Studentie

Cand eram student la mama in camin

Plăceri vinovate

Eram în cămin, unde aproape singurele figuri masculine din viața mea erau nașu’ Greuceanu, un student la rusă (numit, normal, Johnny) și doi ucraineni – Sașa și Ivan (dacă ar mai fi existat și un basarabean, l-ar fi chemat, cu siguranță, Vitalie). Că no, la Litere eram numai 5 masculi la vreo 70 de femei, și eu cu ceilalți colegi din an nu prea congregam, deci tot colegii de cămin erau baza pentru băut bursa prin speluncile din Hașdeu care atunci făceau crâjmele din gară să arate ca Ritz.

Pentru că anu’ I.

La un moment dat, a venit în camera noastră un vânzător de casete audio (hahahaaa, hahahahaaaa! Cu 3 luni înainte să pun și eu degetul pe ceea ce se cheamă Internet). Ucrainenii și-au cumpăra o casetă cu litere ca un scris pe un perete de biserică, și ne-am certat ca la ușa cortului pe casetofonul camerei (un Megatronsonic, sau ceva de genul – noi voiam să punem Ducu Berți). Într-un final, ca de obicei, slavii au câștigat bătălia (nu și războiul, că dupa aia i-am dat un bip lui Vladimir, și Crimeea țuști, înapoi în Mama Rusie!).

Cert e faptul că nu era suficient de iarnă pentru Ducu Berți, dar era vremea perfectă pentru formația Made in Ukraine. Și… băi, nu mă mai satur de ucrainenii ăștia! Așa că am zis că să vă dau și vouă, #freeukraine, harașo, harașo.

2 lovituri, dă-i și tu!

Păcatul trândăvelii combinat cu păcatul ghiftuirii şi cu şarpele beţiei, Doamne miluieşte

– Bă! Meri după apă!
– Mi-i lene. Meri tu.
– Io am pus orezu’ la fiert.
– Io am spălat orezu’.
– Io l-am lăsat să fiarbă!

Patru studenţi neharnici pentru care fiecare zi era vineri trăiau într-o cameră fără chiuvetă, deci Veta n-ar fi avut ce crăpa – Ştefan Bănică, relaxează-te – şi fierbeau orez la reşou ca disperaţii, rupţi de foame. În ziua din an cu cea mai cruntă lene de Guinness Book of Records. (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!

El batrân, ea tinerică

Se întâmpla undeva, prin România.

O prekină de-a Groparelui se căra de la Sibiu la Cluj cu autocaru’, că avea restanţe şi era şi medicinistă. Şi ea, prekina Groparelui, era foarte somnoroasă, fincă se chefuise cu o noapte înainte în compania unor tovarăşi.

Şi locul ei din autocar era lângă un nene ajuns la vârsta senectuţii, foarte prezentabil, de alfel, îmbrăcat într-o cămaşă în carouri, cu vestă de piele, şi păr alb-alb în cap, şi care nene s-o bucurat că stă lângă o studenţică curăţică. Ca – de! niciodată nu ştii de unde sare iepurele. Şi o ciozvârtă de studentă e mereu binevenită, indiferent de câte cercuri are trunchiul tău de stejar pensionar puternic şi robust, niţeluş încovoiat de reumatism.

Şi fincă prekina Groparelui încearcă să înveţe ceva pe drum, o izbeşte somnul cu putere. Şi din nebăgare de seamă, legănată de gropurile de pe drum ca de valurile unei mări înspumate, adoarme, şi instinctiv îşi sprijină capşorul ei studenţesc de umărul pensionarului, şi visează ceva cu munţi şi vacanţe şi băieţii din Take That goi pe plaje.

Şi când ajunge autocarul prin Aiud, studenţesa se trezeşte, vede că perna ei era umărul nenelui, şi sare să îşi ceară scuze, că e obosită, iertaţi-mă că m-am sprijinit de dvs. fără să vreau, dar toată noaptea am învăţat. Las’ că e OK, zice nenea, liniştită vă puteţi sprijini, ca ştiu cum e in studenţie, că aşa eram şi eu prin ’64, când făceam Construcţiile la Timişoara.

Şi după ce doarme domnişoara tot drumul Aiud-Cluj, se trezeşte tocmai în staţia ghe la Cluuuj. Şi – buiacă de somnul de 2 ore pe umăr de pensionar – deschide ochii, se uită în jur, se uită la umărul de pensionar, are o reacţie organică de rejecţie, zbieară ca o iadă, sare din autocar jos, îşi ia bagajele din cală fără să zică la revedere, şi copleşită de ruşinică sare în primu taxi cu care zboară în Mănăştur, unde avea chirie, şi unde se şi pune pe un plâns isteric.

Iar acum voi vă veţi întreba – di ce a avut domnişoara acest comportament deviant? Ei bine, am să vă răspund tot eu: pentru că domnişoara avea o mică deformaţie bucală internă patologică, care nu prea îi permitea să doarmă cu gura închisă. Şi timp de două ore, cât a durat somnul, a salivat abundent pe chimeşa în carouri a pensionarului, care a răbdat cu stoicism tot drumul, fincă nu zilnic vezi o asemenea femeie tînără care se umezeşte în asemenea hal în contact cu tine! Şi când la trezire domnişora a văzut ce câtamai harta Groenlandei desenase ea pe chimeşă cu propriile ei fluide, s-a gândit că – WTF! – hai totuşi să mă car, că mi-i o jenă de şi mor.

4 lovituri, dă-i și tu!

Fază din caminul 16, Hasdeu, normal

Normal că, nefiind fază porno, nu a fost traită de mine.

Deci meci de folbal la nuş ce campionat mondial european. În singura cameră de pe palier cu TV se inghesuiau vreo 800 de căminişti nu foarte prieteni cu duşurile sau cu politica de schimbare zilnică a ciorapilor, care fumau la greu, vociferau, mieunau – etc.

Ca la meci.

In camera vecina, un tânăr student, căruia îi vom spune Tetraedrul, super extaziat că, din moment ce toţi erau la meci, el avea calculatorul la dispoziţie. Nu ca să caute pornache, of cors; ci sa să înveţe să programeze în Java.

Nu este neapărat nevoie să credeţi ultima frază de mai sus.

Şi în timp ce Tetraedrul se ocupa de protocoalele de reţea p2p la maimuţele albe, asiatice, barely legal sau MILF, ai noştri dau 11 metri.

În camera vecină, în culmea extazului, un alt student, căruia îi vom spune Vidrighin, se apucă să descuameze fosforul de pe vreo 100 de beţe de chibrituri. Şi strânge Vidrighin fosforul într-o hârtie şi îl înghesuie în diblul de metal din perete, în gaura unde intrau suporţii de etajeră.

Tetraedrul, bântuit de setea de cunoaştere, tocmai descoperise un sait gratis de tutoriale cu ().

Vidrighin împinge în gaura din perete un şurup folosit la prinsul etajerei – până la refuz.

Tetraedrul era deja cu faţa la 5 centimetri de monitor.

Vidrighin aşteaptă până când ai noştri dau gol de la 11 metri, şi, în vacarmul de GOOOOOOOOOL!, bubuie fosforul cu şurupul! Se aude o mică explozie cam cât un pârţ de zidar, total acoperită de răgetele suportericeşti.

În camera de alături, din cauza exploziei, de pe etajera de deasupra mesei cu calculatorul pică, mai fraţilor, ca proasta, tigaia plină cu ulei exact pe bostanul Tetraedrului, care rămâne mască! Fincă lui nu i-o zis nimeni la cazare că în căminul ăla pică tigăile cu untură, său, slănină, grăsime, dar şi lipide, în capul userilor de net, tocma’ când vizionează saite cu vreo trei de ics!

Care Tetraedru sare ca ars!

Plin de ulei!

Şi care a stat dupe aia o oră la baie încercând în zadar să îşi degreseze chelia şi hainele cu Bonux, Axion şi/sau Protex, că nu venea apă caldă!

Şi care Tetraedru nici până în ziua de azi, neauzind explozia, nu ştie cum de aşa ceva a fost posibil! Decât dacă citeşte groparu.ro, ceea ce mi se pare puţin probabil.

Povestire auzită, normal, de la explozivul de Vidrighin, colegul de cameră a lui Tetraedru.

11 lovituri, dă-i și tu!