Ce n-am patit azi

Azi – zi de rate. Deci din fix tranta buna dispozitie pe capu’ meu, ca in asemenea zile imi vine sa ma imbrac in dinamita sh sa ii detonez pe toti bankerii aia cumsecade cu fetze de poker imbracate la costum, care de fapt n-au nici o vina, finca dobanzile vin de la Bucuresti si nu se pot negocia.

Si ma duc sa schimb un purcoi de lei pe o mana de euroi, ca sa platesc la bancheri, sa aibe sh ei saracii cu ce-si plati conceiile in Antalia. Sh merg la schimbu’ meu valutar preferat, ala dintre Diesel sh libraria Oedip… aaaa, Orfeu. Si iau bancnotele de euro, sh ma car la banca.

La banca – GRRRRRRRR!!!! Descopar o bancnota rupta. Rupta rau.

Zic: sa vezi ce muie va loa amu cineva, ori io (cel mai sigur!), ori tanti aia de la ghiseu, ca fac un tarabontz, ghe numa! Sh imi pun fatza mea de Orc pe mine, sh ma reped inapoi.

Intru, si zic:

– Domnisoara!
– ?
– Domnisoara, mi-ati dat o bancnota rupta!

Si ii intind nota terfelita.

– Oioioi, zice domnisoara, razand de mine.

In secunda urmatoare imi schimonosesc trasaturile ca sa dea cat mai rau pe sticla, ma pregatesc sa scot pompa de la bicicleta sa o amenintz cu ea ca o umflu ca pe o broasca sh ii dau drumu’ pe Somesu’ Mic, sa ii stropshesc ranjetu’ de sticla blindata, sa ii bag tabela cu cursu’ valutar in cur (sau sa gresesc cativa centimetri si sa ma asigur ca nu va darui deloc urmasi patriei mele cu munti sh vai), sa chem Protectia Consumatorului ca sa râda si aia de mine cum radeam noi de colegu nostru gras din clasa a II-a, sa imi infasor parul ei pe bratul meu drept, sa ii scot limba sh sa i-o bag in fundulica, sa ii beau ochii, sa ii infig aratatoru’ meu in urechea ei sh sa ii las sa ii curga materia cenusie prin trompa lui Eustache…

N-am apucat. Domnisoara ia bancnota, imi da alta perfecta in schimb sh imi zambeste.

Asa ca mi-am pus pe fatza chipul meu de elf sh m-am carat. Nu inainte sa ii suier un “Multumesc frumoooos!” respectuos.

8 lovituri, dă-i și tu!