(P)

Aici facem bani de un vinişor, de o palincuţă

Secretară digitală multilingvă, expertă în formatarea documentelor, caut job, rog seriozitate

Prima mea vizită în afara României a fost în Germania. În 1998.

Diferenţa dintre noi şi ei, pe vemea aia, era colosală, şi cu atât mai mare pentru un student sărac din România care venea dintr-un cămin cu 5 în cameră şi unde duşurile nu aveau nici perdele, nici apă caldă. În Germania toaletele de benzinărie funcţionau cu fotocelulă (tulai, ce mă mai speriam când porneau singure!), uşile la magazine se deschideau în faţa ta, şi am ajuns odată chiar şi la un aeroport cu avioane adevărate! Primul meu aeroport, ăla din Frankfurt, cu vreo 4 nivele sub parter şi maşini adevărate expuse peste tot şi restaurante cu mirosuri exotice care dădeau negreşit constipaţie, pentru că nemţii nu mănâncă ciorbă.

Soru-mea, draga de ea, m-o aşteptat cu frigiderul plin de bunătăţuri (după anul I pe care l-am trecut cu pită, mămăligă, cartofi şi macaroane) şi cuuuu… 150 de mărci germane cado, de care să-mi iau ce-mi doresc eu.

Şi ştiţi ce mi-am luat de ei? Aveţi idee? Blugi, casetofon, rucsac şi sac de dormit (eram mare montagnard pe vremea aia), chitară nouă? Pentium I? BERE penru un întreg smestru??? O provizie de conserve pentru nopţile de sărăcie din România? Am început o afacere, pentru că ăia erau bani suficienţi să cumperi o ordonanţă guvernamentală de urgenţă? I-am băgat la păcănele?

Nu. De aproape toţi banii mi-am luat un dicţionar. Un mega dicţionar de franceză, Le Petit Robert, pentru connaisseuri, greu de puteai dărâma pidamida lui Keops cu el, trebuia o macara să-l ridici pe birou, dacă-l dădeai unei colege să-l ţină o secundă făcea imediat hernie de disc.


Nu vă lăsaţi înşelaţi, uzura e de la multele chirii schimbate de blogger în decursul anilor


Aici îl aveţi în cârdăşie cu alte dicţionare mâncătoare de bani

Şi cu ăla am zis că voi rade tot, ca Napoleon până să ajungă la Moscova, voi deveni aşa un francofil că mă vor invita să fac parte din Academia Franceză, vor numi o bursă după mine şi voi juca ping-pong cu Mitterand.

Şi soru-mea a fost în extaz că ce frate inteligent are ea, şi le-o zis tuturor că uite pe ce termen lung gândesc şi că va ajunge ceva de capul meu, nu ca unii care stau şi scriu jurnale pe net cu tot ce le trece prin cap ca să facă Like-uri.

Şi aveţi voi idee de câte ori am folosit dicţionarul ăsta în cei fix 30 de ani care au trecut? În care am avut încă 3 ani de facultate, încă 2 de masterate şi apoi vreo 12 ani de traduceri, timp în care am depăşit 100.000 de pagini traduse, între care trei cărţi?

Vă spun eu: de maxim 12 ori.

Şi ştiţi de ce? Pentru că a apărut resursa intelectuală cea mai generoasă dintre toate: Internetul, cu toată inteligenţa omenirii la dispoziţia degetelor tale flămânde.

Mai mult – şi aici vorbeşte traducătorul din mine: dacă uneori trebui să stai după un cuvânt minute-n şir (poate-ţi pică unul din ăsta), formatarea unor documente te omoară cu zile. Şi bună ar fi fost o secretară care să facă măcar treaba asta, şi eu să-mi văd, cuminte, de buchisit fraze şi să pic în extaz că am găsit echivalentul perfect al unui cuvânt pe care clientul sigur nu-l va aprecia vreodată la justa-i valoare.

Şi acum ştiţi unde a ajuns tehnologia în zilele noastre? Păi, poți duce un document la un scanner cu imprimantă 2 în 1 Xerox, care are un asistent-secretar numit, sugestiv, Vasilică (da, e pe bune numele), şi care face tot ce face şi o secretară umană – mai puţin cafele şi venit la serviciu în minijup. Confruntat cu document, Vasilică îl ia pe document şi:

  • ţi-l printează high-quality
  • ţi-l salvează în cloud
  • ţi-l scanează
  • ţi-l tratează cu OCR (Optical Character Recognition), adică scoate textul și-l transferă într-un format editabil (gen Microsoft Word)
  • ţi-l traduce
  • ţi-l scoate xeroxat gata tradus în 44 de limbi, cu formatarea intactă
    sau
  • ţi-l lasă în format digital editabil, dacă mai trebuie purecat ici-colo, ca să impresionezi clienţii cum trebuie.

Tehnologia se numeşte Machine Translation şi se pare că va înlocui mintea umană în procesul de traducere. Dacă nu ştiaţi, deja se implementează traducătoare verbale în timp real, adică tu vorbeşti şi-n secunda următoare şeful tău japonez primeşte reţeta ta de sarmale de la bunica în limba Ţării Soarelui Răsare.

Dacă vă trebuie o soluţie care să facă “munca de jos” a traducerii şi Google Translate mai dă gherle…

…vedeţi că până la 1 Decembrie aveţi ofertă specială, pachetul de până la 1000 de pagini traduse automat vine gratis odată cu asistentul ăsta de traducere automată, numitul Vasilică. Pentru alte oferte, vedeţi site-ul. Aici aveţi studiu de caz cu implementare făcut la UBB de Roxer, partenerul Xerox din Transilvania.

Şi pregătiţi-vă să le spuneţi nepoţilor, peste 200 de ani, că sunteţi atâta de bătrâni că aţi prins începuturile Machine Translation – înainte ca cipul ăla din cerebel să vă traducă gândurile şi să le comunice telepatic verişorilor de pe planeta Zorg printr-o reţea GSM de 9000 G.

15 lovituri, dă-i și tu!

Dragă asigurare de sănătate, apără-ne de cel rău

Acum vreo 6 ani, când era Gropărelu’ mititel şi locuiam în cea mai mare comună cu numele de Florești din patrie, dictatura sedentarismului începuse să se instaureze încet, dar sigur în fizicul democratic al bloggerului. 2-3 ore pe zi naveta Floreşti-Cluj,  8-9 ore la corporaţie cu fundul bine înfipt în scaun, copilul încă nu începuse să alerge, week-end-urile petrecute la cratiţă, că trebuia şi nievasta să mai lase oalele-n pace – ce mai, bere, televizor, maşină şi pat, cam asta era viaţa.

Şi… când ne-am mutat în Cluj, într-o seară am început să mă dau mare alergător, ca Rocky Balboa când trebuia să se bată cu rusul, pentru connaisseur-ii filmelor americane cu bătaie în care imperialiștii câștigă.

Şi, la alergarea aia prin zăpadă, or început toţi mușchii gemeni (din spatele tibiei) să mă trădeze și să doară ca de la tortura chinezească. (more…)

12 lovituri, dă-i și tu!

Cum se comandă mâncare la birou în 15 pași simpli

  1. Pe la ora 11, pe corporatiști începe să-i ronțăie stomacul. Rău.
    Asta pentru că nu iau micul dejun: își cumpără dimineața un croissant cu varză kale, cu quinoa, avocado și somon norvegian, croissant pe care nu apucă să-l devoreze pentru că la muncă sar direct în ședințe și stand-up-uri. Croissantul rămâne o zi pe birou, apoi se refugiază în frigider, cu promisiunea fermă că va fi mâncat a doua zi. A patra zi, toată lumea întreabă: ”vrea cineva un croissant cu varză kale? E încă bun!”, dar nimeni nu-l vrea, pentru că toți au croissantele lor cu varză kale de acum 4 zile.
  2. Pe la ora 11 a zilei, cel mai fomist dintre ei cedează: băi, da’ nu vi-i foame? Nu băgăm și noi o comandă de mâncare?
    Colegii aprobă cu efuziune, dar nimeni nu-și asumă comanda – din motive solide, așa cum urmează să vedem.
  3. În cele din urmă, cel care a pus întrebarea se resemnează și le trimite tuturor link-ul.
    Cineva-i atrage atenția să-i trimită și șefului, care e-n ședință.
  4. Urmează proteste: da’ de ce nu luăm de la chineji? Parcă aveam poftă de indieni! Da’ ce-au italienii, sunt frații noștri de la Decebal încoace, de ce nu luăm de la italieni! Nu neaparat spaghetti, dar ceva care să placă la toată lumea.
    Cel care a pus întrebarea începe cu amenințări, iar ceilalți tac subit.
  5. Se comandă. Încep mieunăturile: n-am cash, nu-mi dă careva împrumut 10 lei? Se răspunde că se poate plăti cu cardul. Uf, ăștia n-au burger! Oare cartofii prăjiți sunt din ăia congelați?
  6. Se trimite comanda. Se anunță: ajunge într-o oră.
    Lumea se bucură, o oră e bine.
  7. După 10 minute se întreabă: n-a ajuns mâncarea? Mi-e foame!!!
    NU, AM SPUS CĂ AJUNGE ÎNTR-O ORĂ!!!
  8. După 20 de minute, se întreabă din nou: nu-i suni pe ăia săi întrebi de ce nu vine mâncarea?
    Colegul care a făcut comanda se face că nu aude, dar intră pe LinkedIn și-și caută alt loc de muncă. Înainte de asta, își trece în CV că a lucrat și ca ”Chief Food Ordering Officer” – poate ajută.
  9. După 40 de minute, deja încep toți să se uite pe geam și întreabă: poți verifica statusul comenzii?
    Colegul care a făcut comanda se refugiază în toaletă, unde stă cât poate el de mult cu telefonul sub nas, numa’ să nu-i mai audă
  10. După o oră și zece minute, sună telefonul: bună ziua, comanda hipMenu a sosit, vă rog.
    Colegul care a făcut comanda scoate un strigăt de luptător, apoi le cere tuturor un leu pentru ciubuc.
    Colegii devin brusc ocupați sau fug, pur și simplu. Unul singur scoate 50 de bani și-i oferă, cu un zâmbet mișelesc: am numai bani mari.
    Colegul care a făcut comanda se resemnează și scoate 5 lei din buzunar.
  11. Colegul aduce mâncarea și o pune pe masă în bucătărie, apoi anunță: a venit papa.
    Colegii dau buzna în bucătărie.
  12. Urmează o forfotă cu împărțirea mâncării, o frenezie ca la rechini. Se desfac caserolele, se aduc tacâmuri, apoi toți mănâncă în tăcere în timp ce se schimbă priviri pofticioase la masă: fiecare și-ar fi dorit, de fapt, meniul colegului din față.
  13. Vreo doi colegi nu mai pot mânca și felul doi și pun caserolele în frigider, lângă plăcinta cu varză kale de alaltăieri.
  14. Urmează discuția de după masă. Relaxare totală, lumea zâmbește din nou. Colegii se vaită că vai, tu, ce somn m-o luat! Apoi se mai pune de-o cafea, apoi urmează ședințe până la finalul zilei.
  15. Seara, cei care și-au pus caserolele în frigider uită să le ia acasă. Pentru că a doua zi se reia pasul 1, caserolele se vor arunca peste patru zile, când office manager-ul va anunța că peste weekend se golește frigiderul.

(more…)

11 lovituri, dă-i și tu!

Ce anarhie mi-aş dori să comit, dar încă n-am avut curaj

Cei care mă citiţi, probabil că vă amintiţi că eu colaborez cu VIVO! Cluj Napoca de pe vremea când eram interpret, deci înainte să se deschidă; şi conferinţele lor de presă eu le traduceam, ca băiatul, că eu am şi meserie brăţară de aur, nu-s numai blogger.

Şi, de când mergeam cu presarii clujeni pe şantierul viitorului mall, şi nu mai ştiu care CFO/CEO din ăla străinez ne-o zis că mall-ul va avea un râu interior, o idee anarhistă mi s-o înfipt în creier, şi de atunci nu-mi dă pace, orice-aş face. Şi anume: ce râu e ăla fără peşti? Spuneţi şi voi!

Şi, de atunci, taaaaare, tare mult mi-aş dori să vin odată cu o plasă de caraşi vii, prinşi la undiţă prin zona Clujului, şi când e plin de lume prin mall, să le dau drumul prin pârâul ăla, să înoate şi să fie fericiţi.

(more…)

16 lovituri, dă-i și tu!

Ajutor, banca, un hoț mi-a luat cardul!

Primesc un SMS pe telefon: “La data de… vi s-a debitat contul XXXXX cu suma de minus…”

Suma de…? Mă uit mai atent…

…minus multe cifre. Multe, multe cifre.

Stau un pic şi mă gândesc, ca ardeleanul, cum de-mi dispar bani de pe card când eu sunt acasă… să fie abonamentul la Netflix? Să fie vreo reclamă pe Facebook, vreun SMS la MagicHome?

Mai vine un mesaj! Iară mi s-a debitat contul în minus. (more…)

3 lovituri, dă-i și tu!

Oamenii care repară România acolo unde România trebuie reparată. Partea a II-a

În postarea asta am niște informații seci despre cazuri care nouă nu ne spun mare lucru, pentru că, la ora redactării acestui articol, tocmai am mâncat o masă copioasă, cu zamă de salată (preferata mea!) și cartofi la cuptor, și este greu să fii empatic cu burta plină.


Prunci crescuți pe pământul gol, poza micșorată la pentru a apăra intimitatea și demnitatea copiilor

Dar: tătic ușor impresionabil, cu burta plină sau nu, am devenit fan de mic ce fac oamenii ăștia după ce am citit următoarele povești de viață. Mai ales că multora ni s-ar putea părea că asta nu e viață. (more…)

23 lovituri, dă-i și tu!

Scurtele de dinainte de Paști

Ce se mai petrece pe planetă:

1. De Paști, la VIVO! Cluj-Napoca, până vineri, între orele 15.00-19.00, au loc Atelierele Iepurașului, unde cei mici pot decora ouă de Paște (mai multe informații – aici) prin celebra tehnică a șervețelului sau cu hârtie creponată sau cu ouă decorative de hâtie. Asta dacă nu doriți să vă chirăie copiii de cap până vă cumpărați șosete pentru Moș Niculae și lenjerie intimă pentru treaba-voastră-cine.

Și, tot la VIVO!, dar luni, pe 9 aprilie, are loc Marea Goană după Ouăle de Paște – tot pentru prichindei, asta e, că adulții n-au decât să fugă ei după ouă cât și cum vor. Între orele 12.00-15.00, mai multe detalii – aici.

Orarul de Paște este aici:

2. Vin la Cluj! Nu eu, ci vinul: între 4 și 6 mai are loc WineUp Fair, la Muzeul de Artă din Cluj. Așa cum probabil perspicace intuiți, va fi despre vinuri, vinuri și vinuri, dar și despre vinuri. Aici aveți pagina de Facebook, aici aveți evenimentul.

E #demers.

Tot despre vin – aici.

2. 3. Chapeau pentru Bergenbier, care plantează 50.000 de brazi. Nu, nu de tăiat la Crăciun, da?

4. Festivalul de Muzică Clasică ‘‘Moldo Crescendo a fost creat de tineri muzicieni din Basarabia care studiază în diferite colțuri ale Europei pentru a apropia tinerii de muzica clasică. În 2018 vor să ajungă la acoperire națională în România, așa că vor porni o campanie de crowd funding despre care o să vă anunț eu când va fi vremea. Până atunci, vă las cu filmarea de mai jos din vara 2017, când au dus muzica clasică în 9 Case de Cultură din Republicuța Moldova.

Bach la Casa de Cultură

În acest film este redată experiența celei de-a treia ediții Moldo Crescendo – Bach la Casa de Cultură.Vă invităm să-l vedeți, și dacă v-a plăcut, să ne ajutați să-l distribuim :)#moldocrescendo #bachlacasadecultura

Publicată de Moldo Crescendo pe 1 Octombrie 2017

Ne recitim înainte de Paște, când vă voi trage – în buna tradiție gropărească – tradiționala urare tradițională despre Paște Fericit, menită să vă trimită direct la somn de câtă plictiseală se poate aduna într-o singură postare!

14 lovituri, dă-i și tu!