Ce mi-i Grecia, ce mi-i Cipru

Eram cu familia mea puțin numeroasă în Cipru, ne tot minunam de cât de verde-albastră e marea, de cât de scumpe sunt toate (1.7 EUR doza de bere la magazin!) și cât de departe suntem de pensie, mama ei de pensie nespecială și pilonu’ 2.


Vezi? N-o să-ți mai permiți asta după 65 de ani


…și nici asta!

Prânzeam la ceva tavernă-birt, îmi înmuiam non-stop mustața într-un pahar de vin alb ieftin și, oricât sunt eu de hiperactiv (la somn, firește), oftam de fericire, sufocat de dolce far niente.
– Cum este μουσακάς? întreabă chelnerul, care se strecurase lângă noi, discret ca o stafie.
μουσακάς este delicioasă, zic. Și vinul e delicios!
– Vă mai aduc ceva?
– Nu, mulțumim… am dori să plătim, vă rog.
– Sigur.

După numai 28 de minute, căci mai avea o terasă de servit cu încă un cuplu la fel de leșinat de căldură ca noi, vine chelnerul lipa-lipa, lasă ceva pe masă și dispare.
– Tu nievastă… oare ce-o fi asta?
– Nu știu! zice nievasta. N-am mai văzut așa ceva pe insula asta!
– Nici eu, zic. O fi vreo tradiție greceasco-cipriotă ale cărei origini se pierd în negura vremurilor! De la ahei, ionieni și dorieni!

Ne uităm îndelung la peticul de hârtie, dar nu pricepem foarte multe. Îmi vine o idee:
– Hai să scoatem telefoanele! Facem o poză și ne-o traduce Google Translate.

Google Translate nu reușește de fiecare dată, așa că după vreo 5 încercări nu aflasem mai multe.
– Auzi! zice nievasta. Tu ești lingvist și ești blogger și traducător; te rog să rezolvi și să afli ce scrie pe peticul ăsta de hârtie, da? Nu mă face să-mi fie și mai rău că m-am măritat cu tine!
– Nu prea am cum, iubito, căci ăsta e rolul bărbatului într-un cuplu, să o facă pe nievastă să regrete!

Mă mai chiorăsc pe hârtie, încerc să descifrez etrusca aia… după 10 minute mă dau bătut și-l trezesc pe chelnerul ațipit la umbră:
Sorrymister boss, zi-mi și mie, pliz, ce e hârtia asta?
– A! zice chelnerul ospătar; e nota de plată pentru ce-ați mâncat.
– Notă de plată din aia de la casa de marcat?
Yes, sir.
– Din aia de plătiți taxe la guvern de pe ea?
Yes, sir.
– Și de banii ăia vă fac străzi și spitale și școli?
Yes, sir.
– Uau! zic. Uau! Nu am mai primit în viața mea așa ceva în Cipru, și sunt aici de 8 zile. Mulțumesc! O s-o iau acasă și o s-o pun în ramă. Doamne-ajută, ευχαριστώ, ευχαριστώ…!


(de citit și asta)

6 lovituri, dă-i și tu!