Ce nu am învățat noi, ca nație, de la anul 2017

E cam devreme de tras concluzii, pentru că se mai pot întâmpla multe până ciocnim șampania de Revelion și ne promitem că da, din 2018 vom merge mai des la sală, ne vom lăsa de fumat și vom mânca mai puține șaorme.


Sau voi purta mai des acest clop avrămesc de miel!

În ultimul an, România și-a ținut cetățenii în priză non-stop cu gălăgia asta de evenimente care nu se mai termină odată, să ne putem vedea și noi de muncă cum trebuie și de plătit impozite.

E și păcat că, cu toată gălăgia asta de evenimente, presa tot nu reușește să se hrănească cum trebuie de pe urma lor și să redevină independentă.

Așadar, ce NU am învățat de la 2017?

1. Oamenilor trebuie să li se respecte dreptul la protest. Mai mult, oamenii trebuie încurajați să iasă în stradă. Pentru că asta înseamnă că-i interesează soarta țării. Și da, uneori celor din jilțurile alea din Casa Poporului le face bine să li se reamintească cine-i plătește și cine și cum i-a pus acolo.

Și că traiul lor acolo este vremelnic.

Doamna Gabi Firea, în locul tău le-aș fi pus toalete și standuri cu ceai protestatarilor în loc să vreau să fac târg acolo, în piața lor. Aș fi câștigat puncte la faza asta.

2. Oamenilor trebuie să li se respecte dreptul de a avea o părere diferită. Chiar dacă sistemul lor de valori ni se pare greșit din temelie, trebuie să le respectăm dreptul de a avea altă părere, oricît de ne-educată ar fi ea.

Oamenii își aleg reprezentanții pe varii criterii. Pentru pensie mai mare, pentru că mai mult nu-i duce capul, pentru că visează autostrăzi și spitale în loc de concerte cu Maria Dragomiroiu și luminițe de Crăciun, pentru că ăștia li se pare lor că au charismă, pentru că nu se regăsesc în teoriile astea moderniste înțesate cu termeni pe care nu-i cunosc, pentru că nici un nepot nu mai are răbdare să le pună o tabletă în brațe și să-i învețe să se descurce cu Facebook-ul, băi, ce mai, avem 19 milioane de români, 19 milioane de probleme și de individualități. Că vrem, că nu vrem, ne frecăm unii de alții prin mall-uri, autobuze, la Finanțe și pe trecerea de pietoni. Ce facem, scoatem coasele și ne apucăm să ne hăcuim? Ne transformăm în Rwanda?

3. Dacă oamenii protestează pentru ceva, hai să nu ne fluturăm credințele politice chiar sub nasul lor, chiar atunci. Din motive care țin de respect și da, chiar din motive care țin de siguranța personală.

Am citit undeva o chestie faină: bivolii africani, furnicile și albinele lucrează incredibil de bine în grup. Luate individual, fiecare din viețuitoarele astea nu judecă cu mult mai mult decât o talpă de bocanc. Împreună, însă, își stabilesc ierarhii, construiesc faguri, ridică mușuroaie, se luptă cu leii.

Oamenii, în schimb, sunt exact opusul: individual suntem inteligenți de rupem, dar odată ce ne pui într-o mulțime zici că ne tai creierii în patru bucăți și nu păstrezi nici una. E mult mai ușor să provoci o mulțime să spargă vitrine, să se lupte cu jandarmii și să-l alunge pe Ceaușescu decât pe un individ să o ia razna. Cumva, dacă un om se află într-o haită, devine mai iresponsabil sau mai curajos și-l alungă pe Ceaușescu de pe clădirea CC-ului și-și dă foc și se bate cu jandarmii.

Ce facem când dăm de un moșulică din ăsta ofuscat pe viață care ne strigă ce face cu pișatul și ne spune ce membru să-i sugem? Păi, îl ignorăm cât putem. Dacă nu se oprește, îi zâmbim și-i spunem că o să ne rugăm la Dumnezeu să aibă sănătate și viață lungă și-l întrebăm unde îi este soția. Dacă nu se oprește, îi trecem un hering roșu pe sub nas și-l întrebăm dacă nu cumva este tatăl lui Camil, de la Liceul de Informatică, că-i aduceți aminte de el, că semănați ceva incredibil. Apopos, aveți copii? Da? Sunt mari, nu? Da’ nepoți aveți? Câți ani au? Pam-pam!

Nu vă faceți iluzii, sunt departe de a fi mândrul posesor al atâtor hectolitri de sânge rece. Dar prefer să-mi scriu astea pentru mai târziu decât să-mi sară mucișorii când un bătrânel ieșit din minți din nimic (da, andropauza e mai grea decât știați!), securist sau nesecurist, îmi pocnește una-n freză cu sacoșa de la Mega Image pentru că țin musai să-l filmez, și apoi tot Internetul mă cunoaște ca instigator și bătăuș de pensionari.


…”și, până să-i dau karata, el m-a și pus pe Facebook!”

4. Pentru Dumnezeu, să ne abținem să mai generalizăm. Am citit niște comentarii pe FB de m-am crucit. Nu, nu toți seniorii noștri sunt pesediști: la proteste la #cluj, sunt mereu și oameni trecuți binișor de a doua tinerețe. Nu, nu toți pesediștii sunt escroci (cred… adică sper). Nu toți tinerii sunt cretini, nu toți bătrânii ne urăsc (deși le văd privirile către tinerii de 19 ani din autobuz care se pierd în telefoane în timp ce, lângă ei, oameni de 76 de ani stau în picioare, în pericol să pice în nas la prima frână bruscă).

Și nu, nu toți protestatarii sunt violenți. Asta e cea mai ușoară cale de a deturna un protest, să dai vina pe o gașcă întreagă pentru greșelile câtorva care au pocnit un pensionar sau au spart o vitrină. Așa că… țineți-vă departe de violențe. Cu orice preț.

5. Democrația înseamnă domnia poporului, nu a majorității! Majoritatea alege partidul care conduce întreaga țară, care trebuie să guverneze pentru toți, nu numai pentru cei care i-a votat. Hai să ne băgăm asta în cap înainte de toate.

În rest, v-aș fi scris cum erau să se ia la bătaie un șofer cu un pieton în față la magazinul Central cu o oră înainte de artificiile de 1 Decembrie… cum o hoardă de oameni aproape că l-au sufocat pe un angajat al Primăriei care dădea baloane gratis vizitatorilor din Piața Unirii, că s-au înghesuit ca la hainele Zăvorancei… cum s-a umplut Clujul de cerșetori acuma, de Ziua Națională… cum am umblat eu mândru cu clopul de miel pe cap ziua-n amiaza mare, prin tot centrul (vezi foto mai sus), de 1 Decembrie, c-am și pus poză pe Facebok… despre grupul de Facebook Corbii Albi, pornit ca o inițiativă de împrietenire între români și unguri, dar care este, de fapt, kelemenhunorist infect… despre vecinul meu ungur care mi-a urat La mulți Ani de 1 Decembrie, și am râs amândoi… dar vă zic numai ce i-am zis nievestei, când eram saftiriți că autobuzele erau arhipline, lumea nebună, cozile mari și prețurile piperate la Târgul de Crăciun de la Cluj:
– Ce-i, tu muiere! E bine, e foarte bine cum e. Aici e înghesuială, sunt prețuri mari și români nebuni, da’ gândește-te că-n alte țări intră nebunii cu TIR-ul în tine la Târgul de Crăciun.

12 lovituri, dă-i și tu!