S-a sunat! Poftiţi în clase, reîncepe cursul nostru despre cum să dresezi banii să facă bani babani.

Era astă-iarnă, şi era frig de puteai face gloanţe din mercurul termometrelor.

- Mai pune şi tu mâna şi găteşte ceva, că eu nu mai pot, zice nevasta într-o seară. Am simţit că-mi aplaudă genunchii.

Anul trecut, prin aprilie, am plecat într-o excursie în spaţiul Schengen: ca românii. Acolo, ne-am cumpărat haine aşa, cu furie: ca românii; avantaj nievasta, care se află încă din noaptea nunţii într-o cruciadă continuă împotriva preţioaselor mele haine mele din liceu,

Uitați-vă la ele cu atenție: le vedeţi prin parcuri, magazine şi pe Facebook. Habitatul lor include troleibuze supraaglomerate, în care îşi aşează pruncii pe scaun în timp ce ele fac varice în picioare,

Ia opriţi-vă niţel din citit în timp ce citiţi mai departe: gâfâiţi aprig când urcaţi scările? Vă troznesc încheieturile ca o crustă de pâine proaspătă de la rugina adunată? Obosiţi repede când transportaţi două legături de ridichi de la piaţă?

Înainte să dispar definitiv de Paşte, musai să vă spun ceva ce mi se întâmpla acum vreo câţiva ani. Era acea perioadă intitulată, generic, “pe vremea mea”, şi era cea mai faină perioadă din lume; mai faină chiar ca altele cele mai faine din lume.

Conform unei îndelungate tradiţii româneşti, trei puştani se hotărăsc să “împrumute” niţel maşina tatălui unuia dintre ei pentru a face o croazieră pe ştrase, sâmbătă seara.