Ţara în care trăiţi

Escrocherie prin metoda ”Accidentul” aplicată și părintilor mei

Duminică dimineața la ora 9. Mic dejun la socri, după ce tocmai o sărbătorisem pe soacră-mea cu o zi înainte. Sună telefonul. Mă uit: părinții gropărești. Din fericire, sociopatul de Groparu răspunde, altfel cred că se lăsa cu infarcturi.
– Salut, mamașă!
– Gropare? Ești bine?
– Da! zic. Halim niște colesteroale, că oșenii n-or auzit de iaurt dietetic.
– N-ai pățit nimic?
– Nu! Ce să pățesc?
– Păi ne-o sunat cineva că ai pățit un accident! Și că să le dăm bani de urgență!
– Ha?
– Da! Și știa și cum te cheamă!
– Ce? Cum?

Și-mi zice. Or sunat duminică dimineața de pe număr ascuns și le-or zis că eu (îmi știau numele) am avut un accident și am mare nevoie de bani. Când ai mei și-au exprimat neîncrederea, m-au dat pe mine la telefon, care am confirmat povestea. Totuși, stăpâni pe poziție, ai mei întreabă cum o cheamă pe nievastă-mea. La care eu răspund cu ”nu am vreme de detalii personale”, la care ai mei răspund, pensionărește:
– Vezi-ți de treaba ta, măi băiatule!

Și or închis. Și apoi m-or sunat.

Încep discuția cu ei și cu atitudinea lor mioritică:
– Musai plângere la Poliție!
– Nu ne băgăm.
– Ba să vă băgați, pentru că ăștia vor continua să le strice duminicile altor oameni nevinovați dacă nimeni nu face nimic.
– Apăi Poliția nu îi poate prinde.
– Dacă se strâng suficiente plângeri, nu vor avea de ales! Vor fi nevoiți să facă ceva!
– Păi și dacă află escrocii că noi le-am făcut plângerea? Dacă încep să ne deranjeze cu telefoane la miezul nopții?
– Lăsați telefoanele în altă cameră noaptea. Dacă se împute treaba, vă schimbați numărul.
– Ne mai gândim.
– Nu vă mai gândiți, fac eu plângere în numele vostru!

Închid telefonul, un pachet de nervi. Mă abțin cu greu să scot niște cuvinte cu p, pentru că soacră-mea de față, și oricum toți se uitau la mine ca la desert.
– Ce s-o-ntâmplat? întreabă nievastă-mea.
– Nimic, zic. Ai mei au primit un telefon de la BRD.

12 lovituri, dă-i și tu!

Acolo unde șarpele roz întâlnește gaura dulce

Puteți umbla pe șapte continente plus sectorul agricol Ilfov, puteți întreba prin toate speluncile din lume (din toate speluncile din lume, îl puteți întreba până și pe Humphrey Bogart), puteți să vă concentrați și să meditați chiar voi, împreună cu focus grup urban, 25-35, segment corporeit, care ies în oraș și le place să petreacă timpul în compania prietenilor, și nu veți reuși să găsiți nume de crâșmă mai inspirat!

Domnilor, sunteți invitați la restaurant Gaura dulce, din Piața Sfatului Nr. 12-14, Brașov!
gaura dulce Brasov

Și, pentru că nu e frumos să faci discriminare, doamnelor și domnișoarelor, dragelor, sunteți invitate la restaurant Șarpele roz, Calea Victoriei nr. 163, București.
Sarpele roz

S-aveți poftă.

LE: de la Crivățescu am primit o brașoavă: Gaura Dulce e chiar în… fundul Cerbului Carpatin.
img

7 lovituri, dă-i și tu!

Daca produsele de la tara nu vin ele la noi, să mergem noi la ele

Acum vreo două săptămâni am mers în weekend cu niște prieteni la casa lor de la țară, undeva pe lângă Huedin.

Băi, zona asta a Huedinului e pur și simplu foarte superbă. Dealuri în jur câte vrei, semi-munți. Păduri cât China (practic, asta este Transilvania: dealuri, păduri și zgomot de drujbe). Coaste de deal și livezi cu prune (pentru scopuri evidente!) și behăit de oi, zburdau mieii ca Mihaela Rădulescu prin fărină. Aer curat! E drept, cu un ușor iz de căcuță de la vaci transilvane.
huedin cer sancraiu balta
Și vreo 3 lacuri de pescuit absolut superbe, în care n-am prins nimic. Ca de obicei

În drum spre casa de vacanță, găzdoiul zice: tre’ să ne oprim să luăm niște suc de mere de la doamna prekina noastră! Și vine cu două glăji de 2 kile fiecare, pline cu suc de mere atâta de dulce și de bun, că zici că era muls din țiți de zeiță grecească care se îmbătase cu nectar cu o noapte înainte! 6 lei sticla de 2 kile, preț incredibil.

Am devorat alea 4 kile de zici că erau bere; și zic:
– Când plecăm, vrem să luăm și noi niște suc cu noi acasă.
– Sigur! Puteți lua mai multe chestii, că vinde și ouă, și cartofi…

A doua zi, luăm vreo 20 de ouă, ceva ceapă și vreo 5 kile de cartofi: 15 lei. Atât.
– Suc de mere mai aveți?
– Mai am! zice doamna.
– Tot la 6 lei 2 litri, da?
– Nu. Nu mai am la 6, zice ea, numa’ la 7 lei.

E clar! îmi zic. Țăranul român hoț, fură de la orășanul cinstit!
– Da’ de ce nu mai aveți cu 6?
– Păi ăla s-a terminat fix azi-dimineață, no, că nu mai aveam mult. Și acum nu mai am decât de 7 lei sticla de 2 kile.
– Da’ de unde vine diferența asta de preț? întreb.
– Păi ăla pe care-l vindem cu 7 lei este stors din mere pe care am plătit 40 de bani la kil.
– 40 de bani kilul de mere? sar eu. Păi și pentru sucul ăla la 6 lei sticla cât ați dat pe mere?

Femeia se uită la mine, impasibilă:
28 de bani la kil.

Apropos, voi cât dați pe merele alea poloneze sau iordaniene sau italiene din supermarket?

19 lovituri, dă-i și tu!

Deci cât de rasişti şi nazişti sunt românii?

De poftă şi pentru că anul trecut nu am fost în Deltă, la sesiunile noastre anuale de prins-peşti-cât-degetul-drept-scuză-de-stat-cu-prietenii-o-săptămână-pe-baltă, m-am înscris într-un grup de  Facebook pentru pescari. Toate bune şi frumoase, poze cu capturi, realităţi şi adevăruri sfinte, pescăreşti (“jur pe roşu, fraţilor, crapul ăsta l-am prins la icoana cu Arsenie Boca cu autograf de la Iohannis!”) şi multe sfaturi intenţionat greşite (“dacă pescuieşti la feeder, înlocuieşte mălaiul şi TTX-ul cu beton de Turda aditivat cu benzină; trag peştii ca apucaţii!!!”).

Mno; şi, printre atâta testosteron amestecat cu miros de peşte, pune careva o poză cu un râu – cum să zic – deci incredibil de poluat. Era tot un PET şi un ambalaj şi chiar şi un scaun de maşină paradit. De pe la noi din Ardeal (era, de altfel, singurul loc de la noi cu jeguri pe râu, asta se ştie, plus că jegul ăla fusese adus de ceva mitici, cu siguranţă). Mno: şi, după ce se lamentează băieţii în cel mai pur stil românesc (“să facă cineva ceva, nu se mai poate aşa!”), numa’ ce scoate unul un muc din anus: “asta nu-i de la români… tuciuriii îs de vină!” (scris, fireşte, “tuciurii”). Şi se dezlănţuie, frate, acolo ditamai jihadul, şi sunt singurul cărua i se inflamează globulele şi transaminazele şi sare şi-i face pe toţi, în faţă, poporul ales, arienii pur-sânge, dacii nemuritori, urmaşii hiperboreenilor… şi cred că mi-am luat block. Aşa, sec. La mine-n ţară.

În altă ordine de idei, iaca piesa asta. Te transpune într-o eră cu foarte, foarte multă personalitate Sven Hassel-iană. Nu e explicit antisemită şi pro-nazistă, poate nu e deloc, deşi eu aşa o percep pentru că parcă prea glorifică războiul şi bravii oşteni nemţi şi nazişti.


(Horia Stoicanu, “Bitter”)

Deci: e de raportat la YouTube, sau e de lăsat aşa?

18 lovituri, dă-i și tu!

Constructia unei case si ce spune asta despre noi ca natie

Un prieten s-a apucat să-și ducă la indeplinire visul românesc: o casă pe pământ, nu pe apă, unde să stea la umbră, să bea bere și să se uite fericit la copii cum își dau în cap cu scândura cu cuie.

Marasti
Deși ar trebui să fii nebun să-ți faci casă când avem asemenea blocuri frumoase în Cluj

Așa cum șade bine la noi in țară, o asemenea intreprindere e în stare să-ți scoată peri albi dacă nu ai meșterii potriviți; si SIGUR nu ai meșterii potriviți, deci nu încercați asta acasă. Mno: el il avea, în persoana lu’ socru-so. Meșter umblat prin Grecia si Spania, experiență, cerea și oferea seriozitate; încă verde la 60 de ani, lucra pentru nimic, fără bani. Practic, omul era echivalentul unui El Dorado construit pe o Roșie Montană în stare pură. (more…)

11 lovituri, dă-i și tu!