşte, într-o noapte (că ştii că le cam bea!), să-l sune pe tati pe la 3 dimineaţa? Ha? Cum ar fi să auzi la telefon vocea unuia despre care ştiai că e mort? La 3 dimineaţa? Ha? Cum ar fi? Şi cum îi poţi explica situaţia, îi zici că în Germania sicriele au telefon în ele? Şi că până şi morţii pot vorbi, că or primit minute internaţionale de la Deutsche Telekom???

I-or zis lu Gropăroiu, pân’ la urmă.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 9 comments

  1. adc Reply

    Neamţu’ dacă tăcea, era de-a dreptul genial. Din momentul în care o început să vorbească, s-a văzut că-i numa’ a naibii dă deştept! Adică le are cu logica, bre…

Leave a Reply to Neliniştitu' Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *