Ce face nevasta-mea cand nu ma asupreste pe mine?

Simplu: caută să-i asuprească pe alţii, ca să se menţină în formă – oameni, români, ucraineni, orice, că de-aia am şi început să-i zic “doamna Putin”. În contrapartidă, ea-mi spune “Troţki” şi umblă prin casă cu ciocanul la ea şi se uită la mine urât.

Aşadar: veneam către casă după o zi din aia de serviciu. Eu conduceam, Gropărelu’ în spate scotea limba la noi sperînd că noi nu îl vedem, iar nievasta îmi tot comenta.

La un moment dat, pe cele două benzi ale sensului (TOATE drumurile din Cluj au cel puţin două benzi pe sens; TOATE) se crăcănau nişte săgeţi: sensul pe care mergeam noi era obligatoriu înainte, sensul din dreapta obligatoriu la dreapta. Ceea ce era OK, pentru că noi mergeam înainte.
IMG_3132
Nu ca sinistraţii ăia de italieni din Roma, care sunt nevoiţi să se lase inundaţi ca să nu vadă turiştii că n-au marcaje pe drumuri!

Nievasta se foieşte pe scaun:
– Vezi banda din dreapta? Eu n-am văzut obligativitatea de a merge către dreapta, am mers înainte şi am crezut că cel din banda a doua, care mergea şi el înainte, îmi tăia calea.
– Vai, săracu’! A supravieţuit? L-ai tranşat cu drujba, ai făcut The Cluj chainsaw massacre? I-ai dat cu ciocanul, ca lu’ Troţki? I-ai scos maţele pe nas?
– Ntz! Numa’ l-am flashuit de câteva zeci de ori, să se-nveţe el minte.
– Cum, zic, nu l-ai claxonat deloc?
– Te rog! Noi, clujenii, nu claxonăm niciodată; eventual, pentru că suntem ardeleni, maxim la 20 de minute după vreun pericol, pentru evitarea acestuia.

Aşa e; aşa e. Clujenii nu claxonează NICIODATĂ în trafic, numai când îşi dau bip.
– I-ai stricat ziua la om, cu 60 de flashuri! zic.
– E! Nu i-am stricat ziua, că era deja seară.

4 lovituri, dă-i și tu!