Ţara în care trăiţi

Atunci când nici salariile mărite nu-i mulțumesc pe medici

Oricât de anti-pesedist aș fi, nu am cum să nu fiu de acord cu salariile mărite ale personalului medical. Sincer, nici eu n-aș sta în țară pe 1800 de lei după 800 de ani de școală când pot câștiga dincolo de patruzeci de ori mai mult. Și dacă nici medicii nu merită salarii mari înainte de directorii de regii autonome falimentare, de magistrați și de polițiști pensionați la 30 de ani, apăi chiar nimeni nu mai merită nimic în țara asta.

Asta până îți dai seama că buba din sistem e mult mai groasă atunci când până și un medic cu grad de colonel este prins cu 100 de euro șpagă.

Și îți dai seama că, pe lângă cei care își văd mai departe de treabă și plâng – pe bune – atunci când pierd un pacient, pentru că sunt oameni înainte de toate, nu mașini de primit șpagă, am aflat că au mai rămas în sistem două tipuri de medici:

  1. Cei care cer șpagă în continuare (vezi cazul medicului colonel de mai sus);
  2. Cei care, pentru că nu mai primesc plicuri de când pacienții știu că salariile lor sunt, totuși, bune, pur și simplu nu mai operează. Adică iau un caz-două pe săptămână și gata. Dacă înainte aveau operații cu zecile, de acum s-au relaxat, își iau salariul baban și nu se mai stresează. De-aia nu e loc pe listele de operații, că la 2 operații în 7 zile te programează în 2030 pentru o apendicită perforată.

Da, de la un medic am aflat asta.

Mno, în țara asta locuită de români nicicum nu e bine.

Și încercați să nu rămâneți cu prea multe foarfeci prin rect sau mai știu eu pe unde vă operați, vă rog eu mult.

24 lovituri, dă-i și tu!

România 2018 într-o fotografie

Later edit: Bun, ne liniștim, fotografia e din cealaltă Românie, de peste Prut. Așa-mi trebuie dacă iau de bun tot ce găsesc pe Internet, să-mi fie învățătură de minte!

https://unimedia.info/stiri/Poza-zilei.-Peisaj-dezolant-in-Chiinau-Zeci-de-cari-aruncate-la-gunoi-121681.html?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=rss

Postarea inițială: Departe de a fi pesimist cu privire la (cu lacrimi în ochi) viitorul patriei, am găsit fotografia asta pe Facebook-ul unui prieten virtual și mi s-a părut că, ăăă… vorbește volume despre situația noastră actuală.

Apropos, dacă aveți cărți și nu aveți ce face cu ele, donați-le unei biblioteci. Dacă nu le introduc în circuitul propriu, le donează mai departe bibliotecilor din zone locuite de români de prin Republicuță, Valea Timocului, Ucraina sau chiar acolo la bogați, prin spațiul Schengen și peste balta atlantică.

La Mulți Ani, România!

7 lovituri, dă-i și tu!

Cel mai mare laser frate din lume

Așadar: oh-oh, I’m an alien, I’m an ardelenian in Bucharest.

Mică lecţie de geografie: Măgurele, unde se se construiește cel mai de boși laser din lume, nu e aceeaşi treabă cu Turnu Măgurele – la fel cum e ca Turda-nu-e-același-lucru-cu-Câmpia-Turzii (ba e!) (OKOK, nu e, gata, mă).

Mno: la ELI (Extreme Light Infrastructure, aşa-i zice) Măgurele au cuţu-cuţu de pază, ca să aibă fizicienii ăia ce să mângâie după ureche atunci când sparg maţele la atom cu radiaţiile lor. Pun pariu că ajută la productivitate, deci să v-aşteptaţi descoperiri fabuloase de la acest centru mulţumită acestor blănoşi.


Numele lui este – cum altfel? – Niels Bohr (more…)

15 lovituri, dă-i și tu!

Romania, interrupted

Nişte prieteni au venit din Canada cu mămica uneia dintre ei, prea în etate ca să-şi mai poată purta singură de grijă acolo, peste mări şi ţări. Asta ne aşteaptă pe toţi ai căror părinţi nu beau o sticlă de rachiu/nu pipă un pachet de ţigări pe zi/nu halesc o tablă de slană în 24 h şi, deci, nu se duc în plină glorie, la 55 de ani. Deci mai vreţi să mâncaţi sănătos şi să mai faceţi şi mişcare? (glumesc, da?)

Şi… românii canadieni au căutat pe net şi prin propria congregaţie (fiind membri ai unei biserici) sperând să găsească un azil, ceva, un adăpost de încredere pentru seniori.

Şi, într-un final, l-au găsit.

Şi, acolo, în prima săptămână, în cel mai bine cotat azil de bătrâni din Cluj, azil privat, care costă pe lună mai mult decât salariul mediu pe economie care deja cam bate 500 EUR (cine ar fi crezut acum 5 ani!), ei bine…

…bătrânei doamne i s-au furat hainele aduse din Canada, şi alea lăsate la spălătorie, şi alea lăsate în dulap, şi a rămas numai cu veşmintele de pe ea. Care haine oricum nu erau cine ştie ce.

Atât am avut de zis azi, Doamne-ajută.

16 lovituri, dă-i și tu!

Şi, când v-aţi crucit ultima dată?

Întrerupem niţel aventurile din Deltă pentru că tocmai am văzut asta share-uită de Robin, preluare de pe TraficTube, şi-am făcut ochii cât farfuriile.

Ştiu că primele 10 comentarii vor face mişto de albanezii din trafic, dar eu aş fi curios câţi alţi cetăţeni vajnici ai patriei s-ar fi dat jos la şoferul care conducea în halul ăsta ca să-l oprească chiar cu riscul siguranţei personale.

Deci – priviţi şi nu uitaţi să respiraţi, că riscul să rămâneţi fără aer e mare. Şi ochii în patru în trafic şi pe trecerile de pietoni, că până să ne fure homosexualii copiii murim pe drumurile de aici.

5 lovituri, dă-i și tu!

A ce miroase țara mea

După cum nu am apucat să vă spun, zilele astea sunt hăpt în județul Sibiu, unde jumătate din vreme lucrez de la distanță pentru firma corporatistă sorosista; și în rest fac tâmpenii cu nepoțeii mei nemțălăi și cu fiu-meu, ca un băiat bătrân ce sunt, că bărbații și așa nu se maturizează niciodată.

Și ieri seară merem la munte, pe dealuri.

Și ne oprim taman lângă un camion care trecea pe lângă noi! Și îi întreb direct, fără menajamente:
– Băi copii, a ce miroase țara noastră?

Trag copiii aer în piept:
– A cimbrișor întârziat! zice unul, semn că nu degeaba i-am învățat să distingă buruienile patriei.
– A pădure după ploaie! zice celălalt.
– A rășină! zice al treilea.

Mă uit la ei:
– Habar n-aveți de nimic! Miroase a viitoare inundații.

9 lovituri, dă-i și tu!

Mishu Călian – lansare oficială album


Știu că sunteți cu toții entuziasmați (sau siderați?) de ultima mea idee dar dacă vreți să mă credeți, omul ăsta cântă de ceva vreme despre cum se fură la noi în țară dar și despre cât e de frumoasă viața de fapt. Dacă nu mă credeți, vă invit să îl ascultați pentru că deși încă nu o promovează, “Noi N-am Văzut”, piesa care dă numele primului album solo al lui Mishu Călian vorbește despre exact acest lucru: la noi se fură ca în codru doar că am cam rămas codru :|. E oficial, albumul s-a lansat pe toate platformele de distribuție online, însă dacă nu aveți bani care să-i dați pe munca omului, Mishu Călian v-a mai pregătit o surpriza. Hai, vă las cu el, eu îmi ascut târnăcopul!

O lovitură, dă-i și tu!

Birocrația românească, momentul de dat ochii pe spate

Luni îmi expiră buletinul și trebuie schimbat, pentru că poza nu mai seamănă cu mine. Asta e, s-o mai buhăit și-o mai chelit fața Groparului și nu mai are prea multe-n comun cu ficiorul crocant care era el amu 10 ani.

Până luni, buletinul certifică o anume stare de fapt:
– adresa
– starea civilă (deși nu este trecută în docoment)
– faptul că sunt tatăl ficiorului meu Gropărel (deși nici asta nu este trecută în docoment)
– faptul că sunt născut și crescut așa cum sunt, conform certificatului de naștere
– și altele.

Înainte ca buletinul să expire, eu trebuie să aduc acte pentru a face dovada exact acelorași lucruri actualmente certificate de buletin. Și anume:
– act de proprietate – copie și original
– certificat de căsătorie – copie și original
– certificat de naștere al copilului  – copie și original
– certificat de naștere al meu – copie și original.

TOATE datele astea sunt, așa cum am scris, adeverite de actuala stare de fapt.

În altă ordine de idei, biroul de eliberat buletine, instituție de stat, ARE (sau ar trebui să aibă) acces la datele mele personale. Pentru că eu:
– plătesc impozit pe proprietate la stat
– încasez alocația micuțului (și i-o și beau) de la stat
– figurez cu datele certifiatului meu de naștere pe undeva tot pe la stat, pe la ei prin arhive.

A, și mai trebuie să fac și o cerere (WTF!!!) să-mi schimbe buletinul. Cerere! Să fac o cerere, să o completez de mână și s-o înmânez la tanti-nenea de acolo. Taxa de 7 lei nici măcar nu mai contează.

Știți cum voi duce toate actele astea originale + copie la ei, nu?

Într-un dosar cu șină. Bat tot Clujul până găsesc unul și li-l duc, să fie mulțumiți.

Firește, poate le desenez și un penis mic pe undeva, pe-o copertă.

22 lovituri, dă-i și tu!