1. RMGC (Roşia Montana Gold Corporation) e singura opţiune economică în zonă pentru ca asta SE VREA să fie. Din cauza asta zona e încremenită şi nu investeste nimeni nici un firfiric acolo. Toţi aşteaptă să cedăm şi să spunem “din lipsa de altceva, hai să ne otrăvim muntele!” Şi mai vedeti şi că Base’ s-a pronuntat în favoarea proiectului, deşi în campania electorală a evitat subectul cu graţia unei balerine în călduri la Balşoi Teatâr care vede o coajă de banană pe scenă.

2. Conceptul “locuri de munca create în zonă” va fi, zic eu, copiat după modelul Bechtel: mulţi străini plătiţi bine pentru joburile cu gulere albe, puţini romani plătiţi prost pentru împins roaba. Cand rahatul se izbeste cu putere de ventilator, romanii vor fi primii şomerizaţi.

3. Statul roman urma sa preia 40 sau 30% sau cât câcat pizda masii de stat trebuia el să preia, la momentul concesiunii, din profit. De atunci, au mai avut loc majorări succesive de capital la care onor statul roman şi câcat pizda măsii nu a participat, din lipsa de mălai. La ora actuala, ne-am alege cu mai nimic. Adica am ceda drepturile de a ne lasa văduviţi de aur şi nu am primi mai mult de un găinaţ la schimb.

4. Băşinoşii din Academia Romaniei s-au pronuntat impotriva proiectului.

5. Nu am vazut nici un proiect pentru “după”. Pai ce ne facem cu somerii aia cand termina canadienii si Frank Timiş exploatarea? Că firma se spală pe copite, thank you,thank you very much, it’s been a great experience, şi dusă e, acolo unde sunt palmieri, plaje frumoase şi/sau alţi javanezi de jumulit. Noi vom rămâne în braţe cu un lac de fecale cianhidrice, şi cu o gaşcă de şomeri.

6. Dacă roşienii nu găsesc loc de muncă, să facă bine să se cam care în Spania la căpşuni. Din Maramureş, din Satu Mare şi acum se pleacă la muncă în Italia – tânăr sau bătrân, muiere sau om. Sau dacă nu le place gemul de căpşuni, să se înveţe să puie o gresie, că ui, n-are cine-ţi schimba o ţeavă dacă-ţi puşcă în casă.

7. În Roşia se fac şi bani. Şi amu 4 ani am trecut în zonă, ne-am oprit la o pănsiune din Abrud (adică din zonă) să păpăm. Nici un preparat tradiţional pe meniu, nu aveau o pălincă, nu tu un cârnaţ sau o telemea, sau un ou de casă nestresat; aveau numai zamă de pui de cumpărat. Cu cartofi pai şi piept de pui din Metro la felul 2.  Mersi fain, d-aia am fugit de Cluj, să dau de meniul de la Cantina Primăriei. Tanti acră cum nu se poate. Alte pensiuni, la vremea ceea – ioc. Şi jur că nu e mare scofală să faci un bănuţ dacă eşti la munte: două-trei camere curate şi papa bun. Turiştii se rătăcesc ei şi singuri, nu trebuie mare lucru să-i ademeneşti.

8. Am mers şi la Fân Fest. Dormiţi acolo în fân, în şură, treziţi-vă dimineaţa, faceţi baie în micul iezer din fundul grădinii, răsuciţi apoi o ţigare şi uitaţi-vă în jur. Marrrfă!

9. Istoricii cu care am vorbit eu s-au declarat împotriva proiectului.

10. Primarii ăia din Apuseni ce pizda mamii lor păzesc? Colcăie ţara de fonduri europene nerambursabile, şi ei se zgâmâie în cur în loc să aducă investitori în zonă defavorizată. E greu, n-a zis nimeni că e uşor. Dar nu imposibil!

11. Nu, nu o să-mi pun nici un banner cu “salvaţi Roşia Montana” pe site. Pentru că întâmplător acum 5 ani am tradus stenogramele unei discutii dintre parlamentarii europeni din Partidul Verzilor veniţi în vizită la RM şi nuş ce figuranţi de prefecţi de pe la noi. În care parlamentarii verzi s-au declarat pro RMGC, pentru că indiferent de ce porcării ar face RMGC, tot reprezintă o opţiune mai viabilă pentru mediu decât ce făcea actuala firmă de stat care şi atunci exploata aurul în zonă (aşa era la data aceea, acum cred că şi ei sunt faliţi), cu tehnologia anilor ‘60-’70. Ori nu văd nici o organizaţie ecologistă care să fi protestat împotriva firmei de stat de atunci. Şi iară nu văd nici o organizaţie non-profit care să asiste vreo primărie din Zlatna, Abrud, Câmpeni, Baia de Arieş sau Roşia în contractarea unor fonduri nerambursabile. Vezi punctul 10.

12. Nu vă faceţi speranţe, la cantitatea de aur din zăcământ raportat la cantitatea de steril, exploatarea cu cianuri este singura aplicabilă şi viabilă dpdv economic.

13, ca să fie cu ghinion: dacă nu putem administra cum trebuie ce avem (vezi minele romane unice în lume), nu înţeleg de ce trebuie să le distrugem.

Salut Cabral,

Intrucat site-ul tau www.piticigratis.ro este intr-adevar interesant, ne gandeam ca poate ai vrea sa publici si tu pe site spotul nostru: http://www.youtube.com/watch?v=5yUHLLK0XZ4

Pentru alte informatii nu ne menaja.

O seara faina.

Andrei Chirica,

PR Guru @ Leo Burnett

PS. Stiu ca nu esti Cabral, bineinteles.

La multi ani, Bobby!

Apropos de faza asta, am un prekin designer care o trimis CV-ul la mai multe agentii de publicitate. Si din eroare, le-o trimis si celor de la McCann Erickson o scrisoare de intentie, si scrisoarea incepea asa: “Draga Leo Burnett…” Ce credeti, l-or chemat la interviu?

1. Marele, din câte îl văd eu, merit al lui Băsescu e faptul ca, in 2004, Năstase cumparase presa scrisa cu reclame plătite din bugetul de stat, şi iertase televiziunile de cateva zeci de milioane de euro de taxe neplătite. Rezultatul – articolele sforăiau de pesedism, şapourile şi editorialele nu mai răzbeau să ridice osanale partidului unic, televiziunile începeau ştirile cu măreţele realizări social-democrate. Nuş ce mare institut de monitorizare a presei îşi exprimase îngrijorarea vizavi de libertatea presei în Romunica. Mai ţineţi, probabil, minte scandalul guzganului rozaliu. Ei: anul ăsta mai toate televiziunile şi ziarele s-au slobozit împotriva lui Băse. Semn că – iată – nu se mai cumpără presă. Şi dacă se cumpără, nu se mai cumpără ca în trecut. Suntem oleacă mai liberi ca amu 4 ani.

Concluzia 1: oare începe să se mişte democraţia în Romunica? Oare statul chiar nu mai manipulează televiziuni? Nu cred că B1TV a sărit în apărarea preşedintelui pentru că acesta le virase bănuţi, ci pur şi simplu pentru că au mirosit ratingul. Atât.

2. Filmuleţul lui Băsescu care căpăceşte copii: are vreo relevanţă dacă e trucat sau nu? TOŢI ştim care e firea lui Băsescu – întrebaţi-i pe puiuţul de comunist şi pe ţiganca împuţită. Ştim că e impulsiv, violent, uneori iresponsabil. Ştim că e căpos şi alteori încrezut. Şi mai ştiam şi că dacă un personaj mai lipsit de carismă, gen Tăriceanu, sau chiar antipatic, gen Ludovic Orban sau Vanghelie, ar fi lovit un prunc, oprobriul populaţiei României ar fi fost înzecit. Deci ştiam cu cine avem de-a face.

Concluzia 2: Dacă ne trebuia un finuţ la cârma patriei, îl votam direct pe Năstase, în 2004. Punct. Şi al dracu’ de carismatic, Băsescu ăsta! Al dracu’!

3. Tot în legătură cu filmuleţul: îl cheamă ăştia la Realitatea, îi pun înregistrarea. Extrem de evaziv şi extrem de controlat, Băsescu îl ia pe “nu ştiu” în braţe, face faţă cu succes. Pleacă din platou, moderatorul îl hărţuieşte cu întrebări pe coridor, pe scări, preşedintele nu îşi pierde cumpătul. Iese afară din sediul Realitatea, sare pe el un antenist. Genială faza: “dom preşedinte, ce aveţi de comentat în legătură cu filmuleţul în care loviţi un copilaş?” Băsescu: “Când a fost făcut filmul?”

Bueeey, ma leşi? Băsescu tocmai aflase, cu 20 minute mai devreme, toate detaliile legate de film! Şi face pe niznaiul, dar îi dă reporterului ceea ce acesta venise să facă rost: un răspuns, dar unul neprevăzut. Reporterul venise înarmat cu replici cu care să contracareze orice posibil răspuns al preşedintelui – mai puţin acesta. Şi reporterul îşi coboară scuturile bionice: dialoga cu preşedintele, care-i pusese o întrebare privindu-l drept în ochi, cu privirea aia a lui chioară. Reporterul răspunde (părerea mea) uşor muiat: “În 2004!” Dar deja tensiunea se risipise. Dispăruse pur şi simplu. Şi Băsescu răspunde şi el că bla bla, o să dea un comunicat de presă în 4 ore etc. Şi pleacă, magistral, fără ca reporterul să-l mai hărţuiască. Nici un cuvinţel legat de făcătură, nesimţiţii de moguli, duşmanii săi politici (astea aveau să vină mai târziu).

Concluzia 3: dacă am nevoie de un avocat într-un proces, îl iau pe cel mai bun – chiar dacă e beţiv sau curvar şi conduce după ce o băut ca porcu’. Imaginaţi-vă numai ce s-ar fi slobozit Geoană într-o atare împrejurare, şi cât ar mai fi porcăit!

4. Amintiţi-vă confruntarea cu Geoană de la TV, de joia trecută. Observaţi cum latră Mirciulică. Observaţi cu ce timbru vocal nesigur se exprimă. Observaţi cum în afară de momentele în care îl atacă pe Băsescu nu a ridicat mai deloc discursul la rang de deliciu retoric. Observaţi cum reia temele ascultate şi răsascultate de 4 ani de zile: Udrea, Cocoş etc. Şi uitaţi-vă apoi la Băsescu: vorbit rar, rareori indignat, rareori lărat. Vorbit cu calm. Cu intonaţie. Cu timbru cald. Ferm, coerent, cursiv – că Turcescu nu răzbea să-l acopere. Întrerupt de Geoană, se oprea numai când simţea că-i poate da o replică să-l lase “fazan”, când nu, îşi continua ideea.

Concluzia 4: diplomat-nediplomat, Mircea Geoană nu m-a convins prin discurs. I-am şi scris pe Twitter să-şi schimbe consilierii de imagine dacă vrea să se adreseze votanţilor lui Băsescu, fincă cu scandal ca-n piaţa Matache tot numai de la mediul rural va primi voturi.

Concluzii finale:

- dacă PSD vroia să-l dărâme pe Băsescu, trebuiau să-şi ofere la TV-uri un dialog cu susţinători mai palizi al PDL-ului. În faţa lui Mircea Badea, Ciutacu şi Valentin Stan, oricum ar fi fost reduşi la tăcere: poporul trăia cu impresia că într-adevăr Băsescu e de kko, fincă uite ce oameni slabi îl susţin, şi primeau şi iluzia dialogului democratic. În schimb, anti-băsescianismul, luni şi luni de zile, şi lipsa de imparţialitate a Antenelor şi a Realităţii au fost sancţionate. Nu zic de alte mizerii (Geoană le încasase în plex la greu joia trecută, la dezbatere, şi toţi anteniştii decretau în aceeaşi seară că Băsescu e KO – adică io n-am urechi să văd şi eu cine a părăsit ringul de box cu fruncea sus?)

- nu ţin cu Băsescu, dar am fost nevoit să votez ceea ce am considerat eu a fi răul mai mic (e a 14 milioana oară când auziţi fraza asta, ştiu) – dar să nu credeţi că l-am votat fără să oftez. Şi nu, încă nu sunt un blogger într-atâta de important încât să încerce careva să mă cumpere pe sume care să-mi merite (sic!), şi probabil că niciodată nu voi fi. Acestea sunt pur şi simplu păreri personale pe care mi le asum.

- şi cu asta basta, de mâine redevin Groparu, că nu am stofă de analist politic, ştiu asta mai bine ca oricine.

PS: oare amu scapam de tanti aia plinutza si penala de la emisiunea de dimineata de pe Antena3?

Băi, ce ţară puteţi s-aveţi!

Ca să vă faceţi o impresie de cât de departe suntem de o ţară normală, comparaţi cele de mai sus cu o povestioară din perioada interbelică: George Bernard Shaw are premiera piesei sale Pygmalion. Şi – fiind băiat finuţ – îi scrie o invitaţie premierului din acea perioadă – nimeni altul decât Winston Churchill: “Stimate prim-ministru, am plăcerea de a vă invita la premiera piesei mele Pygmalion, de la Sala X, joia viitoare! Puteţi veni cu un prieten – dacă aveţi vreunul.”

Răspunsul lui Churchill nu s-a lăsat aşteptat: “Din păcate, treburile de stat mă reţin joia viitoare, prin urmare nu pot veni la premiera operei dvs. Dar am să vin la a doua reprezentaţie – dacă va mai fi vreuna!”

Care dintre politicienii noştri credeţi că ar fi în stare de asemenea replici spirituale?

Lavinia Sandru a încercat să intre pe listele PSD la europarlamentare, după ce ani de zile şi-a şters mucii de social-democraţi. De ce – când aud de ea şi de Guşă – mă gândesc la şandrul… ăăă, scuze, şancrul moale?

ANAF renunţă la Poşta Română pentru transmiterea declaraţiilor de venit ale contribuabililor persoane fizice. Statul nu are nevoie de Poştă ca să ne ia la o poştă.

Directorul Peugeot-Citroen, Christian Streiff, a fost schimbat din funcţie; nu se ştie dacă din solidaritate cu şeful Citroen România, şi el schimbat din toate funcţiile după alegerile de anul trecut. Nici nu ştii ce mic ai început să devii, Christiane!

Alţi producători auto, Chrysler şi GM, ar putea intra în faliment în două luni. Cum, vă veţi întreba, după toate automobilele electrice şi hibride de serie scoase în ultimii 10 ani de cele două firme americane?

După declaraţia de prin 1996 a lui Ion Iliescu cum că România are doi vecini buni, Serbia şi Marea neagră, am loat-o la fotbal de la sârbi de nu mai avem aer. Mai rămâne ca Marea Neagră să ne invadeze plajele şi să le umple de mucuri de ţigară, manelişti şi preţuri mari. Ăăă… ia stai puţin!

Cântecul Agadoo al fomatiei Black Lace a fost decretat cel mai najpa cântec de pe faţa Pământului, iar românii şi acum se rup în figuri la nunţi pe melodia asta. www.groparu.ro încă aşteaptă distincţia internaţională de cel mai najpa blog din univers, după succesul incontestabil ramportat la ediţia clujeană a blogfestului. Nu mai am link, din păcate, dar aşa a fost!