Postul

Ai incercat vreodata sa renunti la tigari, bere, carne, lapte, oua, branzeturi mai mult de 7 saptamani? Eu – da.

Dezlegare la peşte

Mulţumesc lui Daniel Rus că, în urma unei expediții în Galaţi (capitala Brăilei) m-a făcut să mă simt ca după o expediţie de pescuit în Deltă.

Mi-a adus o ştiucă şi un crap frumos, un crap frumos – pe care, de excitat ce eram, nu am reuşit să-i fotografiez înainte de tranşare.

Mi-am umplut bucătăria de solzi. Exact ca după o expediţie de pescuit în Deltă. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Cum să faci foame pe bani mulţi

Deci: pentru voi poate că azi e o zi de aprilie sănătoasă la cap, dar pentru mine e o zi aparte, pentru că am ajuns la mijlocul postului cu bine; cu un singur derapaj, atunci când la dezlegarea la peşte mi-a alunecat pe gât în jos un Pangassius pané de la real,-, că atâta am fost de hămesit că nu m-am prins că pané înseamnă cu ou; şi nici dacă avea oase nu m-am prins, că l-am hăpăit ca un lup din codru, haisămâncămîmpreună.

Partenerul meu în această întreprindere masochistică este nimeni altul decât naşul Greuceanu, totodată singura persoană cu care pot dialoga coerent pe tema postului. O încercat odată şi hinul să ţie, da’ o renunţat în prima săptămână: nu tu ţâgări, bere, vin, carne, brânză, lapte, caşcaval, telemea… păi bă, cu toată lumea mă certam! (adevărul e că este foarte greu să fii calm şi ecumenic când eşti înfometat, respect, doamnelor, care ţineţi diete severe şi lucraţi la ghişee!) (more…)

15 lovituri, dă-i și tu!

Primul efect al postului – l-am visat pe Becali

Da, ieri am început postul Paştelui, să ne dea Dumnezău putere să-l ducem până la capăt, ca de obicei, fără prea multe păcate – că oricum alea de precurvie mentală (bă, ce-aş fuki-o pe asta!) şi înjurăturile din trafic nu se pun, aşa mi-o zis mie îngerul păzitor (adică vocea pe care-o aud io non-stop inside my chelie).

Deci primul efect al postului: l-am visat pe Becali. Da, ştiu, şi mie-mi pare rău. Dar un element de culoare mi-a mai dat totuşi puţină speranţă pentru poporul meu prigonit: Becali era taximetrist. Ca şi mine.

Stăteam şi beam nişte tutun împreună, undeva în staţia de taxiuri de la Central, ghe la Cluuuuj. Şi l-am întrebat:

– Bă, i-am zis eu, cu curaj. Eşti homofob?
– Nu, bă, cum să fiu, mi-a zis Jiji.
– Păi bă, i-am zis. De ce nu vrei să-l iei în echipă pe Ivan Ivanov?
– Taj, mă. Că nu-l iau.
– Di ce, îi zic. Numa’ fincă-i gay?

Mi-o răspuns ceva, dar nu mai ştiu ce, că am sforăit tocmai atuncea şi nu mi-am auzit gândul din vis. Eram amândoi taximetrişti Terra Fan, aveam Loganuri galbene. Aveam amandoi trening, maieu şi sandale, aşa eram îmbrăcaţi.

– Bă, i-am zis. Ia-l. Ia-l şi fă treabă cu el! Şi când termini cu el, ştii cum să te scapi de el! şi i-am făcut semnul acela misterios cu dunga palmei peste beregată.
– Aoleo, îmi zise colegul într-ale taximetriei , păi cum să-l machesc!
– Apăi nuş, îi zisei, dom’ Gigi, că dumneavoastră sunteţi chimistul!


18 lovituri, dă-i și tu!

O minţât în biserica! Iar!

Popa la care merem noi la înviere e prekin cu Greuceanu, că ăsta aşa zice, că e bine să cunoşti popi, că îţi mai pun o pilă-doo la Atotputericul.

Prima mea slujbă de înviere după post, amu doi ani, cu Greuceanu: popa mă vede pe mine că-s bărbat bine şi înalt şi frumos, şi mai ales perfect; şi ca să nu-mi pălesc dovleacu’ de candelabrul din bisericuţă, în timp ce mormăia “Doamne miluieşte”, când ajung la el, tocmai când io pupam plin de evlavie biblii, şi miruri, şi icoane, atinge candelabrul cu mâna ca să-mi atragă atenţia. Io, în focul meu evlavios, mă arunc şi îi trag un pupat, cu foc, la candelabru, că m-am gândit că aşa trebe. Popa era să se înece de râs. “Cel-care-pupă-candelabre”, aşa mi se zice amu printre căpeteniile villajoaze!

A doua slujbă, anu’ trecut: prudent, evit să mă mai fac de râs, da’ Greuceanu nuş cum face de ajunge în faţa popii tocmai când ăsta împărtăşea enoriaşii; popa sare să-i bage pita de cuminecătură la ăsta între dinţi, şi-l întreabă: “Te-ai spovedit, nu?” “Daaaaa, zice Greuceanu, cum să nu…”

Nu se spovedise, şi io zic că e meseriaş că l-o minţit pe popa în faţa sfântului altar.

Anu’ ăsta am nimerit lângă o tanti de 60 de ani care aşa de bine mirosea a brânză că numa la sex m-am gândit toată slujba. Şi zice popa în faţa altarului măi, copii, tu, Cel-care-pupă-candelabre, şi tu, Greucene, vreau să vă rog să rămâneţi după sfânta slujbă, că noi facem o masă câmpenească între noi, între peizani, şi musai vreau să vă hrănesc! Bine, părinte, sare Greuceanu cu vorba, rămânem dacă ne rugaţi, vai de mine, cum nu. 3 minute mai târziu se termină slujba, ne lom paştile. Mestecând încă pită cu vin, Greuceanu mă înşfacă de areapă şi mă târâie cu forţa afară din casa Domnului: AMU MEREM ACASĂ!!!! DA’ AMU!!! Bă, zic, eşti mucegăit la minte, i-ai zis lu popa că rămânem! Iară minţi feţe bisericeşti? Bă, zice. Io 7 săptămâni am ţinut post, cu tine, of cors. Tot postul, cu sfinţenie. Acasă am clădit focul, am dezgheţat carnea de grătar, şi pălinca face mărgele în clondir. PĂI TU CREZI CĂ IO RĂMÂN ACILEA SĂ MÂNC ZAMĂ DE CARTOFI ŞI PIREU CU MURĂTURI? CE DAC-AM MINŢIT, TU CREZI CĂ MIE IMI E OK CĂ TOT MINT LA POPA? Hai acasă, să mâncăm carne prăjită. Hai, lasă prostiile.

23 lovituri, dă-i și tu!

Pisica

Când auzi sunetul lemnelor crăpate de topor, pisica căscă, se întinse cât era ea de lungă şi ieşi de sub maşină. Îşi arcui coada şi porni la pas alergător, în umbra nopţii, către locul unde grătarăgiii se chinuiau să facă focul.

dsc01036_resize_resize_resize_resize_resize

Ştia că e rost de carne când oamenii fac grătar: cel puţin trei-patru ciozvârte, başca oase de pui, başca cârnat prăjit. Pentru asta însă trebuia să rabde cu stoicism tot felul de glume sadice, cu musafiri care se fac că o aruncă în jar, sau că îi taie capul cu toporul de bătut carnea. Sau că îi pun, ca atunci, o picătură de pălincă pe bot, sau mujdei, de a ţâjnit către cer ca Apollo din Cape Carnaveral. Altădată a trebuit să stea, lihnită de foame, vreo 2 ore cu porţia de carne la 1 metru distanţă fără să se poată atingă de ea pentru că unei musafire gravide i se făcuse de mângâiat pisici şi nu mai voia să o lase din braţe. După ce o muşcase ca să îi dea de înţeles că îi e foame, luase de la un musafir vigilent un picior în coaste care o trimise vreo 400 metri in aer şi o făcuse să-şi piardă una din cele 9 vieţi pisiceşti.

De data asta însă, oamenii nu mai păreau violenţi pentru că nu mai beau din păhărelele acelea mici licoarea incoloră ce o făcuse atunci, mai demult, să strănute 20 minute în şir. Nu făceau bancuri, şi îşi purtau conversaţiile cu voce normală, fără urlete şi chiote sau râsete; mai mult, focul se aprinse din prima! nu ca în alte dăţi când aştepta câte o oră. Şi asta nu era singura surpriză: oamenii care o mângâiau nu se mai făceau că îi ard mustăţile, spre disperarea gazdei, cu ţigările, pentru că oamenii nu mai fumau. Şi nici nu mai lătrau la ea, nu mai tropăiau agresiv, şi nu mai goleau fundul paharelor cu apă minerală către ea, zicând că-i fac duş cu balsam de pisici Borsec.

Erau aceeaşi oameni, dar mai trişti. O ignorau. Era atenţi numai la tigaia mare, pe care o puseră oftând la foc şi pe care adăugară, cu feţele înnourate, orez. Vine ea şi carnea, îşi zise mâţa urmărind cu privirea farfuriile cu mazăre, morcovi tăiaţi şi porumb din conservă care se deşertau peste fiertură, probabil că oamenii încearcă o nouă reţetă în seara asta. Cu carne, sigur, dar probabil că legumele trebuie fierte înainte; ăştia nu or mâncat în viaţa lor numa legume, le trebe carne, carne! Trebuie să vină carnea ca ziua după noapte şi cearta la ciclu. Ăştia fără carne sunt morţi.

Aşa că, văzând că trebuie să mai aştepte – deşi foamea o chinuia rău, mâţa se linse pe bot cu anticipaţie şi se frecă de vreo doi invitaţi, care o mângâiară absenţi şi o impinseră mai încolo, să nu îşi lepede blana în farfuria cu ardei. Mieună sonor, sări pe pervazul de lângă grill – ştia că arătând cât de atletică e ea va câştiga instant aprecierea celorlalţi; le căută privirea, se puse cuminte şi aparent dezinteresată lângă bolul cu sos de roşii, îşi linse lăbuţele. Şi aşteptă.

Într-un târziu, se întâmplă ceva care o lăsă de-a dreptul consternată: oamenii terminară de adăugat toate legumele, şi după ce mestecară ei ce mestecară în fiertura aia bună de hrănit oile constipate, luară tigaia uriaşă pe sus şi plecară cu ea în casă, fără să-i dea nimic să mănânce! Băga-mi-aş pixu-n grătarul lor de post, îşi zise mâţa, că parcă i-o apucat pe toţi boala vacii nebune de mănâncă numai verdeţuri, pfuy!

19 lovituri, dă-i și tu!

A revenit perioada aceea a anului

Da, a revenit.

Deci e groasă.

Deci în următoarele zile şi săptămâni, templul (sau închisoarea) spiritului meu va trece printr-o serie de schimbări fiziologice de nebănuit cu numai 3 zile înainte, când sorbeam la vinuri şi pălinci şi whiskane prin decenta crâjmă Naf, din Sibiu. Când – intrat acolo pentru o adăpare nevinovată, vineri noaptea pe la ora 2 – m-am pomenit în mijlocul chefului de zi de naştere a patronului, care chef atâta era de dezmăţat, că Sodoma şi Gomora pareau grădiniţe cu predarea în limba engleză.

Schimbările acestea mă vor afecta în mod direct şi vizibil: voi deveni mai turbat şi mai coleric decât un focos nuclear în mânuţa lui Bin laden; voi fi mai livid la faţă ca un poet francez de secol 19 şi cu privire mai pierdută ca un autist; şi voi ignora cu obstinaţie invitaţiile la beute, grătare şi cumetrii; şi voi fi atâta de rău că voi considera că fiecare personaj din raza mea vizuală vrea să mă facă de bani.

Voi înlocui berea cu nectarul de portocale din Kaufland, pălinca cu laptele de soia, şi în loc de coniac voi bea apă plată. Slana mea cea de toate zilele va face loc cârnatului vegetarian şi chiftelelor de cartofi; voi fugi de vin ca de poliţai în trafic, şi de pălincă – ca de şăfi. Telemeaua mea dragă va lăsa loc brânzei Tofu, iar ouăle – de găină, of cors – vor fi înlocuite cu pâine cu margarină şi cu gem.

Şi ceai. Da, şi ceai.

Adio ţigări! Deci adio (iar o să-mi pută gura a mirosul meu natural, când ar putea mirosi a parfum de filtru de tiutiun cu halenă de bere, usturoi şi ceapă).

Iar dacă postările mele devin uşor ecumenice, gândiţi-vă că e numai o fază temporară, până trece postul. Pe care tocmai am început să-l ţin. Şi-l ţin fincă sunt suficient de căpos ca să pot face ce vreau cu templul (sau închisoarea) spiritului meu, chiar dacă asta presupune ca timp de 7 săptămâni să nu beau alcool, să nu fumez, şi să mănânc numai legume.

COMENTAŢI????

34 lovituri, dă-i și tu!

La spovedanie

Dictionar:
– enoriasa = femeie cu curu’ imens, urata, poarta chiloti rusesti, cu batic pe cap, se asorteaza cu fusta groasa, de lana; nu stie cum sa dea din coditza mai abitir pe langa popa, care o trateaza cu indulgentza, si pe langa cantor, care e gelos pe ea si o repede cu vorba; enoriasele sunt de doua tipuri: respingatoare si din cale-afara de respingatoare; sunt femei zbarcite la fatza, cu mustati negre pe ele; fusta aia groasa, de lana, a lor, este in carouri; si atat. A, ar mai fi ca niciodata nu se roaga de mantuire, ci de sanatate!

La spovedanie, tre’ sa pari evlavios si spashit; mie imi pare rau de multe pacate savarsite, numa’ de fornicari nu, Doamne, iarta-ma! Stiu ca vorbele astea ma vor costa mult intr-o buna zi de giudeţ, finca Doamne-Doamne sigur imi citeste bogu’, da’ fara sa-i zica si la Sf. Duh, ca sa nu-l supere.

Asa. Despre ce era vorba? A, despre spovedit.

Popii ajung tarziu la spovedanie, numa pe la 7 fara 20 dimineatza (io eram acolo de la 6 si un pic, ca am visat ca m-am certat cu taica-meu, care e cel mai bland personaj din familia mea, si care vis asa tare m-o trezit din somn definitiv, ca n-am mai putut sa ma adorm, ca mi-am si cantat, si tot degeaba).

Si io, cand m-am dus la spovedit, m-am dus la popa al mai cu cearcane si cu privire de alcolic, ca am zis ca asta ma intelege, ca mi-i frate, asa, in eter. Si i le-am zis! Tot ce face un om pe lumea asta, fornicare, invidie, fornicare, clevetire, flatulatii, ura, fornicare, votat cu Basescu, locuit in Manastur, injurat, scuipat pe strada, certat cu bancile, fornicari am zis? am zis, asa, si pacatuit, in gandul meu cu toate studentele si unele eleve pe care le-am vazut pe strada, prin malluri, pe Hi5, pe flori, buza ori morminte. Era sa gafez ca m-o intrebat ca de ce nu-s maritat, si era sa-i zic “ce-z, prost???”

Da’ m-o iertat si o zis ca sa nu mai fac, si io am zis ca da, mah, bine! Am sa incerc, da’ nu promit nimic, OK? Oricum va promit voo ca daca mor inaintea voastra o sa depun o motiune simpla impotriva ideii de pacat, ca mie nu mi se pare corect ca beutura, tigarile si femeile sa fie considerate pacat!

Si la final, amu, Pofta mare s-avetz, si Paste fericit, si spor la calarit pe cele drage (pt masculi) si/sau supt cei dragi (pt voi, dragelor chinezoaice sau negrese!)

18 lovituri, dă-i și tu!

Stati departe de mine!

Sunt in stare sa caftesc un miner.

Sunt in stare sa joc ruleta rusească cu Saddam.

Sunt in stare sa bag o tura de judo cu Putin, Vladimir Putin, si sa sterg tatami cu el, si apai sa-l chinuiesc si sa-l pun sa zica “Tata, iarta-ma!” si sa-i si confisc sanvisul si sa-l fac de ras in fatza colegilor pe care pun sa faca hora in juru lui si sa-i strige “grasuuu, grasuuuuu!!”

Sunt in stare sa votez cu Becali.

Sunt in stare sa ma arunc in mijlocul galeriei dinamoviste si sa strig “Hai Rapiiiiiiiiid!”, desi eu sunt caine, finca is nascut din spermatozoizi campioni dinamovisti.

Is in stare sa ma duc sa le cer iertare bancilor despre care am scris atata de rau, si apoi sa ma inchid in seiful ala mare-mare care se vede prin filme cu 17 functionare tinere, in prima lor luna de serviciu, si unele sa fie si usor virgine.

Is in stare sa inot tot Canalul Manecii, desi is convins ca daca vreau pot umbla pe apa, atata is de Dumnezeu.

Is in stare sa imi pun putulica sa faca wrestling cu un taipan si 2 cobre, numa’ ca sa ma distrez cum mor reptilele.

Is in stare sa fac haltere cu elefanti turbati, si apoi sa-i pun la pamant si sa-i gadil, sa aud si io cum râde un elefant!

Sunt in stare sa o chem pe Nikita la o cina romantica.

Is in stare sa prind o balena albastra si sa o violez fara scrupule.

Is in stare sa fac skandenberg cu toti raketii ucraineni care activeaza in partea asta a lumii.

Sunt chiar in stare să rămân în mijlocul oceanului cu o gospodină în plin sindrom premenstrual, mi se pişcă.

Si toate astea din cauză că sunt în plin proces de lăsare de fumat şi sunt ca un reactor cernobâlian supt presiune!

24 lovituri, dă-i și tu!