Semi-intelectual angajat

Daca vreti sa ingropati o cauza, dati-mi sa scriu despre ea.

Întrebări care așteaptă răspuns, ca fraierele

Când au întrebat partidul unic de ce nu aducem fonduri europene pentru spitale-școli-creșe-autostrăzi, răspunsul a fost fără echivoc: ce fonduri europene vreți! Că tehnocrații n-au mișcat un deget să absoarbă vreun euruț, n-avem, de unde să avem! De doi ani și ceva nu atragem nimic din cauza tehnocraților.

Când a venit gripa pestei porcine, am răsuflat ușurați: de vină nu e PSD-ul, ci tehnocrații. Ei ȘTIAU de boală, dar AU ALES să nu facă nimic ca s-o prevină – de aia, dragi peizani, v-au luat porcul din bătătură, din cauza tehnocraților.

Când a pornit tăvălugul recursului compensatoriu și fete au luat pumni în nas pentru un telefon și-au intrat în comă, alții s-au trezit cu arterele forfecate (sau, mai bine zis, nu s-au mai trezit), ni s-a spus că ce! Legea de la tehnocrați a pornit!!!! Probabil am fi avut și penitenciare de nivel european deja dacă ar fi pus mâna să le construiască, dar ei nu și nu.

Chiar domnul Liviu Dragnea spunea, la un moment dat, că tehnocrații nu-și iubesc țara. L-am auzit eu cu ochii mei, pe cuvânt de blogger.

Mai ales de Cioloș, Doamne feri câte au mai zis de el, că e tatăl lui Soros, sau ceva de genul.

Nu știu de voi, dar eu aș zice să facem ce putem ca să scăpăm de tehnocrații ăștia, că numa’ belele ne aduc. Poate ar trebui deportați undeva să nu ne mai facă belele. Nu știu, undeva gen Bruxelles. Cică îi poți trimite acolo direct dacă votezi la europarlamentare.

Nu știu, zic și eu, voi faceți cum vreți, dar e clar că sunt o piedică în calea democrației și progresului și trebuie exilați.

12 lovituri, dă-i și tu!

Ce mi-aș dori să știu eu despre serata de la Ateneu

Nu cât a costat evenimentul – e irelevant.

Nici cine a organizat serata – am, așa, o bănuială a cui a fost mâna, altfel nu ajungea un porcovete ca Adrian Severin, condamnat și închis pentru corupție ca un șobolan lacom, în absolut toate cadrele cu loja președintelui; nici un geamgiu de doi lei ca Năstase umbra lui Dacian Cioloș.

Nici cine l-a sfătuit pe Tăriceanu să-și vitupereze discursul în engleza aia parțial sovietică, asta în timp ce ai lângă tine crema interpreților profesioniști de conferință de la nivel european.

Nici cine le-a spus pesedeilor să-și umfle gușile către înalții demnitari veniți în vizită. Prost, prost sfat! Datina străbună cere să-i întâmpini pe oaspeți cu pită și sare, nu cu avertismente și amenințări; mai ales că, din tot satul ăsta de case alsaciene, nordice și mediteraneene, tu ești singurul care ai construit în valea cu bălegar o casă de chirpici, ai gardul dărăpănat, șindrila smulsă, prispa prăbușită, dar te ții mândru, nevoie mare.

Ar mai fi chestii, dar un singur lucru aș dori să aflu: de câte ori și-au citit în prealabil demnitarii discursurile înainte de a le rosti în public.

De câte ori și l-au repetat ai noștri și de câte ori și l-a rostit Donald Tusk al său. Mai ales Donald Tusk, polonez care citește de pe foaie într-o limbă latină, cvasi-absentă din spațiul mediatic european, o limbă cu care nu ai contact decât extrem de rar și numai la ea în țară. De câte ori a făcut-o până a reușit să-și articuleze cuvintele cu răbdare și fără să înghită silabe, într-o română aproape perfectă, una din cele mai bune auzite din gura unui vorbitor ne-nativ – ce mai, mai bună decât o vorbesc aproape toți deputații UDMR.

Asta e diferența dintre noi, ăștia, rupții murdari în fund, dar mândri nevoie mare, și europenii ăștia pomădați, obrazurile astea subțiri mirosind a parfumuri scumpe care-și fac treaba bine și mai mult decât bine.

33 lovituri, dă-i și tu!

După motivarea deciziei Curții de Apel, am întâlnit și USR-iști fericiți

Tineri, frumoși, joviali, profesioniști: grupul consilierilor USR din Consiliul General al Primăriei Municipiului București a obținut în instanță anularea deciziilor de constituire a celor 22 de companii municipale prin care primăria capitalei intenționa să sifoneze până la 600 mil EUR anual.

Cu fericirea în priviri, reprezentanții USR au ținut imediat o conferință de presă în care au îndemnat-o pe Gabriela Firea, primarul general al Bucureștiului, să dizolve de îndată companiile în cauză.

Vizibil încântați, mai mulți consilieri USR s-au succedat la microfon, încercând cu greu să-și ascundă veselia pricinuită de decizia definitivă a instanței.

Cel mai voios a fost, conform capturilor de ecran de la conferința de presă, membrul USR cel mai din stânga. Pur și simplu, bucuria i se revarsă din ochi râuri-râuri, Amazon și Nil de fericire care curg ca un tsunami de fericire molipsitoare.

Membrii USR, vizibil bucuroși după motivarea instanței

Vorbitorii s-au succedat la microfon în aplauzele frenetice atât ale celorlalți membri USR care nu-și puteau ascunde zâmbetele pline de lumină, cât și ale audienței, plină de veselie savuroasă. Ziua se umpluse cu o voie bună molipsitoare!

Mai ales membrul USR aflat în stânga imaginii era cuprins de o veselie spumoasă.

Așa, așa arată fericirea!

La final, membrii USR și-au reafirmat crezul într-o Românie a bunei dispoziții, a bucuriei, a exuberanței exaltante și a încântării optimiste, a râsului, a veseliei.

Haioși de pici!

Mai ales – ați ghicit – membrul din stânga.

La fel, de altfel, ca toți ceilalți, tineri cu fețe zâmbitoare de oameni profesioniști, frumoși, joviali.

11 lovituri, dă-i și tu!

Operațiunea ”Haine la Câmpia Turzii” a fost un succes

Am primit la pachete de haine de n-am mai avut aer! Plus jucării, încălțăminte, briz-briz-uri (brățări, cercei, inele) ce mai, până și ceară epilatoare și fixativ de păr am primit! Și le-am dat, cuminte, mai departe unei tinere care, cine știe, poate umblă să se mărite și vrea să fie și ea cochetă nițel, fată.

Fără cuvinte

Mulțumiri uriașe merg la următorii oameni, și-mi pare rău că trebuie să-i pun într-o listă care-i ierarhizează oarecum, pentru că fiecare a contribuit decisiv ca acțiunea să fie o reușită.

Echipa de șoc, mai puțin Monica

Mulțumesc lui Dan Olteanu, de la Donuterie, pentru cele două dube puse la dispoziție în care să urcăm cei vreo 50 de saci sortați pentru fiecare familie.

Cam jumătate din ce-am strâns. Nu pare mult, dar un sac are 240 l

Plus efort depus la încărcare, că degeaba e el antreprenor, tot la munca de jos ne întoarcem!

O parte din gașcă

Mulțumesc alergătorului Ștefan U. care a alergat la noi cu duba proprie, deși are familie numeroasă, sper să nu-l certe nievasta că umblă teleleu cu Groparu pe la gropile de gunoi să doneze țoale.

Nouă ne era frig. Nouă

Mulțumesc fostei mele eleve Anto’ (și prietenei sale Daniela) care au adunat pachete și s-a înfipt decisiv în distribuirea alimentelor, pe care, împreună cu Adela C.-T., le-au făcut pachet chiar acolo, pe loc. Pachete cu făină, mălai, paste, conserve de mazăre, carne, pâine și nici nu mai știu. Alimente cumpărate de Anto și (tura aia mare) de foștii mei colegi Mihai T. și Bogdan U., care s-au dus în Turda dis-de-dimineață și au umplut un Passat cât un vapor.

Aud pe careva cu ”mie nu-mi place mazărea”?
Și nici măcar o bere. Uf…

Și care Adela C.-T.  (cu prietena sa) a adus și chestii farmaceutice pentru ei și s-a ocupat să cumpere o aerotermă pentru femeia aia de 70 de ani care stă singură, plus alte chestii.

Di tătie

Mulțumesc mult colegei Adela (altă Adela) și colegului Ovidiu care m-au ajutat cu sortarea (mai ales cea dintâi) și (cel din urmă) cu transportul lui Zolty la fața locului și înapoi acasă, într-o sâmbătă dimineața în care ORICINE și-ar fi dorit mai degrabă să se uite la candelabre decât să iasă din pătuț.

Aici am dat niște lucruri ochiometric, că nu am mai apucat să le sortez și nici nu scria pe saci ce conțin

Mulțumesc Monicăi care a venit cu ficiorul ei până acolo ca să le ducă și ea un transport de lucruri, după ce deja-și deșertase mașina de donații în duba lui Dan Olteanu cu câteva seri înainte.

Hai să te vindec de foot fetish

Mulțumesc, Sergiu R., care m-a ajutat (și el) la sortare, și mi-a adus țâșpe transporturi din ce-a colectat de la colegii lui.

Vă mulțumesc tuturor celor care ați donat haine, papa (Alina-Maria R.) și alte lucruri. Am messengerul plin de mesaje, vă știți voi care sunteți, vă pup, tu.

Cam o sanie de lucruri de familie. Taci că nu-i rău

Banii: Zolty a primit până acum următoarele donații:

Cristina Albu: 16,98 EUR  Paypal
Anonim sent you 21,47 EUR Paypal
ILIES ADELINA = 20 lei
Sulincean Alin = 210 lei
Anonim = 200 paypal usd
Robert Norvegia = 500 lei
BERE DENISA-TEODORA= 150 lei

Total – circa 2000 de lei. LE: La astea se adaugă patru bonuri de masă, valoare circa 60 de lei.

De 1600 am cumpărat alimente, vezi bonurile de mai jos. Le-am zis lui Mihai și Bogdan cam ce să cumpere sperând că vom depăși suma și voi acoperi eu ce se depășește, dar abia au ajuns la 1600 de lei și s-a umplut mașina.

Așadar, au rămas circa 400 de lei. Pun și eu 400 și avem 800. Planul meu este să-i lăsăm să-și petreacă sărbătorile în liniște, apoi să le mai fac o vizită prin ianuarie-februarie-martie cu săpunuri, perii și paste de dinți și produse de igienă feminină, șervețele umede, plus ceva cărți, dacă rămân bani. Dacă vreunul din donatori dorește să facem altceva constructiv cu banii, aștept sugestii.

Sugestii de activități de la colega mea Andreea: să aducem un student la medicină să-i învețe să se spele corect pe dinți. Să aducem un dermatolog să le arătăm ce se poate întâmpla dacă nu se spală.

Cele mai mari emoții le-am avut cu cititorul Remus, care i-a luat pe patru din locatarii coloniei ca să-i sape nu știu ce șanț pentru buncărul lui atomic cu care vrea să ajungă la chineji. Spre marea mea fericire, oamenii au venit la el și au muncit pentru bani, deși vremea era crimă și pedeapsă: era nasol dacă eu le duceam ajutoare și ei strâmbau din nas la muncă cinstită. Mai mult, unul dintre ei m-a întrebat, de la obraz, dacă nu am ceva de lucru pentru el. Las numărul lui aici, poate aveți nevoie de muncă necalificată și nu găsiți oameni: 0746631381. Trebuie să știți că nu au scule și au nevoie de îndrumare, deci nu vă așteptați să vă încrusteze cristale Swarovski în travertinul de deasupra piscinei interioare.

Și, la final, țin să-i mulțumesc lui Zolty din Bogata pentru că face ceea ce face. Cu cele două degete ale sale cât de cât funcționale și cu mijloace extrem de modeste, dar cu o inimă cât o balenă, Zolty reușește să pună pe fața copiilor și oamenilor amărâți mai multe zâmbete decât aș reuși eu și aproape toți oamenii pe care-i cunosc într-o viață. Bravo, Zolty! Ești de o bune dispoziție molipsitoare și o inspirație pentru noi, ăștialalții cărora mașina din față care nu semnalizează le strică ziua. Aplauze, chapeau, felicitări!

Alți nebuni din ăștia – Valentin Vesa cu Shoebox, Cristi Gog și Dan Ciulea cu Nepoți de Crăciun… și mai sunt.

Învățătura profetului Groparu: ce am făcut tura asta nu mi-a luat decât puțintică muncă (și un pic de stres). Puteți face și voi același lucru cu prietenii și cunoștințele voastre, sigur au o tonă de haine care nu le mai trebuie, și vă dă Zolty liste cu amărâți care se bucură de asemenea donații de nu le puteți duce. Este că nu purtați jumate din garderobă? Este?

Bun, acuma când pornim următoarea campanie umanitară? Că m-am cam încălzit, îmi place.

Închei aici, că trebuie să mă uit cu cât mi s-a mărit traficul la blog după treaba asta. Mhehehe.

26 lovituri, dă-i și tu!

Hai că nu stăm rău

Asta am adunat într-o săptămână.

Haine, pături, încălțăminte de adulți și de copii, niște jucărele, niște fructe, conserve, cam ce s-a putut. Mai am într-un dulap câtiva saci, plus în stânga și-n dreapta, dar n-au încăput în cadru. Nu e rău pentru 7 zile de când am scris pe FB și 4 zile de când am scris pe blog, iar mâine mai adun din vreo 2 locuri 🙂

Dan Olteanu (comandantul Donuteriei), lord ca de obicei, ne-a oferit două autoutilitare cu care să transportăm pachetele pe care le voi sorta cu ajutorul colegilor de la firmă, ca să ne asigurăm că toți copiii și toate familiile primesc câte ceva.

Sergiu mă va ajuta să cumpărăm din donațiile voastre alimente și dulciuri și fructe, poate și niște cărți, dacă tot e promoție la Carrefour în VIVO. Asta mâine seară.

Zolty va publica vineri lista cu donațiile în lei primite în contul lui bancar sau de PayPal. Pentru că PayPal nu oferă o rată de schimb avantajoasă, sumele în valută le voi converti eu conform ratei BNR, plus ceva peste, să fie de sufletul cui vreți voi.

Mai primesc cadouri, haine, rechizite, conserve și alimente neperisabile, haine și încălțăminte până vineri, la prânz.

Și, dacă tot suntem aici, vă rog să vă dați cu părerea pe acest subiect: eu le tot cumpăr orez și mălai, dar dacă oamenii au alte nevoi? Nu ar fi oare mai bine să le ofer și o sumă modică (50-100 lei) de bani gheață, așa, de sărbători? Dați-vă cu părerea, vă rog.

Să donăm și bani nevoiașilor?
Nu. Îi vor cheltui pe prostii
Da. Știu ei mai bine ce nevoi au
Created with Survey Maker

PS: Dacă e să dăm bani, nu vom dona din cei strânși deja decât dacă donatorii își dau acordul în acest sens.

PPS: Tura asta nu vom dona bani pentru că, dacă li se oferă șansa de a munci, eu zic să-i încurajăm să o facă. Dacă sunt printre ei fără posibilitatea de a munci, cum e femeia aceea de 70 de ani fără sobă și fără nimeni pe lume, asta e altă poveste.

17 lovituri, dă-i și tu!

Cum recunoști o țeapă din banii publici

În timp ce unii locuitori ai frumosului oraș umblă iarna desculți în frig, primăria Câmpia Turzii nu stă cu mâinile-n sân și face planuri de dezvoltare sustenabilă. În acest scop, lansează un concurs pentru desemnarea imnului orașului. Ca orice oraș turistic care se respectă! Pentru că, dacă nu știați, Câmpia Turzii este noul Karlovy Vary, are și fost combinat de sârmă, nu ca amărâții ăia de cehi.

Cum ne dăm seama că procesul ăsta are iz de țeapă? Păi, câștigătorul va fi ales prin achiziție directă, iar cerințele pentru a câștiga cei 23.000 de lei puși la bătaie sunt simple: piesa trebuie să aibă exact 4 minute și 7 secunde (nu neaparat manele, dar ceva să placă, dom’ne, la toată lumea).

Când ajung sâmbătă la Câmpia Turzii, o să le spun cetățenilor că de acum încolo au imn, deci problemele lor sunt rezolvate, vor veni puhoi de turiști japonezi care vor crea locuri de muncă și prosperitate pentru multe generații de acum încolo.

Știre via Turda News.

Între timp, mai avem trei zile de adunat haine și încălțăminte pentru copiii din Câmpia, plus jucării + rechizite + obiecte de igienă și orice altceva mai aveți de dat. E-mail la groparu punct ro la gmail punct com, transportul e aproape 100% rezolvat, dar îmi doresc să am o basculă întreagă de donat și să fac 15 drumuri cu Opel Corsa decât să las vreun copilaș fără cadou. Haideți, că vin sărbătorile pe noi! 🙂

2 lovituri, dă-i și tu!

Filantropia la unii români

Postez din nou fotografia asta, ca să nu uităm pentru ce luptăm

Citesc comentariile la postarea anterioară și mă minunez și nu-mi vine a crede.

Un pic de istorie: acum vreo 8 ani, am pornit cea mai mare campanie umanitară pe care am administrat-o. N-a fost ceva gen ”haideți să donăm niște bani pentru X, care are cancer”, și gata, uităm de caz; ci m-am implicat, pe persoană fizică, în strângerea de fonduri, cumpărarea de materiale, adus oameni la muncă, apoi găsit meșteri și muncitori dispuși să lucreze, până când casa lui Zolty a fost consolidată și izolată. Eterne mulțumiri unor oameni extraordinari, între care Cosmin F., Attila I. și fratele său, Daniel O. și fratele său, plus Cristi Gog, plus întreaga blogosferă care a reacționat exemplar, plus Sebastian Bârgău care a donat harta campaniei sale ”cu motorul prin toată România”, plus Liviu Alexa care a cumpărat-o pe bani grei la vremea aceea, plus Adi Hădean care a făcut rost de mobilă, plus o sumedenie de donatori anonimi, plus o groază de alți oameni pe care nu mai am loc să-i menționez aici și îi rog frumos să mă ierte. N-a fost ușor, aveam copil mic, locuiam în Florești, cu naveta de rigoare, dar cu ajutorul unui Dumnezeu sau Allah sau ce-o fi fost care a conspirat alături de mine am scos-o la bun sfârșit.

Mi-a luat un an întreg.

În toamna aceea am fost invitat la Zilele Biz ca să discut despre cum am reușit să fac o faptă bună pornind de la nimic. Și, după ce am povestit plin de entuziasm unei întregi colectivități de directori de CSR din companii, oameni care stăteau cu fundul pe bugete de milioane de euro, cum am reușit (nu singur, da? nu singur) să ne îndeplinim dezideratul, o domnișoară (doamnă?) de la Fundația Vodafone m-a întrebat, puțin acră și de la obraz, cu cât mi s-a mărit traficul pe blog în urma campaniei.

Întrebarea a bubuit ca un trăznet și nu m-am așteptat la ea. Am bâiguit ceva despre faptul că, dimpotrivă, traficul pe blog a scăzut, în primul rând pentru că oamenii intrau la mine pe blog ca să se hăhăiască, nu ca să citească despre oameni cu dizabilități și cum îi ajut eu, și despre campania asta scrisesem, poate, mai mult decât ar fi trebuit.

Apoi mi-am dat seama că doamna se gândise că întregul efort de un an și ceva fusese, de fapt, un exercițiu de PR pentru mine, și mi s-a făcut silă. De tot. Pentru că, în ciuda aparențelor, am și eu sensibilitățile mele, pe lângă alte defecte majore. Ei bine, scena de mai sus m-a făcut să mă țin departe de lumina reflectoarelor atunci când am mai făcut fapte bune (și am buget lunar pentru așa ceva, atâta cât pot), dar am preferat să ajut, dacă am putut, fără să mai cer altcuiva ajutorul – cel puțin nu pe blog, cu excepțiile de rigoare. Nu le mai enumăr, n-aveți decât să căutați printre alea 4-5-6000 de postări de până acum, că am cam scris de câte un caz umanitar în care m-am implicat uneori mai des de trimestrial.

Dar am preferat să nu mai zic nimănui despre asta, nu în sensul de a mă lăuda, ci de a-i îndemna pe alții să facă la fel. OKOK, i-am zis nevestei, că mă mai întreba de ce nu am bani de bere, de-i tot cer uneori.

Au trecut ani ca nouri lungi pe șesuri, și mi-am dat seama că, în ciuda înjurăturilor sau suspiciunilor că nu fac, poate, bine, campaniile umanitare pe care le susținusem până atunci în secret erau mai importante decât înjurăturile chibiților de pe margine. Era vorba de vieți de oameni, nu de sensibilități de fată mare ale bloggerului.

Drept urmare, tura asta m-am hotărât să strâng haine pentru nevoiași. În ciuda lătrăturilor (din fericire, puține). Cât se poate de public, cât se poate de deschis.

Așadar: dacă ai vreo teorie revoluționară prin care pot face ceva mai bine pentru niște copii care suferă de frig, atunci spune-mi-o, sau aplic-o tu, și te ajut cu ce pot, inclusiv cu bani. Dacă nu, STFU.

Dacă ai experiență în a administra cazuri din astea sociale grave, cum sunt cei cărora le voi duce sâmbătă hainele, cazuri soldate cu succese incredibile, spune-mi unde greșesc și mă voi îndrepta. Dacă nu, STFU.

Dacă mă acuzi că numai acum, în prag de sărbători, mă gândesc la nevoiași (deci sunt un ipocrit oportunist), te provoc să-mi arăți cât ai donat tu anul ăsta pentru cazuri umanitare. Și facem concurs. Dacă nu, STFU!

Dacă ai ceva cu faptul că ajut romi, află că ajut oameni. Deci STFU.

De fapt, STFU oricum. Nu te oprește nimeni să faci ceva bun pentru univers, pentru oameni, cum crezi tu mai bine, și eu nu voi comenta absolut nimic despre felul în care tu, pe reputația/banii/timpul tău, înțelegi să o faci. La fel nu voi comenta dacă-ți arzi banii la păcănele, pe țoale de firmă sau pe eleron la BMW în timp ce umbli cu ciorapii rupți. E timpul tău, sunt banii tăi și nu e treaba mea să te judec. Nu am făcut-o, nu cred că o voi face. Deci STFU. EU atâta știu, atâta pot, atâta-mi permite timpul și energia. Și o voi face, pentru că frigul îndurat de copiii ăia e mai important decât teoriile și comentariile tale meschine că nu fac bine. Fă, mă, tu mai bine, și eu te ajut.

Accept feedback constructiv; dacă nu, STFU. Nu primesc comentarii de la căldură de la oameni care se culcă seara cu burta goală numai pentru că sunt la dietă, nu pentru că sunt nevoiți să caute-n gunoaie.

Și de la Zolty am învățat că aceste comentarii pot lua forme grotești. Zolty a fost înjurat, amenințat și făcut cu ou și oțet de exact același gen de oameni, și a făcut la bine cât nu încape rai să-l primească. Și Zolty are mult mai mult bun simț decât mine, pe când mie îmi mai sare muștărilă când dau de asemenea oameni. Așadar, STFU. Fă tu mai bine, cabron.

Și acum, mesaj pentru oamenii ăia faini, ăia care donează și se strofoacă laolaltă cu mine să ajute: sunteți superbi și vă mulțumesc.

Între timp, până acum am adunat o cameră plină de haine, plus un Opel Corsa ticsit. Și abia am început să strâng de sâmbătă, deci suntem bine. Și am găsit și loc extra de depozitare, la Betfair (thank you, Mr. Șupeală!), și vreo 6 mașini pentru transport, mici și mari. Am adunat niște alimente, haine și încălțăminte, niște jucării, și am promisiuni de medicamente (truse medicale, anti-inflamatoare, din astea). Suntem foarte bine. Mai aduceți! Faceți curățenie de sărbători, oricum jumătate din garderobe sunt în plus, pot pune pariu că nu le-ați mai purtat de un an sau doi.

Și o sobă, dacă aveți, ar fi excelent de bună.

PS: Nu am pus linkuri acolo unde trebuia, am niște bube cu blogul și mă disperă noua interfață. Scuze…

16 lovituri, dă-i și tu!

Cluj, adun ajutoare pentru oamenii nevoiași din zona Turda/Câmpia Turzii

Acum câteva zile, prietenul meu Zolty din Bogata scria pe Facebook că a găsit o zonă extrem de săracă în zona Câmpia Turzii. Atâta de săracă, încât copiii au ieșit să primească dulciurile de la Zolty îmbrăcați în tricouri și desculți, deși afară erau minus 7 grade, cu vânt rece de iarnă.


Poză făcută de Zolty

Sâmbătă am mers să văd zona și arată exact ca-n cele mai negre coșmaruri ale noastre: case încropite din placaje, noroi, gunoaie, copii săraci, desculți și dezbrăcați.


Echipa de șoc: Zolty, fratele lui Andras, Cosmin Cel Foarte Cumsecade și subsemnatul

Așadar: dragi clujeni, dacă aveți
– haine CURATE
(pot fi pătate sau cu ușoare rupturi, dar să nu aibă miros) împachetate în pungi/saci pe grupe de vârstă (gen băiat, 4-6 ani/adult, M, 1.75 m)
– încălțăminte (așijderea – fetiță, 5-8 ani)
– jucării
– alimente neperisabile
(ulei, zahăr, făină, conserve, bulion, cartofi, mălai, habar n-am, orice, zacuscă, pateu, murături, din astea – orice se poate depozita o săptămână la temperatura camerei),
rechizite școlare
– săpun, detergent, pastă și periuțe de dinți

– o sobă de încălzit, de orice fel (vezi mai jos cazul Otiliei, 70 de ani, de la familia cu numărul 9)
vă rog să le faceți pachet și să le aduceți la clădirea The Office, Bulevardul 21 Decembrie 1989, nr. 77. Le preiau eu și le duc acolo sâmbăta viitoare, discutăm după ce-mi scrieți un e-mail la groparu punct ro pe gmail.

Mai am nevoie de ajutor cu încărcarea lor sâmbăta viitoare și transportul până acolo (zona este în spatele pensiunii Milexim din Câmpia Turzii). Am nevoie de un microbuz, dacă se poate, plătesc eu motorina. Voi scrie vineri detaliile și vă rog, dacă aveți o mașină mai voluminoasă și vă puteți rupe 2-3 ore sâmbătă dimineața, să veniți să ajutați, că degeaba le strâng dacă trebuie să fac 60 de drumuri cu Opel Corsa (care e deja plin, am adunat de la două persoane și nici măcar șoferul nu mai încape!).

Dacă aveți copii, puteți să-i aduceți să ajute, eu vin cu fiu-meu în ceea ce-mi doresc să fie o experiență educativă pentru el.

Dacă doriți să dați bani, vă rog să o faceți pe contul lui Zolty, cu mențiunea Câmpia-Turzii.

Cont Raiffeisen
CONT lei RO71 RZBR 0000 0600 1001 9118
Deschise la RAIFFEISENBANK sucursala Turda
RaiffeisenBANK (BIC/SWIFT: RZBRROBU )
Titular de CONT: EGYED PETRU ZOLTAN
Cont Banca Transilvania
În RON: RO78 BTRL RONC RT03 8839 4401
În EURO: RO28 BTRL EURC RT03 8839 4401
SWIFT: BTRL RO22 BIC: BTRL (xxx)
Ambele conturi sunt deschise la
Banca Transilvania – Sucursala Turda
PE NUMELE: EGYED PETRU ZOLTAN
CONT paypal: zoltybogata la yahoo punct com
Adresa Poștală
EGYED PETRU ZOLTAN
Str. Principală Nr 50 com. Călărași
Loc. Bogata Jud. Cluj

Am făcut sâmbătă un recensământ rapid și am scris beneficiarii, cu prenume și vârstă:

1. Familia Varga:
Sergiu – 5 ani
Simona – 10 ani
Adrian – 11 ani
Loredana – 17 ani
Alin – 27
Nela – 16 ani
Stelian – 25 ani
Simona – mama, 45 ani
Stelian – tata, 42 ani

2. Altă familie Varga
Maria – 13 ani
Valentin – 16 ani

3. Moldovan Carolina – 53 de ani

4. Familia 4
Moldovan Alexandru – 23 ani
1 copil, 3 anișori
Varga Narcisa
Un bebe care apare peste 2 luni

5. Familia 5
Valer – 32
Nevasta Rita – 36
Valer – 14 ani
Petruța – 6 ani

6. Familia 6
Nică – 55 ani
Monica – 46 ani
Crina – 8 ani
Alin – 20 ani
Nora – 14 ani

7. Familia 7
Gabi –
Ebora –
Un băiat de 5 ani
Un băiat de 1 an

8. Familia lui Gusti
Gusti – 28, tatăl
Nicoleta – 29, mama
Nicoleta – 1 an și 4 luni
Andra – 4 ani și jumătate
Ștefania – 10 ani
Gusti – 11 ani
Beti – 12 ani

9. Otilia, 70 de ani. A fost operată de 4 ori, i-ar prinde tare bine o sobă pentru că doarme prin vecini în nopțile geroase.

10. Familia 10
Carla – 4 ani
Un bebe de 7 luni
Ina – 9 ani
Maria –
Samir – 8 ani

11. Familia 11
Nicoleta – 50 de ani
Ioana – 24 de ani
Ioana – 1 an și jumătate

Dacă sunteți de la mare distanță (gen, București) și doriți să ajutați, nu cred că are rost să cheltuiți cu transportul până la Cluj, cu siguranță găsiți oameni nevoiași la maxim 5 km de voi și le puteți face și lor o bucurie.

Dacă doriți să ne lansăm în discuții despre cum ar trebui, de fapt, să ajut, că de fapt nu le fac un bine ducându-le o haină și hrănindu-i cu un pește în loc să-i învăț să pescuiască, va trebui să așteptați până bem o bere împreună, că anul ăsta sunt sătul de certuri pe internet, și nu promit că am răbdare cu teorii din astea.

O ultimă notă: sunt familii de romi, ca să nu avem discuții. Și nu, nu-mi par genul care să umble prin gunoi ca să aibă bani de beutură și țigări.

Și să știți că nu numai bărbații români se fâstâcesc când sunt întrebați ce vârstă au soțiile lor, hahaha.

26 lovituri, dă-i și tu!