Galeria cu picturile voastre electronice este acum sus, pe internet, şi oricine o poate admira. Este că atunci când le-aţi desenat vă simţeaţi ca nişte artişti de prin mansarde pariziene care bântuie cafenelele decadente cu de-alde Gaugain şi o gaşcă de fauvişti? Este?

Ei bine, acum, că s-a terminat cu cronometrul acela, daţi acuma cu click-ul aici ca să vedeţi şi voi galeria de artă a desenelor naive făcute cu mousurile voastre.

Şi încercaţi să vă ţineţi mandibula sus, da? Pentru că printre desenele de pe site, un număr deloc neglijabil dintre ele au fost făcute de copii cu autism. Şi aici este chestia cea mai cea: sunt sigur că nu veţi putea face deosebirea dintre un desen făcut de o persoană aşa-zisă normală (ştiu, suntem din ce în ce mai rari) şi unul trasat de un copil cu autism.

Mai ales că principala tendinţă a tuturor celor care au desenat pe site a fost să înceapă desenul cu un zâmbet. Adică gândim la fel, suntem creativi oarecum pe aceleaşi portative, şi noi, şi autiştii, atâta doar că aceştia din urmă îşi exprimă sentimentele altfel decât noi, cei care conducem maşini, cântăm sub duş sau spargem sticle de vin prin magazine.

Aşadar, de Ziua Internaţională a Conştientizării Autismului, aflaţi şi voi că există peste 3.000 de cazuri diagnosticate cu tulburări de spectru autist (în realitate, sunt estimate peste 15,000 de cazuri, conform autism.ro). Iar dacă doriţi să contribuiţi şi voi cu o petiţie pentru respectarea drepturilor persoanelor cu autism, vă invit să daţi cu semnătura aici.

PS: Din motive ce ţin de respectul de sine, am preferat să nu vă arăt desenul Groparului; că aş fi citit reacţiile voastre referitoare la intelectul meu şi m-aş fi deprimat tocmai acum, când mai avem numai 5 zile până începe weekendul.

Cel mai mult îmi plăcea să desenez cu prietenul meu Adi. Adi (despre care am mai scris) era pe jumătate sas şi, fiind al patrulea copil al familiei, suferea de sindromul “nu mai am timp să mă ocup şi de copilul ăsta”. Din cauza că nimeni nu avea grijă de el, nu era cel mai bun la învăţătură; aşa că la 14 ani s-a apucat de şcoala profesională.

Pe la 16 ani, familia lui săsească a plecat definitiv în Germania. A continuat acolo cu şcoala şi după absolvire s-a angajat la uzinele Audi, unde băga în schimbul de noapte. Unde Adi, care era mai degrabă introvert, nu prea şi-a făcut prieteni. Aşa că el desena seară de seară.

Desena ca un boss: făcea nişte module lunare şi staţii orbitale de-ţi stătea mintea în loc. Apoi, într-o zi, i-a arătat maistrului său de la firmă un teanc de schiţe de avioane, nave spaţiale şi caroserii futuriste de maşini. Maistrul german a făcut cu ochii cât ferestrele; le-a luat cu sine pe cele mai reprezentative şi le-a arătat unui şef german, care s-a dus cu ele la o şedinţă germană (nu ştiu cum spun nemţii la “şedinţă”, sigur nu meeting; mai degrabă ceva gen “Schwartzenfridrichtreffenscheinenbanzderunterein!”). După acea şedinţă germană (sau, cum zic ei, “Deutsche Schwartzenfridrichtreffenscheinenbanzderunterein“), Adi a fost transferat de la schimbul de noapte, de la banda rulantă, undeva într-un birou, la căldurică.

Oare cum ar fi arătat viitorul lui Adi dacă cineva s-ar fi ocupat de el, să-i arate ce şi cum? Sau dacă ar fi avut acces la tool-uri de desen cum avem noi astăzi, pe computer, pe tablete sau, aşa cum se vede aici, chiar pe net, aşa, la liber?

PS: Dacă daţi click şi ajungeţi pe site şi vedeţi acea numărătoare inversă, ce pot eu să vă asigur este că nu este o bombă (în rest, să ştiţi că indiferent ce mutre reuşiţi să desenaţi cu dispozitivele de acolo, tot vor fi mai frumoase decât ce am reuşit eu să mâzgălesc).

Anul ăsta, dragi onlineri clujeni, şi nu numai, Primăria vă invită să veniţi cu o idee frumoasă care să spargă audienţele pentru Zilele Clujului (25 mai – 1 iunie). O idee care să arate că la noi, la Cluj, comunitatea online se implică, nu complică. O idee bună pe care să o duceţi VOI la bun sfârşit: aveţi tot sprijinul Primăriei şi al nostru, al celorlalţi bloagheri.

Încă o frigăruie nu ar mai avea farmec să facem; ideea mea originală, să umplem oraşul cu meme-uri şi rage comics, nu mai e originală de mult; să facem parada bloagherilor în chiloţi roz, măşti de piele şi cătuşe prin centru, mi se zice, nu e o idee bună; aşa că <insert your idea here!>

Nu, nu o facem pentru campania electorală, nu o facem pentru că ne-am vândut Partidului Poporului, nu avem nici un interes ascuns, nu ne vom aroga meritele voastre, dimpotrivă – pur şi simplu vrem să facem ceva împreună, nu să stăm cu braţele încrucişate şi să cârcotim. Cred că nu are rost să vă spunem că tura asta facem discriminare: anunţul nostru nu se adresează membrilor partidelor politice. Şi, vă rog frumos, fără “io am o idee super bună, dar stau prost cu timpul!” Nimeni nu a avut vreme anul trecut, dar tot s-a făcut din frigăruie bici. Haidaţi! Că Panfi numa’ atâta aşteaptă, să supună propunerile voastre Primăriei.

Deci: idei?

Cam aşa stau lucrurile: o doamnă traducător traduce nişte cărţi pe baza unor contracte clare încheiate cu o editură, apoi editura se traje pe popo când e vorba să-şi achite obligaţiile contractuale. Iar justiţia crede că nu există temei pentru declanşarea unui proces, drept pentru care refuză să iniţieze cauza.

În toată cariera mea de traducător autorizat de 9 ani de zile nu am mai pomenit aşa ceva. Laura, I’m with you on this one, sister! I feel your pain.

Mai multe detalii – aici.

De acum, decât să-mi cumpăr o carte pe care scrie RAO, mai bine-mi cumpăr cravate roz cu verde pe care să le port pe plajă la nudişti. Iar tu, judecător/oare care ai respins cauza… sper să ai vise în care înoţi în caca măgari până peste urechi. Şi fie ca visele să-ţi devină realitate!

(poză via Konskriptor)

PS: Ar fi trebuit să scriu mai din timp, dar noi ardelenii ne dumirim mai greu de ce trebe făcut.

- Băse’, eşti un chior/Azi te duc la abator/Ţi-ai bătut joc de popor!

Strigă de vreo 5 ori, dar nu-l urmează nimeni, aşa că tace din gură, resemnat. Se uită la colegul lui:

- Cât dracu’ mai stăm aici?
- Dracu’ ştie, plm! Am pierdut Tânăr şi neliniştit azi, pierd şi meciu’…
- Mie-mi zici? Nu am mai văzut emisiunea lui Moise Guran de 2 săptămâni, futu-i în gură de demonstranţi!
- Bă, ce ne facem dacă nu arestăm pe nimeni azi? Ne luăm adio de la prima pe luna asta!
- Eşti prost? Numai eu am văzut vreo 4 numai buni de dus la secţie.
- Pe cine?
- Uite-l pe prostu’ ăla ochelarist, vai mama lui, cu eşarfă tricoloră! Ăla de strigă de Udrea!
- Pe ăla vrei tu să-l bagi în dubă?
- Normal! Ui ce moacă de antipatic are!
- Nu fi prost, ăla e Adi de la noi de la Jandarmerie. E şi el aici sub acoperire, ca şi noi.
- Da, mă? Da’ ce zici de Ghiţă ăla cu fular pe ochi?
- Nu te lua tu de ăla, ca prostu’! Ăla e de la trupele speciale ale MAI, mă! E blindat cu aparatură de filmare spion!
- Şi pruna aia de 22 de ani care zici că e drogată?
- Aia e ofiţer infiltrat. Las-o aşa cum e.
- Prostu’ ăla care agită pancarta cu USL = PDL?
- Ăla? Eşti sughiţat la cap? Ăla e agent de Poliţie! E aici incognito!
- Plm, mă…
- Stai să-ţi mai zic: Gigelul ăsta mai în vârstă e pensionar colaborator cu băieţii noştri; ăla care se dă mare fotograf de presă, ăla cu geacă neagră, ăla e fotograful de la Serviciul de Protecție și Pază; hipsterul ăla pe care l-ai călcat pe picior mai devreme, ăla care acum vorbeşte la iPhone, e de la Serviciul de Telecomunicații Speciale, tocmai raportează la centru; baba aia cu pancarta e fostă secretară de la SRI, mai face şi ea un ban la pensioară; de la Direcția de Informații Militare e doamna aia grasă, împreună cu slăbănoaga aia înţepată la braţ cu individul cu şapcă. Mai avem aşa: toţi ăia patru tineri care se dau ultraşi sunt de la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă, omul ăla cu faţă de şoarec e de la Serviciul Secret Civil, iar cei doi care ţin de cearşaful ăla cu secera şi ciocanul şi “Legalizaţi marijuana” sunt Silviu şi Claudiu, mă! Nu-i ştii? Sunt de la Direcția Contrainformații și Securitate Militară, am jucat fotbal împotriva lor, Claudiu ăla faulta, celălalt se dădea lovit de fiecare dată când îi lua cineva mingea!
- Băăăă, mulţi mai suntem!
- Io ce zic!
- Păi şi atunci ce drac de arestare facem azi?
- Cum ce arestare facem? Uite, îl vezi pe ăla care stă ca prostu’ şi scrie pe Twitter de pe telefon? Ăla cu geacă de ski, care stă lângă Camelia de la Serviciul de Informații Externe?
- Da, ce-i cu el?
- Ăla e de la un site de cultură. Hai să băgăm site-ul de cultură în dubă!
- Gata, hai! Hai să băgăm site-ul de cultură în dubă!

Vorba aia, nici eu. La asemenea afecţiuni grave nu am decât un remediu: mă uit un pic în jur cu mare atenţie.

Când m-am uitat utima dată, l-am văzut pe Matei.

El este Matei:

Matei are cancer.

Când avea doar câteva luni, a reuşit să facă pe cancer cam ce face un băieţel de vârsta lui şi în scutec. Deocamdată a câştigat runda I cu una din cele mai cumplite boli de pe pământ pentru că i-a dat Dumnezeu zile; dar ar vrea mai mult ca orice să reziste toată partida, pentru că are şanse reale să vadă prosopul adversarului căzînd înainte de gongul de final.

Ca să vadă cum adversarul său este scos pe targă afară din ring (bebeluşii au o capacitate fantastică de a învinge), părinţii lui Matei trebuie să facă rost de o sumă de bani. Chiar dacă suma asta este mare spre foarte mare, mămica şi tăticul său sibieni, cu proverbiala lor încăpăţânare de părinţi, au reuşit să strângă nu mai puţin de 70.000 de euro pentru a putea ajunge să-l vadă pe Matei cum începe să meargă. Pentru a-l strânge în braţe când face ca mitraliera din buze “ta-ta-ta-ta” şi “ma-ma-ma-ma” şi chiar să îl tragă uşurel de urechiuşe când va face primele lui prostii adevărate, alea delicioase – ştiţi voi, alea de adolescent, de tânăr şi om matur. Vor să-l vadă cum îşi rupe pantalonii în genunchi, cum fură pupăceli de la fete în parc şi cum se dă cu sania, cu proprii lui copii în braţe – atunci când va fi vremea.

Şanse există. Nu aici în ţară, din păcate, unde ne alungăm doctorii în Anglia şi sirienii din ministere. Dar pentru un tratament în Austria mai trebuie nişte bănuţi.

Donaţii puteţi face prin:

Conturi bancare
LEI: RO75RZBR0000060010020501 Raiffeisen Bank, Agentia Apusului, SIMPALEAN IOANA
EURO: RO46RZBR0000060013517388 Raiffeisen Bank, Agentia Berceni, SIMPALEAN TRAIAN ; SWIFT: RZBRROBU

Linii teledon apelabile doar din reteaua Romtelecom in perioada 14 decembrie 2011 – 14 martie 2012
0900 900 200 – 5 euro/apel
0900 900 202 – 10 euro/apel

Transfer Western Union, MoneyGram: Simpalean Traian Gheorghe, Romania

Ne băgăm, dragi cititori de bloguri? Pe Zolty l-am salvat în 2011, facem un gest frumos şi pentru Matei în 2012? Haideţi să fim oameni MARI!

PS: vă rog frumos, dacă aveţi bloguri, scrieţi şi voi despre Matei. Nu daţi link către mine, ci către site-ul lui. Şi, mai ales, dacă puteţi şi aveţi posibilitatea, donaţi!

Update: Exista buton de Paypal pe site-ul lui Matei, este in bara de meniu din stanga. Sau aici.

Ateliere fara Frontiere, cont RO74RNCB0079111132030004, BCR agentia Titan Bucuresti sector 3, contact: contact [a] atelierefarafrontiere.ro.

Şi aşa materiale faine de blog am pe săptămâna viitoare, că nu aş vrea să renunţ la ele ca să vă bat la cap în fiecare zi până strângem $$! (şantaj pe faţă, dom’le, şantaj pe faţă) Da’ uitaţi-vă şi voi la pruncii ăştia cât îs de frumoşi, că io tăt m-am emoţionat când i-am văzut şi mi-am amintit instant de clipele când eram prof şi diriginte şi mă băteau elevii!

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Ştim cu toţii că, din păcate, cancerul nu este pretenţios: oricine este eligibil (da, inclusiv oamenii buni la suflet sau chiar copiii). Şi trebuie să avem grijă: să nu mâncăm prostii şi să încercăm să ducem o viaţă echilibrată. Şi, mai ales, să mergem la doctor cu cei mici! Pentru că la copii cancerul se poate vindeca mai ales dacă este descoperit la timp.

Pentru că a simţit că poate face ceva, spre deosebire de alţii asemenea care pot, dar nu fac nimic, Danone România a lansat o campanie de educare şi de vindecare numită Zâmbet pentru viitor, pentru că în România situaţia cancerului la copii nu este deloc aducătoare de zâmbete (aşa cum puteţi citi aici). În cadrul campaniei s-au făcut deja paşi mari:

- au fost instruiţi circa 2.200 medici, iar 4.500 de medici au participat la congrese, simpozioane, mese rotunde
- s-a crescut ponderea diagnosticării cancerului în stadii incipiente de la 32% la 51% (2006 vs. 2010 – date oferite chiar de Institutul Oncologic de la noi, de la Cluj)
- s-a creat portalul www.oncopediatrie.ro, o platformă de e-learning şi informaţii
- s-a creat un curs online absolvit de 100 de medici
- s-a implementat Registrul Naţional de Cancer la Copil, cu o bază de date naţională, la care participă 11 centre de oncopediatrie din ţară, afiliat la Asociaţia Internaţionala a Registrelor de Cancer
- programe de sprijin pentru pacienţi si supravieţuitori, în parteneriat cu Asociaţia Little People, pe secţiile de onco-pediatrie din Cluj, Bucureşti, Timişoara, Iaşi
şi, probabil cele mai îmbucurătoare rezultate,
- 200 de supravieţuitori sprijiniţi prin Clubul Temerarilor

Bătălia aceasta are nevoie de noi, de bloggeri, pentru a populariza mesajul. Putem salva vieţi împreună! Dacă doriţi să luaţi parte la această campanie, puteţi scrie pe blog, vă puteţi pune bannere, iar dacă sunteţi părinţi vă puteţi instrui citind acest ghid sau întrebând medicul.

Fiind o campanie umanitară, vă rog să mă înţelegeţi pentru că am luat hotărârea de a nu permite comentarii.

Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc.

La un prieten din Cluj vine unchiul său în vizită dintr-un oraş oarecare (să-i spunem Oradea, oraşul cu cei mai mulţi cumpărători din hipermarketurile ungureşti). La noi, la ardeleni, cine vine în vizită trebuie musai omenit: primeşte de la periuţă de dinţi nefolosită şi păpucaşi de casă până la cea mai babană friptură, cel mai adânc sos cu usturoi, cea mai tare pălincă; apoi oaspetele mai primeşte câteva ture de pălincă, dar numai dacă protestează vehement, căci dacă acceptă din prima, de regulă, se mai răreşte insistenţa gazdei  (“na uite şi la unchiul ăsta din Oradea, a venit să-mi bea toată pălinca mea preţioasă şi neaccizată, traficată ilegal!”).

Dar unchiul nu era pălincar, lucru rar care la un ardelean nu înseamnă decât un singur lucru: nu-i mai permite ficăţelul. Asta e, există o vârstă pentru toate.

În schimb bea vin cu plăcere nedisimulată.

- Unchiule, bei un vin bun? întreabă gazda.
- Beu, dară! zice uncheşul.
- De care vrei, am roşu, am alb…
- Pune un vin alb!
- Na bun.
- Da’ fă-l şpriţ! zice unchiul. Că dacă mai aveam ficăţel, beam direct palincă.
- Bine, zice gazda. Câtă apă, cât vin?
- Păi… zice unchiul, fă-l ca la Cluj!
- Cum să-l fac ca la Cluj? întreabă gazda.
- Cum adică cum să-l faci ca la Cluj? Fifty-fifty!

Text publicat şi în CJ24FUN

La invitaţia expresă a Martei Frumuşelu, căreia doresc să-i mulţumesc şi pe această cale, mă voi lua şi mă voi tot duce la Bucureşti săptămâna viitoare, în 10 noiembrie, pentru a asista la Zilele Biz. Am zis pentru a asista? Mai mult, pentru a le vorbi oamenilor despre cel mai important proiect blogosferic în care am fost eu implicat, şi anume cazul lui Zolty.

După ce am tot defilat pe la televiziuni şi ziare în speranţa unui angel investor în cauza noastră (pe care l-am şi găsit, de altfel, în persoana unui mare oltean), mi-am promis că nu voi mai da declaraţii în media pe această temă, pentru că nu m-am implicat în proiect ca să îmi fac mie capital de imagine. Am revenit asupra promisiunii în momentul în care Marta m-a rugat să le explic unor oameni cu potenţă financiară cum se pot face gesturi caritabile cu bănuţi puţini, dar cu mult entuziasm şi implicare din partea unei comunităţi. Pentru că cei mai mulţi contribuabili aţi fost voi, dragi cititori gropăreşti, alături de ceilalţi bloggeri şi cititorii lor care s-au implicat, ţin să vă mulţumesc frumos, din nou

Alături de mine vor fi Adi Hădean, care ne va lămuri cum a făcut el mega proiectul Farfurii curate, şi tovarăşul Bârgău, care a pus în vânzare harta care ne-a adus nouă contribuţia financiară decisivă. Da, oameni buni, putem face lucruri frumoase dacă vrem!

Şi pentru că mai trebuie să mai facem un lucru frumos pentru Zolty, mai avem nevoie de 2 voluntari pentru mers vineri, de la 12-13, la Zolty să-i punem plasă peste ce am izolat acum două săptămâni, şi încă doi pentru sâmbătă dimineaţa, cu mine. Cine se oferă voluntar?

Tura asta, Ateliere fără frontiere s-au înhămat la un proiect foarte ambiţios, şi anume să ajute o şcoală cu posibilităţi modeste, cea din satul Rebra, judeţul Bistriţa Năsăud – o şcoală de sat, cu toate năcazurile care derivă din acest motiv. O şcoală de arte şi meserii destul de mare, cu 389 de elevi în clasele cu clasele I-X, răspândiţi pe cinci nivele educaţionale (preprimar, primar, special – învăţător itinerant -, gimnazial şi profesional). Şcoala are tradiţie, fiind continuatoarea unei unităţi de învăţământ deschisă în anul 1806 (!). Circa 100 dintre elevi fac parte din familii defavorizate, iar aceştia vor fi principalii beneficiari ai campaniei.

În ce constă campania? Oamenii cu inimă bună de la Ateliere fără frontiere doresc să strângă şi să recondiţioneze 5 (cinci) calculatoare pentru a a le oferi micuţilor şansa să înveţe să ţină mouse-ul în mână fără să-i înhaţe spaima. Pentru că viitorul va fi binar sau nu va fi deloc, nu?  Iar faptul că ar putea beneficia de calculatoare recondiţionate le-ar oferi o şansă în plus să facă ceva frumos în viaţă. Şi să fie şi contribuabili care ne vor plăti pensiile, nu numai din cei care sparg sticlele în cap prin birturi.

Cum puteţi ajuta? Simplu:

- donînd nişte lei pentru copiii aceia. Costul unui calculator complet echipat cu unitate centrală, monitor, periferice, sistem de operare Windows XP şi cu Open Office costă 200 de lei. Deci nu o sumă foarte mare, dar care ar fi pusă în slujba unei cauze foarte faine. Contul în care puteţi face donaţii este Ateliere fara Frontiere, RO74RNCB0079111132030004, BCR agentia Titan Bucuresti sector 3. Alte detalii – pe site-ul lor şi la e-mail contact@atelierefarafrontiere.ro. Suma totală, 1000 lei pentru 5 calculatoare, nu mi se pare din cale-afară de mare, dimpotrivă.
- donând calculatoarele voastre uzate, aşa cum voi face şi eu cu două bucăţi. E mai bine aşa decât să le daţi la fier vechi.

Singura rugăminte este de a lăsa un comentariu la această postare după ce aţi donat, pentru a şti oamenii cine şi ce a donat, pentru hârtiile lor interne, că nu fac totul de capul lor şi trebuie să justifice ce primesc, pe ce filieră.

No… ne băgăm?

1. Proiectul Pepsi Refresh mai are foarte puţin (până miercuri) şi se încheie perioada de votare – ţineţi minte, câştigătorul primeşte 20.000 dolari verzi ca să-şi pună în practică ideile cele mai haioase şi mai de lăsat populaţia gură cască (în timp ce facem comunitatea să zică YEEE!).Primele şi cele mai votate 10 idei vor fi apoi analizate de un juriu adevărat, din care face parte şi distinsa soru-mea Bazavan, deci putem jmenglui câştigătorii. Ideile de care Clujul nu duce lipsă şi pe care vi le reamintesc sunt:

- Roland: îşi doreşte o grădină Zen în care să explorăm nişte puncte G numite chakre; ideea se pare ca are şi cel mai bun punctaj pe Cluj;
- Radu s-a gândit bine la o platformă de prim ajutor pentru turiştii Clujului, aşa cum ne comunică cu foarte multă iscusinţă îndemânatică în acest filmuleţ:

- Olteanu s-a gândit la o mega idee pe care ar trebui să o facă primăria: copaci şi iederă în balcoane şi acoperişuri. Über tare! Deci foarte-foarte tare.
- Mihăiţă vrea să camufleze Casa de Cultură a Studenţilor din oraş într-un URIAŞ borcan de zacuscă. Deci LOL ))
Update: Emil de la Foaia vrea un oraş ca afară, fără – să mă iertaţi – de cuţu. Mi se pare de meeega bun simţ!

Fraţi clujeni, deci aveţi cel puţin patru super idei, aşa că puneţi mânuţa şi votaţi! Apoi vom putea spune că Cluju-i cel mai cel oraş, să crape duşmanii de ciudă şi să-şi roadă unghiile şi să se mute toate ambasăzile încoace, să devină capitală de facto şi de jure a inteligenţei ardeleneşti proverbiale şi să convingem, într-un final, Austria să ne fie cartier mărginaş; căci de acolo până la victoria finală nu mai e decât un pas.

2. Haideţi să-l ajutăm pe un prunculaine de numai 2 luni, născut fără esofag şi care nu necesită o sumă exagerat de mare – 25.000 euro. Ce ziceţi, ne băgăm? 2 luni… brr, mi se face pielea găină!

Bucureşteanul Cătălin Sandu are doar 25 de ani, a absolvit în acest an Facultatea de Medicină cu media 9.60 şi are o viaţă frumoasă înainte. Aşa cum am avut şi noi sau cum veţi avea şi voi la vârsta aceea. Din păcate, a aflat că suferă de SARCOM INTRAABDOMINAL – TUMORĂ DESMOPLAZICĂ. O chestie împuţită şi rea.

Ştie cât de grea este lupta care îl aşteaptă, dar cu ajutorul familiei, prietenilor şi colegilor, este convins că va ieşi învingător. Iar acum s-au băgat şi nişte bloggeri în bătălie.

Pentru mai multe informaţii, vă rog frumos să vizitaţi acest site.

Cu îndreptăţită mândrie ţin să vă anunţ că am mai izbândit nişte victorii pe frontul de iest. Recte:

- Zolty are cont de PayPal. Detalii – la el pe site, se vede benăr în dreapta blogului său. De amu puteţi dona şi mai uşor, şi mai facil;
- Zăineasca ne face bannere şi afişe pentru Zolty. Update astăzi;
- Daniel Rus nu se dezminte cât este el de meseriaş şi ne promite o chetă la dânsul în cooperativă şi sprijin din partea unor sponsori;
- Marian Hurducaş a tras mega emisiune la Radio Cluj despre cazul lui Zolty, fapt pentru care îi mulţumim frumos de tăt (lui, şi lui Bogdan Roşca aşijderea; mai puţin gosoşile despre cât de blogger sunt eu, lucru pentru care îi voi înjura cu nişte bere la momentul oportun);
Radio Cluj – Să-l consolidăm pe Zolty

- Cea mai importantă ştire – am reuşit să obţinem sprijin logistic (adică meşter care să supervizeze lucrările, adică piesa cea mai importantă din angrenajul consolidării casei lui Zolty) din partea unei firme de construcţii importante din Cluj. Fapt pentru care îi mulţumesc din suflet Ioanei, o zână a surprizelor care deci merită tot respectul nostru.
- A doua cea mai importantă ştire, posibil să o repet – Habitat Pentru Umanitate ne ajută cu logistica hârţoagelor. Lucru ce ne deschide nişte portiţe către sponsorii persoane juridice şi pentru a acoperi, din punct de vedere legal, lucrările;
- Adi Hădean s-a dat de trei ori peste cap şi s-ar putea să ne facă rost de niscai mobilier pentru Zolty. Ceea ce mi se pare foarte salutar, zic eu;
- Donaţiile voastre cumulate (restul campaniei de astă-toamnă plus ce am mai strâns anul acesta) ne permit să ne apucăm de treabă şi mâine. Ne mai trebuie actele depuse la primăria Bogata pentru autorizaţia de consolidare şi să facem rost de disponibilitatea meşterului, şi îi putem da bice. Asta nu înseamnă că nu mai puteţi dona cât vă lasă inimioara în contul lui Attila Ilyes, cu IBAN-ul RO14INGB0000999900198927. Banii vor fi folosiţi strict pentru operaţiunile de consolidare şi de izolare, iar ce rămâne (dacă va rămâne ceva) se va înmâna lui Zolty.

Mai e ceva? Dacă mai e… mai trajem un update! Până atunci, aşa cum zice Zolty, multă sănătate;)

Update: avem afise, avem bannere marca Zăineasca!

Bannere de pus pe blog:

Si afiş de băgat în e-mailuri, dacă doriţi să porniţi campanii pentru Zolty în cooperativele în care lucraţi:

La care comuniştii cei răi i-au spus regelui că deţin vreo 1000 de studenţi prizonieri în pivniţe. Cărora, dacă regele nu abdică, le vor suci gâtul ca la puii de găină.

La care regele a zis: bine, bă, abdic.

Şi a abdicat, deşi avea mai mult decoraţii, epoleţi, trese, fireturi, petliţe, eşarfe, cusături, nasturi, butoane şi păr în cap decât însuşi un cavaler Jedi. Plus că, la concursul de privit spre dreapta, regele le-ar fi dat clasă de departe.

(poză ciordită cu nesimţire de pe net)

Şi, după ce a abdicat, a plecat în lumea largă şi a lăsat România pradă mai întâi comuniştilor, apoi mogulilor şi acum emisiunii lui Capatos. Şi acuma Regele Mihai este fără ţară şi lumea îl blestemă pentru că aşa le-a spus Iliescu, şi pentru că Băsescu îl numeşte trădător şi pentru că asocierea cu principele Radu Duda n-ar fi fost ea, zice-se, cea mai inspirată ghiduşie de PR. Nu toţi îl înjură, alţii îl conjură să revină. Deci părerile sunt împărţite, iar Groparu nu prea ştie ce să creadă, că se uită facinat la regalitate ca la o maşină fascinantă de epocă fascinantă, dar tot nu înţelege cum îi merge motorul.

Dar am o întrebare pentru voi, de mestecat vinerea asta (în care sunt în concediu pentru că şi nievasta şi Gropărelul sunt uşor răciţi), deci o situaţie pur ipotetică pentru că nu ne vom putea pune veci în pielea personajului: voi, în locul Regelui Mihai,

1. Aţi fi abdicat şi aţi fi părăsit ţara? Ca el?

sau

2. Aţi fi rămas rege cu orice preţ? Chiar şi cu preţul a o mie de vieţi tinere de studenţi care nu se aflau în beciuri pentru că vinul e rece? Nu, nu de aia se aflau ei în beciuri?

Şi dacă aţi putea să comentaţi fără să vă înjuraţi prea tare, ca la ultima postare, i-aţi face Groparului o bucurie mare! Şi ca să nu mă ascund după deget, cred că da, dacă aş fi fost Regele Groparu aş fi abdicat şi eu.