Ce au in comun gala Uniter cu pescuitul?

Mă uitam la gala premiilor Uniter, care se dau pentru activitate în teatru (pentru Dan Șova: teatrul e cinematograful ăla în care n-ai voie cu popcorn și se uită oamenii urât la tine dacă-ți sună telefonul și mai și răspunzi), să văd ce mai mișcă prin ramura asta de activitate care nu-ți permite să ronțăi popcorn și să vorbești la telefon în sală, dom’ne!

Și, la un moment dat, după ceva pauză, văd că lumea scoate clopoței. Și sună din ei.

Și dintr-o dată mi-o dat sângele-n obraji, bă! Și mi-o bătut inima în tâmple ca niște gonguri chinezești și mi s-o precipitat respirația, cu tensiune 24 cu 19! Că ăia sunt clopoței de pescuit, pe care-i pui pe vârful undiței sau îi atârni de bambină, să auzi când ai agățat vreun pește!

Mno: postarea asta scurtă mi-o luat o oră jumate s-o scriu, că la fiecare rundă de aplauze săream de pe canapea să verific dacă nu cumva o tras crapul.

O lovitură, dă-i și tu!