Oameni care voteaza si ei

Mishu Călian – lansare oficială album


Știu că sunteți cu toții entuziasmați (sau siderați?) de ultima mea idee dar dacă vreți să mă credeți, omul ăsta cântă de ceva vreme despre cum se fură la noi în țară dar și despre cât e de frumoasă viața de fapt. Dacă nu mă credeți, vă invit să îl ascultați pentru că deși încă nu o promovează, “Noi N-am Văzut”, piesa care dă numele primului album solo al lui Mishu Călian vorbește despre exact acest lucru: la noi se fură ca în codru doar că am cam rămas codru :|. E oficial, albumul s-a lansat pe toate platformele de distribuție online, însă dacă nu aveți bani care să-i dați pe munca omului, Mishu Călian v-a mai pregătit o surpriza. Hai, vă las cu el, eu îmi ascut târnăcopul!

O lovitură, dă-i și tu!

O viziune care mă va bântui o vreme

Recunosc cu mâna pe organul ăla cu două atrii și două ventricule că tura asta am înțepenit de-a dreptul; și nu am mai putut scoate telefonul să trag o poză.

De ce am înțepenit? Păi, ce am văzut la socri a întrecut orice imaginație.

Așadar: imaginați-vă o domnișorică așa cum trebe – ‘naltă, frumușică și tinerică, aranjată și flamboaiantă de numa’ și îmbrăcată frumos, că, cine știe, poate te și măriți la Sfânta Beserică!

Cu scurtă de blană strânsă-n mijloc, să i se vadă talia: bravo-10.

Fustiță până mai jos de genunchi, dar extrem de strânsă pe trup, să se vadă linia anatomică.

Bucle aranjate, sclipici în păr, farduri și fonduri de ten de puteai machia 14 clovni și pe Mihai Gâdea un trimestru întreg.

Apoi urmează la pièce de résistance:
– tocuri tip stilou, lungi cât fibula unei berze, dar pline de pământ și noroi umed, că nu toată curtea bisericii e pavată;
cărare făcută în păr în formă de cruce.

Deci părul era partiționat în așa fel încât două cărări să se întâlnească și să formeze o cruce.

Fiecare fir era adânc studiat și aranjat la micron, iar întreaga frizură forma un soi de sculptură de păr așa cum nu am mai văzut să fie nici la Carnavalul de la Rio, ceva de speriat, dac-o vedea Radu Mazăre o băga direct într-un car alegoric.

Atât.

5 lovituri, dă-i și tu!

Exudat faringian

Un lucru au în comun absolut toți părinții de copii: toți, dar absolut toți părinții de copii cred despre absolut toți ceilalți părinți de copii că sunt nebuni. Da?

Adică v-aș putea scrie romane despre cât de nebuni sunt toți ceilalți părinți de copii pe care-i știu – dar nu o voi face, pentru că nu sunt așa de bun prieten cu toți părinții de copii încât să le pot terfeli imaginea personală pe blog.

Așa că nu o voi face.

O să vă zic, în schimb, despre aventurile urbane ale unui prieten, zis Bobiță, a cărui fetiță mai mare s-a trezit, la grădiniță, în mijlocul unei epidemii de scarlatină. Mno, bolile copilăriei și anti-vaxxerii (more…)

12 lovituri, dă-i și tu!

Cu Dumnezeu înainte

Era duminică noaptea pe la 8 seara, fugeam prin centru la Comedy Cluj să văd un film cu Harry Potter cadavru!

https://www.youtube.com/watch?v=oDxxYeFgDLg

Și, prin Piața Muzeului, mă oprește un nenea. Cu o doamnă. Noaptea.
– Nu vă supărați…

Gata, eram pregătit pentru placa aia cu ”acum am ieșit din spital, nu avem bani să mergem înapoi acasă, la Filiași… nu ne puteți împrumuta cu 300 de lei să ne luăm un iaurt, vi-i dăm când ajungem acasă, jurperoșusămoarămama?” (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!

De ce nu am încredere în religia Oliviei Steer

Aveam vreo 22 de anișori… era tânăr, fraged și cu fundul tare.

În urma unei excursii în Buapesta (nu dau detalii, dar implicau UBB-ul, familia Marga și o unguroaică firoscoasă), m-am procopsit, în miezul verii, cu o amigdalită cronică.

Știți ce-nseamnă amigdalită cronică? Înseamnă tuse măgărească de tabacist aflat în ultima fază a cancerului pulmonar, (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Aventurile unor romani in Franta, inainte ca aceasta sa devina o destinatie terorista

Viața de expat e grea, treaba aia cu ibi bene ubi patria (sau invers) nu se aplică la noi, cei mai viteji și mai drepți dintre draci.

În primul rând, pentru că chiriile sunt extrem de scumpe pentru cât câștigă cei mai mulți dintre românașii noștri. Și, pentru că postarea asta are de-a face cu traiul a 18 oameni în trei camere, o să mă opresc la acest primul rând. (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

De fapt, cu cate lichide avem voie pe aeroport?

Înainte de a-ncepe cu poze cu plaje grecești mai mult albastre decât verzi și povești cu cum am ajutat fabricile de bere din Grecia să treacă cu bine peste criză, tre’ să vă zic despre o scenă din aeroportul din Cluj, care a fost epocală. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!