păţanii

100% adevărate, eventual uşor (400%) exagerate.

Poate, totuşi, strategia Veoricăi dă roade

Eram la Cora, adunam un cărucior de proteine pentru gulaş-sleş-tocana pe care l-am făcut în mini-vacanţa prelungită, şi a cărui singură legătură cu ce fac ungurii este dezacordul din chiar această propoziţie. Nu pun poze, pentru că bucătarii care ard tocana pe fundul ceaunului nu au vreme de fotografiat!

Şi, când eram prin Cora şi mă zbăteam să completez  lista de cumpărături pentru 8 oameni, 4 copii plus un sugar plus un pui de boxer (pe care nu aveam voie să-l gătesc!), primesc mesaj de la nievastă să iau şi o pită mare, că aşa mănâncă ardelenii gulaşul prins pe fund, cu pâine, de-aia suntem noi aşa deştepţi şi plin de carbohidranţi. (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Clujeni, nervi în trafic, curva lui Dragnea

Era plin traficul de nervi, pluteau prin aer şi ne ieşeau pe nas şi ne ardeau gâtul ca emisiile de la o maşină Euro 3; pentru că la noi în Cluj nu s-au mai băgat bani în trasarea de linii pe carosabil de 50 de ani, iar ultima dată când am observat poliţişti de la Rutieră să facă ordine prin centru era când încă dirijau cortegiul funerar al lui Mihai Viteazu.

Fireşte, situaţia asta durează de 5 ani, dar numai anul ăsta avem şi pe cine să dăm vina (“guvernarea Dragnea X 3 ne-a lăsat fără 20 de milioane de coco la bugetul oraşului, altfel trasam linii şi scoteam poliţia mai des, pe bune, bos”).

În fine. (more…)

13 lovituri, dă-i și tu!

Ghid de supraviețuire în Mega Image

Intrasem în Mega Image învăluit pe nedrept de foame, o foame din aia de cursă lungă (cred că ce-ncearcă Groparu să vă zică acum este că a ținut postul Paștelui și ar vrea niște recunoaștere internațională pentru asta).

Aşa de foame-mi era, că-mi venea să muşc casiera de frizură şi apoi să mă înfrupt din oamenii de la pază. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Sper c-ați Paște Fericit în 2018!

În seara de dinainte de Înviere am tras o ”mâță” în fața blocului de la socri cu copiii şi cu Gropărelu’ de-am rupt condurii, ca Gică Hagi care dansează la nunta lui Maradona, Diego Armando.

Groparu şi pruncii, deci.

A fost ca-n copilărie: cu zbierete neîncetate şi stridente de ”dă, bă, pase!!!”, cu scheme și braziliene și orgolii și jurăminte că în viaţa  mea nu  mai joc cu tine, bă, că tu nu pasezi, și ofuscări și faulturi și proteste și reguli reinventate și adaptate după cum voia cel care adusese mingea – care era şi căpitanul, fireşte.

Cu strigăte ”mașina!!!” de fiecare dată când trecea careva, moment în care gașca de despărțea în două, ca apele în fața lui Moise, pentru a relua jocul și mai înfocat după aceea.

Cu Groparu, care avea mai mulți ani decât toți pruncii la un loc, fugind ca-n copilărie, cred că murea ortopedul meu dacă mă vedea, Gropare, ce naiba, o să-ți rupi gâtul și nu te va plânge nimeni, şi nici n-ai vrut asigurare de viață.

Și cu toate babele din cartier făcându-și cruce pe ascuns când mă vedeau, și una o mai și stuchit în direcția mea și parcă am auzit c-o zis ceva cu Belzebut și dat în mintea copiilor, Doamne iartă-mă, şi am scos limba la ea şi o zis că las’ că mă zice ea lu’ mama.

Și, tot ca-n copilărie, echipa Groparului a luat bătaie.

Cu 4-0.

Am mai fi stat să ne luăm revanșa, dar ne-a chemat mama lu’ fiu-meu sus, că era târziu.

4 lovituri, dă-i și tu!

Şi-am fost şi naşi de botez


Foto: Liane Metzler, Unsplash

Şi-am fost şi naşi de botez! A doua oară în existenţa noastră pe acest pământ, aliluia, aliluia.

Şi nu s-or crepat perdelele-n templu când am intrat în biserică; nici n-o fiert apa-n cristelniţă, deci posibil ca şi bunul Dumnezeu să fi fost preocupat cu alte treburi, poate-o fi fost la pescuit, că şi-aşa o fost dezlegare la peşte duminica asta.

No; şi toate or fost bune şi frumoase, că ne-am întâlnit cu familiile hinilor, şi pe ăia care erau din Dej i-am confundat cu ăia din Reşiţa, şi pe ăia din Reşiţa cu ăia din Cluj; şi nici eu cu nievasta nu mai ştiam de unde veneam şi ce suntem, de fapt, dar ca să-i liniştim ne-am pupat cu toată lumea. (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Posibil să fi fost implicat în ceva trafic de droguri. Sau de armament. Posibil

Eram în parcul de joacă din Grigo cu ficiorul şi cu nievasta, îl supravegheam cum aleargă ca nebunul şi numa’ nu obosea, c-aşa-s ăştia micii: pacheţele subatomice de fisiune.

La un moment dat, se apropie de familie un ficior dubios. Ştiţi voi, dubios din ăla gen care ascultă Gojira şi Subcarpaţi şi se droghează pe la Electric Castle.
– Nu te supăra, ai cumva minute pe Orange?

Nu am mai auzit expresia asta de exact 14 ani. Aprob pozitiv.
– Îmi poţi da să dau un telefon?

Scot telefonul şi i-l dau, deşi simt imediat că nevesti-mii nu-i convine situaţia deloc. Instinctiv nu-i convine, că ele au un al şaptelea simţ – ca maşina de spălat Whirlpool. (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Iei oameni la ocazie, salvezi o lume

Degeaba am venit din Suedejia, dac-am plecat în weekend la Sibiu ca să mă văd cu foștii colegi din Generală! La numai 400 de ani de la absolvire (de-aia am fost mai puturos cu scrisul pe blog, după avioane și condus 200 de km Tibi Ușeriu era nimic în comparație cu mine).

În fine! Puturos-neputuros, duminică am pornit înapoi cu mașina către Cluj.

Am băgat gazolină în mașină la PETROM-ul dintre Sebeș și Alba și m-am distrat de un microbuz înmatriculat în Teleorman plin de suporteri fecesebiști giboni care veneau la Cluj pentru meciul cu CFR și strigau de zor în benzinărie ”CFR, mwe CFR!”, de se uitau civilizații de ardeleni la ei ca la – ce să mai! – giboni fecesebiști.

Privire vieneză, așa aveau civilizații de ardeleni. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Ce se-ntâmplă cu copiii din ziua de astăzi?

Tocmai îmi lăsasem copilul la facultatea lui, mă îndreptam în pasul ștrengarului, (plin de voioșie – sau nu), către ferma corporatistă. Nu e pe alese, avem rate, da?

În drum spre serviciu, dau de o herghelie de vreo 20 de juvenili liceeni. Mergeau către liceul din vecinătate în pluton compact. Cu entuziasmul unui transport de berbecuți duși la abatorizare într-un centru de procesare autorizat dintr-o țară arabă unde este înnăbușitor de cald.

În fața lor, se lăbărțează un adevărat El Dorado: un metru pătrat de baltă înghețată. Băi, un metru întreg pătrat!

Ca apele în fața lui Moise fugărit de faraon, grupul compact se dă de o parte și de alta a bălții, pradă gândurilor negre care-i bântuiau (bănuiesc, după atitudinea lor, că prima oră aveau franceză).

În urma lor, Groparu își ia avânt ca Usain Bolt și se dă pe gheață ca-n copilărie. Geronimoooooo!

Cred c-o și chicotit un pic, destul de sonor.

Elevii se întorc și se uită la Groparu ca la un dubios ce e el.

Groparu le evită cu iscusință privirile. Își aranjează rucsacul pe spate și merge mai departe.

Ca și când nimic, dar absolut nimic nu s-ar fi întâmplat.

13 lovituri, dă-i și tu!