Cazi din elefant in putz

Omul asta de stiinta a avut un ghinion extraordinar. Citise prea mult poezia “Noi” de Nichita Stanescu (care incepe cu “Noi suntem seminte si pamantul e al nostru”); si incercand sa provoace o erectie unui elefant in captivitate, pentru a-i pune in captivitate samantza, pentru a fecunda cu ea o femela din captivitate pentru ca aceasta sa nasca alti elefantei in captivitate, a fost lovit in fata de strumeleagul invartosat – cum ar fi spus Stefan cel Mare – al blandului gigant, si s-a ales cu un ochi vanat.

Motivul? un madular de pachidern masoara un metru si jumatate, si cand sta infoiat se balangane in fata si in spate intr-o miscare necontrolata, atata de puternica incat poate darama pana si un om de stiinta german.

Elefantul avea toate motivele sa ingreuneze nasterea unui mostenitor. Nu avea de unde sa stie ca nu va fi trimis la o gradina zoologica din RO ca proaspat tatic. Pentru ca daca ajunge aici, mama elefantica ar fi primit numai 600 RON ca pensie de concediu maternal – dupa cum permite dl. Gheorghe Barbu, ministrul Muncii si al Solidaritatii Sociale. Mai mult, puiul elefantel ar fi gasit cu greu un loc la gradinita, si doar cu spaga un loc intr-o scoala decenta. Si ar fi fost invatzat de alti colegi elefantei sa fumeze din frageda pruncie si sa scuipe coji de seminte pe jos si sa tina cu Rapidu’. Si sa chiuleasca, si sa dea cu tifla profesorului ca nu are telefon cu clapeta, ca el.

Oricum, omul de stiinta expert in fornicare pachidermica ar trebui sa fie recunoscator pana la moarte ca dinozaurii si dinozauritele nu mai traiesc.