Să începem cu începutul. Aşadar, o gaşcă de olandeji cumsecazi vă oferă următoarele:

- 15.000 de euro pentru 8% din viitorul start-up
- 3 luni de training la Amsterdam, în care vă mijlocesc întâlniri cu experţi din domeniul în care vreţi să porniţi afacerea (dacă nu sunt de ajuns, puteţi prelungi sejurul cu încă 100 de zile peste vară)
- 25 de zile în Statele Unite, pentru a vă întâlni cu mentori şi investitori.

Şi acum să vă aud: în România nu ai nici o şansă să faci nimic cu clasa asta politică care nu îţi oferă nici o şansă. Este?

A mai scris si Pery Bery.

Rom-Rom-Telecom, Rom-Rom-Telecom vrea să doneze cât mai mulţi bani unor ONG-uri care fac treabă bună în a-i ajuta pe cei care au problemecu adevărat. Este vorba despre asociaţiile Little People, Pavel si SOS Satele Copiilor. Dacă vreţi să vă înduioşaţi înainte de sărbători, daţi click să vedeţi ce face fiecare dintre ele.

Cum puteţi voi ajuta? Sunteţi invitaţi să trimiteţi o felicitare de sărbători de iarnă prietenilor voştri folosind aplicaţia de pe  Facebook a acestei campanii. Pe voi nu vă costă nimic, dar felicitările voastre aduc asociaţiilor de mai sus bănuţi ca să poată face bine oamenilor şi în 2012. Pentru a evita spam-ul, puteţi trimite felicitări unui număr de numai 5 prieteni.

Aplicaţia este validă până la 31 decembrie 2011; aşa că, fraţi cititori, haideţi să falimentăm Rom-Rom-Telecomul până nu se răzgândesc! Haideţi să stoarcem bani de la greci! #OccupyRomTelecom!

Da!

Vă prezint filmuleţe cu crâmpeie din discursuri, înainte de a dezbate puţin prezentarea mea.

Aşa. Iată aici prezentarea mea, dacă nu aveţi nimic mai bun de făcut (orice referire la Lidl este pur teoretică, nu am nimic cu brandul).

Update – prezentarea gropareasca:

Şi acum nişte explicaţii:

În România, la ora actuală, blogurile cresc constant, drept dovadă faptul că mai mulţi ziarişti de marcă părăsesc industria care i-a consacrat pentru a deveni onlineri, scârbiţi de putreziciunea din mass media şi vrăjiţi că pe Internet se pot face uşor bani frumoşi (nimic mai neadevărat), iar presa continuă să-şi lingă coatele dând în bloggeri în timp ce alunecă încet în prăpastie. Bloggeri care nu sunt şi nu vor fi niciodată pregătiţi să substituie presa, dar câştigă trafic pentru că sunt zile în care efectiv nu ai ce citi în media decât dacă eşti fan Dilema Veche pe Facebook, pe când la noi nopţile în care facem cearcăne la calculator ne răsplătesc cu feedback pozitiv şi apreciere din partea cititorilor. Încă nu avem putere de tracţiune suficientă (eu, unul, mă bucur, pentru că prefer un ziarist prost într-o redacţie în care mai există câte unul deştept unui blogger prost, de capul lui), nu suficienţi români citesc bloguri, dar nu se ştie, încă, ce ne rezervă viitorul.

Iar în timpul ăsta, presa, câinele de pază al democraţiei, degenerează pe zi ce trece într-o maşină de făcut bani (da, ştiu, asta a fost adâncă rău) şi ajunge să fie citită, în mare parte, numai de idioţi şi de coprofagii de tabloide. Este descurajată, de cele mai multe ori neprietenoasă cu social media, violată de jurnalişti incapabili şi de patroni de publicaţii sau canale media care au picat BAC-ul anul ăsta, cântă la saxofonul oricui îi flutură nişte euroi sun nas şi este călcată cu călcâiele în mocirlă într-un aşa hal că oricine cu o brumă de creier sub scalp face alergie la însăşi ideea de presă. Se folosesc artificii ieftine pentru a se vinde reclamă, mai multă reclamă, în loc să se încerce să se ridice nivelul cititorilor se coboară nivelul publicaţiei, se traduc texte din ziare străine, pentru că noi nu avem experţi de niciun fel, nu interacţionează cu cititorii, îi desconsideră, se implică minimum în viaţa urbei, nu urmăresc subiectele tari până la capăt pentru că între timp apar alte accidente, eventual fac şi pace cu criminalul dacă acesta le este client şi varsă nişte bani în contul firmei, ne ocupă timpul cu editoriale de trei lei (când e ultima dată când aţi dat RT unui editorial inteligent?), nu-şi promovează oamenii, îi plătesc prost, îşi canibalizează cu sete propriile VIP-uri atunci când omoară trei oameni pe drum către Sinaia şi continuă neobosită să ne inducă nouă, tuturor, o stare de nesiguranţă soră cu panica – pentru că oamenii mulţumiţi cu ei şi cu ţara lor nu consumă detergent şi pulpe de pui ca sparţii. Iar în timpul ăsta noi ne uităm fascinaţi la buzele Andreei Esca atunci care ne turuie ştiri cu bunici violate, maşini de fotbalişti şi nunta lui Miron Cozma, şi mai băgăm o tură de mititei fripţi în ulei în timp ce-l adulăm pe Mircea Badea şi-l zgândărim să ne spună şi de mă-sa de rău, dacă se poate, pentru ca apoi tot noi ne mirăm că de ce nu este iubit ca Cabral. Asistăm la adulări băloase sau la spectacole de opoziţie oarbă, cu orice preţ, lăsăm orice precupeaţă cu vocea stridentă din piaţa de morcovi să defileze la TV, ne extaziem la ştiri servite de agenţii de presă străine despre urşii panda care în sfârşit au făcut sex la o grădină zoologică din Berlin, pentru că nimeni nu bagă un drum până în Tulcea să facă o investigaţie despre migraţia morunilor şi contrabanda cu icre negre, oricum investigaţiile astea costă şi nu le citeşte nimeni pentru că cititorii sunt de căcat şi oricum nu se rezolvă nimic după ele.

Asta e 60-70% din presa de început de mileniu, dragi cititori, mi se rupe inima pentru jurnaliştii capabili prinşi în menghina unui asemenea sistem, iar partea cea mai tristă este că atunci când le-am spus că presa trebuie să se reinventeze, singurele argumente memorabile au fost “tu oricum habar nu ai ce este într-o redacţie de ziar” şi “altcumva nu se poate”.

Oare unde ajung cei care nu ascultă de vocea clientului?

PS: Şi să ştiţi că nu mă topesc de plăcere nici când văd ce e în online.

Te aşezi lejereanu în scaunul comod cu buzunar pentru bere, iei o sorbitură din licoarea rece, îţi reaşezi frumos pălăria pe bostan şi te uiţi relaxat la plută, care şomează niţel. Priveşti în zare la o lişiţă care zboară. Un nor trece ca melcul peste cerul de sticlă albastră. O adiere agită uşor papura.

La un moment dat, inima începe să-ţi bată cu putere: pluta a luat-o la plimbare înspre stufăriş! Tragi cu nădejde, iar la capătul firului se zbate, vesel, peştişorul care-ţi îndeplineşte o dorinţă, o singură dorinţă urbană. Nu milioane de euro, casă-n Palma de Mallorca (unde vacanţionez eu acum), Scarlett Johansson fără prosopul de baie sau Justin Bieber ostatic Al Qaeda: peştişorul îţi dă 20.000 de dolari ca să schimbi ceva în oraşul tău. Ceva care sa lase lumea cu gura cascata si apoi sa râdă cu palmele pe buric.

Ei bine, peştişorul Pepsi (între noi fie vorba, mulţumesc PepsiCoRomânia pentru donaţia pentru Zolty!) rulează acum un mega proiect: oferă nu mai puţin de $20.000 pentru un proiect născut din născători de proiecte campioane pentru a scoate din ţâţâni mediul urban în care trăim. 20.000 de dolari pentru a va pune in practica cea mai nebuneasca revoluţie. Pentru a organiza un festival de cel mai haios râs. Pentru a planta in parc un copac japonez rar care face gheise si pe care să-l botezaţi, pe google maps, copacul arboricol. Pentru a picta nişte pădure de brad cu o mare de azur pe un bloc isteric de cenuşiu. Pentru a oferi lalele la 20.000 de proaspete mămici. Pentru a construi un acvariu imens în care peştişorii Pepsi să se poată înmulţi, pentru că avem mare nevoie de asemenea proiecte.

Aveţi idei constructive? Puneţi-le într-un text, într-o imagine sau într-un film (încă şi mai bine). Fiţi creativi, că de-aia sunteţi români şi vă daţi pe net! Trimiteţi-le pe pagina de Facebook a PepsiRomânia pana pe 19 octombrie, apoi votaţi-le. După preselecţia făcută exclusiv pe baza voturilor voastre va urma o nouă rundă de vot a proiectelor câştigătoare. Iar dintre acestea, marii judecători care vor hotărî soarta celor $20.000 (distinsa doamnă Cristina Bazavan, Dobro – normal – cel urban – şi un alt membru de calibru, caucazianul Cabral) vor selecta un câştigător. Că şi voi, votanţi, veţi primi goodies de la Pepsi pe perioada campaniei – e de la sine înţeles.

Clujeni, ardeleni, români, ce aţi schimba voi în oraşul vostru dacă aţi avea în buzunar 20.000 de dolari? Gândiţi-vă şi spuneţi-le! Că eu, unul, m-am cam săturat de lamentări.

PS: Copac arboricol lol.

Întrucât, spre marea mea fericire, se pare că soacră-mea nu mai pleacă în următoarele milenii de la mine de-acasă, am putut să plec şi sâmbăta asta la Bogata, să desăvârşim ce nu am desăvârşit tura trecută, întrucât Gropărelul era pe mâini sigure.

Grupul cu scop infracţional de weekendul ăsta: Zamfir cu Ulise, un dac liber (am vrut să-i zic bancu ăla cu “dacul care gândeşte se cheamă gândac”), un sibian zerocrat (din Poplaca, bă, din Poplaca!), Cosmin cu bagheta lui magică şi, cu oroare, subsemnatul, nu-mi mai dau link.

Mult-mult respect pentru Dragoş Petruţiu, zis Dacul, care şi-a sacrificat un weekend de beute studenţească pentru a face o faptă bună. Wespekt! Si vreau să vă zic că are şi un fund frumos atunci când se urcă pe scară, semn că nu mănâncă cu E-uri, că dacii nu ştiu ce e aia.

Mult-Mult respect pentru Alex, şi el student – Alex şi mai cum? Nu ştiu, no, io-l ştiu de zerocratul – care a venit taman de unde-o plecat Ilarion Ciobanu şi Mircea Diaconu în seria filmelor cu ardelenii. Dacă aş fi ştiut că vine jumate Transilvanie, nu l-aş mai fi cooptat cu noi, dar cumva poplăceanul a presimţit de unde vine frigul şi a ajuns la locul crimei prin Zamfir.

No. Studenţii ăştia doi tineri şi frumoşi nu numai că ne-au înjumătăţit media de vârstă a clanului, dar au cam şi făcut toată treaba. Că noi ne-am cam dat intelectoali cu mâini finuţe, că vai, noi nu cu mistria, noi cu mouse-ul, dragă; şi astfel casa lui Zolty a ajuns într-un stadiu chiar OK mulţumită sîngelui vărsat de cuplul de studenţi ne-gay. Am luat şi eu într-o copită mistria aia gletieră de cancioc într-o efuziune grigoresciană, da’ m-am oprit la timp înainte de a distruge toate casele din sat, că la îndemânarea mea deci cam asta ar fi urmat.

Marian a venit şi ne-a intervievat pentru Ziarul 21.

Postarea asta am scris-o pentru a mulţumi celor implicaţi, pentru a mulţumi încă o dată donatorilor şi celor care ne-au sprijinit fie şi numai cu un cuvânt bun, şi pentru a vă reaminti că nu oprim campania de ajutorare a lui Zolty înainte de a-i izola şi consolida toată casa. În acest scop, puteţi dona mărunţi în contul prietenului Attila: RO14INGB0000999900198927, pre numele Attila Ilyes.

Sănătate!

Era sa uit: dintre toti, cea mai multumita a fost nevasta-mea, care m-a intampinat plina de voiosie cand am ajuns acasa, cu o privire de gheatza: AI ZIS CA VII LA 4, NU LA 9 SEARA!!!!!

Update mai recent: ma, o tras Marian un film despre noi, baaa…! Aici.

2. Nu uitaţi de TEDX Cluj, da? Io-te ce banner şi-au tras:

Deci timpul trece, locurile dispar, deci grăbiţi-vă.

3. Acelaşi coleg Mişu, ăla de mi-o făcut site-ul, concurează la sânge împotriva altora într-un fulminant concurs pentru locul 1 la muzichie, cu trupa sa Maya. Dacă vă plac mishelismele, îl puteţi vota aici. Piesa este asta:

4. Revenind la cazul lui Zolty, de un’ să-ncep… detalii, legate mai ales de plecarea în scopuri muncitoare la el, urmează să urmeze. ÎNCĂ nu avem o estimare oficială a costului lucrărilor, lucru ce sper să se repare. Dar e foarte greu să dai de un şef de şantier care trei sferturi din zi vorbeşte la telefon. Dar noi nu ne lăsăm bătuţi, da?

Hai, sănătate;)

Campania de donaţii rămâne deschisă până la mijlocul lui noiembrie, dar rugămintea mea este să nu amânaţi, pentru că în funcţie de câţi bani reuşim să strângem cât mai repede vom putea face un necesar şi nu vom sta până la gerurile Bobotezei cu acţiunea noastra Deocamdată suntem în negocieri cu partneriate media locale pentru expunere mai largă, iar Habitat pentru Umanitate şi-au manifestat interesul pentru a ne ajuta, sperăm să punem si cu ei de-un parteneriat.

Împreună vom învinge! Hasta la victoria siempre!

PS: Normal că voi dona şi eu! Mâine vine leafa, ţuc-o tata.

Update la update: Ziua de Cluj a scris despre mişcarea noastră.

Update la update 2: articol in Stiri de Cluj.

Când aveam vreo 14 ani, mi-am dorit o prietenă. Pe care am găsit-o în persoana Laurei. Necazul e că în aceeaşi perioadă au găsit-o şi Nelu, Adi şi Clau, prietenii mei de la bloc; aşa că după ce Laura noastră s-a pupat cu toţi patru în decurs de o săptămână, m-am lăsat păgubaş şi mi-am găsit una pe care să o împart cu maxim încă un prieten. Pe care am şi găsit-o! Dar asta e altă poveste.

Când aveam vreo 15, am început să fug serile pe câmp, să fac gambe, să trăiesc sănătos. După patru ani am reuşit să fug într-o zi aproape 20 km, împreună cu prietenul  meu Neaţă. Bine, au fost şi nişte câini vagabonzi implicaţi în afacere, dar şi asta-i altă poveste.

Pe la vreo 30 de ani m-am hotărât să învăţ bine de tot să schimb scutece. Şi atâta am fost de motivat, că aseară am reuşit ceea ce nu credeam posibil: am schimbat pempărşii Gropărelului în numai (numai!) 34 de minute. Recordul anterior fusese de 51 de minute – pe ceas.

34 de minute. Io zic că nu e rău deloc. Şi şi fără să apuce Gropărelul să facă pişi şi caca pe tăticul, ca de obicei.

Şi voi puteţi deveni mai buni în ceea ce sunteţi. Donaţi un leuţ pentru Zolty, şi Dumnezău, Buddha sau Mohamed vă scriu ei acolo, la răbojul lor de intrat în rai!

Vineri pe la amiază, când deja ne gândeam ce grătare pe la munte sau ce bani mai prăjim pe la shopping (eu mă gândeam să schimb scutecele de pânză cu unele mai de Doamne-ajută), Murgeanu anunţa pe Twitter blogul unui om bogătan (adică din satul Bogata, de lângă Cluj). Şi, citindu-i blogul, m-am emoţionat tăt-tăt-tăt!

Zolty este un om simplu pe care se pare că nu prea-l iubesc zeii. Şi pe care mi ţi l-au oropsit şi lovit din toate direcţiile. După o copilărie nefericită, în care a ajuns în scaunul cu rotile din nişte erori repetate ale sistemului medical (personal, perspectiva asta mi-a provocat mereu fiori reci pe şira spinării), după ce a crescut într-un mediu familial cum nici în filmele lui Hitchcock nu întâlneşti, Zolty îşi duce existenţa, aşa cum poate, împreună cu fratele lui (bugetar, deci minus 25%), într-o casă neizolată, care probabil urmează să cadă pe ei în viitorul apropiat, asta dacă nu face nimeni nimic pentru el. Şi aici, cu ajutorul lui Dumnezău, urmează să intervenim noi, adică colegii mei de muncă, şi voi, stimaţi cititori.

Am iniţiat o chetă în rândul onoratei cooperative la care prestez, şi acum iniţiez o chetă şi online. Vrem să strângem bani pentru a-i consolida şi izola casa lui Zolty, înainte ca să fie prea târziu. Pentru asta vom avea nevoie de ceva bănuţi, pe care vă rog frumos şi respectuos să-i donaţi! De la voi mai puţin, de la Dumnezău mai mult. Aveţi următoarele variante:

- virament bancar în contul Groparelui, pe numele BĂZĂVAN RADU VALENTIN, cont RO87INGB0000999900415087 deschis la ING Eroilor, Cluj (în RON) – pentru acoperirea cheltuielilor legate de consolidarea şi (sperăm) izolarea casei; dacă rămân bani, Doamne-ajută! că Zolty, săracul, când l-am sunat vineri să-l întrebăm cu ce-l putem ajuta, o zis că Doamne, Dumnezeule, că nu există biţi suficienţi pe Internetul ăsta ca să vă fac o listă cu ce-mi trebuie!
- virament direct în contul lui Zolty – EGYED PETRU ZOLTAN, Conturile bancare: cont în RON – RO71 RZBR 0000 0600 1001 9118 sau cont în EURO – RO33 RZBR0000060010019123, deschise la RAIFFEISEN BANK sucursala Turda (BIC/SWIFT: RZBRROBU), titular de cont: EGYED PETRU ZOLTAN. Zsolty îşi va cheltui banii cum crede el de cuviinţă.

Dacă doriţi să luaţi legătura direct cu Zolty, adresa lui este: STR. ATELIERULUI  NR. 50, LOC. BOGATA, COM. CALARASI, JUD. CLUJ, COD POŞTAL 407131, Tel 0743 622 372, e-mail zoltybogata [at] yahoo punct com, blog http://zoltybogata.wordpress.com. Cred că apreciază dacă primeşte ustensile de bucătărie, haine, pături, aparate de uz casnic – pentru mai multe detalii vă invit să luaţi legătura direct cu el.

Cum mai puteţi ajuta:

- muncă de voluntariat – în a doua jumătate a lui noiembrie, după ce vom fi strâns (sperăm) suficienţi bani, o gaşcă de ficiori de la firmă vrem să ne deplasăm într-un weekend acolo şi să prestăm la şantier, ca să nu ne coste şi manopera. Dacă sunteţi inginer de construcţii şi doriţi să faceţi o faptă bună, vă asigurăm transportul şi o bere moca daca veniţi cu scule şi/sau cu know-how. Oricine doreşte să ia parte la activitate este binevenit – asigurăm transportul şi un grătar la faţa locului, ca să avem puteri.
- dacă sunteţi depozit de materiale de construcţii – donaţi şi voi o cărămidă, un sac de ciment, o găleată de mortar şi Groparele vă oferă reclamă moca pe blog.

Rog şi alţi bloagări din Cluj să popularizeze acest caz, căci de ce nu.

No… ne băgăm?

Concertul va avea loc in sala “Auditorium Maximum” a Universitatii Babes-Bolyai (la Casa Universitarilor), str. Emanuel de Martonne, nr. 1, cu incepere la ora 18:00 si va fi sustinut de Corul de Copii al Radio Cluj.

Invitati speciali: trupa de dans sportiv “Galactic Dance Grup”, din Baia Mare, trupa de dans modern “Boem Dance”, grupul umoristic “Comedica”, trupa “Hazard” cu Aminda, si nu in ultimul rand, talentatii interpreti: Timea Antal, Ioana Madalina Ghiran si Emanuel Cirstea.

Intrarea se face pe baza de bilet, al carui pret este doar 5 RON.

Toti participantii la Concert vor fi inscrisi la o tombola cu premii in produse, oferite de Gilia, si cursuri de managementul performantei adresate firmelor de distributie, servicii si productie, oferite de Business Academy – divizie a Business Solutions. Castigatorii unor astfel de cursuri pot sa le ofere cadou sefilor, parintilor sau cunostiintelor interesate in dezvoltarea propriei firme.”

Acest e-mail constituie o invitatie la eveniment, iar documentul atasat reprezinta o posibilitate de sponsorizare a cauzei pentru care luptam, asadar am fi foarte bucurosi daca ar ajunge la cat mai multe persoane interesate.”

Postările de săptămâna trecută – cea cu leul şi cu cuburile – fac parte din campania BT de sprijinire a unor prunci defavorizaţi, pe principiul “decât să vă dăm un peşte, mai bine vă-nvăţăm să pescuiţi, că poate mergeţi şi voi în Deltă, ca Groparu, staţi acolo o săptămână, vă mănâncă ţânţarii, prindeţi numai fâţe, dar la întoarcere declaraţi, sincer, că e cea mai tare chestie pe anul ăsta!”

Lăsând gluma la o parte, unul din visurile mele se leagă de o pensionare prematură şi de ore de engleză predate gratis unor copii defavorizaţi, cum sunt cei din Fundatia Clujul are Suflet, că aşa mai spală şi Groparu nişte păcate şi-l fac să se simtă util – exact, ca Faust. Pentru că, dintre toate nedreptăţile de pe lumea asta, cea care mă revoltă cel mai tare se leagă de copii care nu au şanse egale cu ceilalţi – pe motiv de boală, handicap sau posibilităţi materiale reduse. Că mai încolo în viaţă se hotărăsc să se facă politicieni, traducători sau – mai rău – bloggeri, asta e o cu totul altă discuţie, nimeni nu e perfect.

Ca sa lăsăm şi nişte cifre să vorbească, aflaţi că:

- 787 de tineri au beneficiat pana in prezent de serviciile Clujul are Suflet (CAS), dintre care cu peste 600 au fost stabilite obiective si au fost obtinute rezultate
- in prezent la CAS sunt intr-un program de interventie educativa 215 tineri
- din cei 93 elevi de liceu meditati, 30 sunt acum studenti
- s-au ameliorat problemele de relationare, conflictuale la mai mult de jumatate din cei aproape 230 de tineri care au fost consiliati de psihologi sau au participat la grupe de dezvoltare personala
- si-au imbunatatit rezultatele scolare (la nivelul performatelor in invatare) 158 de tineri
- 84 % din elevii beneficiari au promovat anul scolar 2009-2010 in luna iunie.
- 139 de tineri au beneficiat de locuri de munca, chiar daca doar pe perioada vacantei de vara (invatand in felul acesta sa raspunda cerintelor de munca)

Ce puteţi voi face? Vă veţi întreba. Pe lângă donat bănuţi unde şi cum apucaţi să vedeţi urnele Clujul are Suflet, aflaţi vă BT donează 1 leu pentru fiecare plata de factură efectuată în ghişeele BT. Deci asta fac unii cu un leu;) Iar zilele astea urmează să întreprind şi eu o vizită la Fundaţie, şi de-abia aştept să mă cuprindă din nou emoţia aceea resimţită când intru în instituţiile de învăţământ – emoţie resimţită şi ca elev, când mă urecheau profii că nu aveam numărul matricol pe braţ, şi ca student, când mă simţeam nelalocul meu la cursurile ţinute de profii meseriaşi de la Litere, şi şi ca fost profesor, când mă urecheau elevii că de ce nu le dau drumul să joace fotbal în loc să facem franceză!

- Totuşi, m-am tot gândit… cred că sunt forma geometrică cea mai mult ca perfectă construită vreodată. Dacă s-ar face Miss Univers pentru figuri geometrice, celelalte forme ar da sigur din colţ în colţ. Laturile mele formează un perfect unghi drept de 90 de grade; dacă mai aveam 10 grade, fierbeam apa, ce mai! Şi nici nu am burtă, ca neserioasa aia de sferă. Dacă aş fi jurnalist, aş fi complet echidistant; unii oameni chiar au capetele de forma mea; am jucat şi într-un film; şi verişoara mea piatra cubică se comportă mult mai onorabil decât cumătrul asfalt. Mă regăsesc în cristale, în flori de mină, în cubul Rubik; copiii construiesc castele de jucărie din fraţii mei, iar dacă eu nu aş fi existat, atunci ce nume ar mai fi avut Cuba, domnule? Oamenii savurează o Cubata, sau beau vodcă direct din cuburi de gheaţă, iarna, la Bâlea, la hotel. Suntem preponderent perfecţi; avem valenţe ceainice, pentru că degete delicate de domnişoară ating cleşti de zahăr şi ne lasă să ne contopim cu infuziile de ceai verde, negru sau de mentă. Vreau chiar să propun Academiei schimbarea denumirii “cuib de pasăre” în “cub de pasăre”, şi nici să nu mai fie “muzică de club”, ci numai “muzică de cub”.

Stătu un pic, se admiră pe sine cu ochii săi de plexiglas.

- Atâta numai mai vreau să mai zic, şi gata, că deja mă doare o latură de la atâta filozofie: ce caut eu, aici, în viaţa mea, dom’le? Ce??

No, zice Groparu care, după cum se vede, dialoghează cu cuburile de la egal la egal şi le face cub-analiză: no hai să văd eu amu ce mai aberaţi!

(P)

Iţi scriu din partea sanofi-aventis, o companie care lupta de multi ani impotriva diabetului. Asta am făcut anul trecut:

Îţi adresăm o rugaminte. Anul acesta “lupta” se concretizeaza într-o acţiune la Cluj, acţiune pentru care avem nevoie de ajutorul bloggerilor clujeni.

Joi, pe 9 septembrie, va avea loc “Marsul clujenilor pentru combaterea diabetului” (facebook). Cea mai mare dorinta a noastra este sa strangem cat mai multi participanti la marş. Pentru fiecare participant, Centrul Clinic de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice va primi din partea organizatorului o donaţie de 10 RON.

Avem nevoie de ajutorul tau pentru a populariza acest marş, astfel încât să avem cât mai mulţi participanţi, iar Centrul să obţină o donaţie cât mai mare. Aşa că te invităm să participi la marş, dacă poţi, şi te rugăm frumos să publici invitaţia pe blogul tau. Asteptam toti clujenii joi, la ora 19:00, in Parcul Central, pentru 30 de minute de miscare. Iar 30 de minute de miscare zilnica reduc cu 40% riscul de diabet…. (mentionez ca nu vrem sa publici numele organizatorului, ci doar sa vina cat mai multa lume).

Ne poti ajuta?”

No: ghiciţi voi amu ce i-am răspuns distinsei doamne! Dacă citiţi mesajul ăsta, deja sunteţi prea aproape.

Hai, sănătate;)