Oameni care merită

Oamenii care repară România acolo unde România trebuie reparată. Partea a II-a

În postarea asta am niște informații seci despre cazuri care nouă nu ne spun mare lucru, pentru că, la ora redactării acestui articol, tocmai am mâncat o masă copioasă, cu zamă de salată (preferata mea!) și cartofi la cuptor, și este greu să fii empatic cu burta plină.


Prunci crescuți pe pământul gol, poza micșorată la pentru a apăra intimitatea și demnitatea copiilor

Dar: tătic ușor impresionabil, cu burta plină sau nu, am devenit fan de mic ce fac oamenii ăștia după ce am citit următoarele povești de viață. Mai ales că multora ni s-ar putea părea că asta nu e viață. (more…)

23 lovituri, dă-i și tu!

Mishu Călian – lansare oficială album


Știu că sunteți cu toții entuziasmați (sau siderați?) de ultima mea idee dar dacă vreți să mă credeți, omul ăsta cântă de ceva vreme despre cum se fură la noi în țară dar și despre cât e de frumoasă viața de fapt. Dacă nu mă credeți, vă invit să îl ascultați pentru că deși încă nu o promovează, “Noi N-am Văzut”, piesa care dă numele primului album solo al lui Mishu Călian vorbește despre exact acest lucru: la noi se fură ca în codru doar că am cam rămas codru :|. E oficial, albumul s-a lansat pe toate platformele de distribuție online, însă dacă nu aveți bani care să-i dați pe munca omului, Mishu Călian v-a mai pregătit o surpriza. Hai, vă las cu el, eu îmi ascut târnăcopul!

O lovitură, dă-i și tu!

Un Mishu Călian cum Noi N-am Văzut

După cum unii dintre voi știați, Mishu Călian se ocupă de situl meu. Ok, n-a făcut-o foarte bine până de curând dar azi am aflat și de ce: își lansează primul album solo. Începând de azi, exclusiv pe Zonga, iar din 8 iunie acesta va fi disponibil și pe restul platformelor de distribuție (Spotify, iTunes, YouTube și restul pe care cred că le știți mai bine decât mine pentru că ăia nu vând undițe și mulinete). Și când am ascultat eu albumul, care se numește “Noi N-am Văzut”, eu am văzut acolo niște piese pe care le știam. Sau cel puțin credeam că le știam. S-a dovedit că de fapt le știam dar erau total altceva decât cu ce am vrăjit-o eu pe nevastă-mea ca să poată prelua controlul total asupra vieții mele. Scrum, Viteza Sângelui Meu, alea, alea. Atunci m-am apucat și l-am ascultat cap-coadă și am descoperit o poveste care merită aproape o oră din viața ta. Sau cum zice poietul: (more…)

3 lovituri, dă-i și tu!

Ferma tradițională de măgari

Vorbesc cu un prieten care stă în Chinteni (lângă Cluj):
– Da’ haidați pe la noi odată! Aduceți Gropărelu’, facem un grătar…
– Vinim! Că și așa vreau să merg în zonă, unde are un prieten o fermă de măgari din ăia asini.

Cred că v-am mai scris de el.


Unii oameni ar înfia orice. Orice!

Și oricum o să mai auziți de ferma asta aici, pe blog; poate pornesc o campanie de consumat lapte de măgăriță, te bagi?
– Măgari sau măgărițe? întreabă prietenul.
– Și măgari, și măgărițe! Că e fermă tradițională.


Iiiiii-haaaaaaa!

 

O lovitură, dă-i și tu!

Recomandare de avocați în Cluj: Cetean & Marangoci

Aceasta nu este o postare publicitară, decât în măsura în care o recomandare pe baza experienței personale poate fi considerată publicitate.

Acum vreo 3 ani, mă sună prietenul meu Zolty din Bogata:
– Gropare, am o problemă.
– Zi, Zolty.
– E groasă, e urâtă.

Și, într-adevăr, era groasă și urâtă problema. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Interviu cu Lupu. Lorena Lupu

Chiar dacă abia ieri ți-ai făcut cont de Facebook (felicitări, cititor de 9 ani care tocmai l-ai mințit pe Zuckerberg că ai deja 13!), și atunci e posibil să fi auzit de Lorena Lupu – cel puțin de pe blogul ei care precede rețeaua socială cu niscai anișori și cu miliarde de miliarde de scântei.

În toată blogosfera online-ului românesc nu cunosc vreo bloggeriță mai plină de personalitate, de vervă și de cuvinte pentru care luai pălmi de la mămica. Așa că am convenit să sărbătorim lansarea celei de-a cincea sale cărți printr-un interviu pe blogul gropăresc – chestie care se-ntâmplă atâta de rar, că e rarissimă. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, Lorena Lupu! Interviu nerecomandat pudibonzilor, io v-am zâs.


”Trucaj” de Cosmin Radu Aldea. Da, sigur, ”trucaj”

1. Asl pls: cine ești tu și ce iaște lucrul tău în online?
Dacă-i întrebi pe cei ce mă iubesc, am covrig în coadă. Dacă-i întrebi pe cei ce mă urăsc, sunt Satana cu ţâţe. Dacă e să facem media, sunt Satana cu covrig în coadă. Ţâţe n-am, noroc că s-au inventat ciorapii flauşaţi.


Degeaba, are ochi frumoși.

Online, domiciliez în tomberoane, bude ecologice şi pe site-ul meu Trollywood (http://lorenalupu.com) care e tot o formă de tomberon şi periodic budă ecologică.


Fix așa am făcut și eu la primii 10.000 de unici!

2. Actriță, bloggeriță, scriitoare, gospodină, bucătăreasă, brunetă și mai ce?
Gospodină poate c-am jucat „Bunul gospodar” în copilărie. Încă plâng când îmi amintesc cum cumpăram un apartament din primele runde ale jocului. Nici bucătăreasă nu-s, poate doar încropitoare. Ştii, când tremuri de teamă când îi dai un blid plin altuia şi te uiţi cu groază dacă pică răpus sau nu, noţiunea de bucătar urinează cu boltă pe tine.
Ce să te mai mint că sunt? Femeia visurilor tale – postul e ocupat. Poate femeia coşmarurilor tale (Nota Groparului: mulțumesc, am propriile mele coșmaruri).
3. Cum se face că atragi pe blogul tău o pătură de cititori mai pestriță decât coada unui păun extrem, extrem de horny?
Pentru că eu sunt un păun extrem, extrem de horny. Coada nu face decât să mă urmeze. Dar mie mi-s dragi exact cum sunt şi nu i-aş schimba pe unii sobri şi plictisitori nici dacă ar veni la pachet cu treizeci de campanii publicitare pe lună.
4. Cum procedezi când dai peste comentarii virulente? Peste atacuri la persoană?
Hălău. Eu sunt Lorena Lupu. Am brevetat procedura Lorena Lupu de strivit coaie de hater, cam cum striveau străbunicile noastre strugurii. Şi am 40 la picior.
5. Se zice că nu ești blogger adevărat dacă nu ai agățat cu blogul. Hai, spune, Lorena, spune.
Am agăţat teribil de multe pofte-n cui. Apoi l-am fumat.
6. Ce ai schimba în online-ul românesc, dacă ai fi Dumnezee sau Shivă din aia?
Frecvenţa campaniilor publicitare care-mi revin mie, haha.
Mie-mi place online-ul românesc. Oricât ai fi de weirdo, îţi găseşti gaşca potrivită. Şi oamenii chiar se iubesc în online. Dacă mâine scriu ceva rău despre Groparu, până seara am toată cititorimea ta de gât, urlându-mi pe un ton sopran: Leaveee Groparuuu alooone.
Iubirea asta curată a cititorilor noştri mi se pare cel mai emoţionant lucru din lume.
Şi îmi mai place umorul involuntar al onlineului nostru. Românul neaoş care înjură unguri: „Futuvăn gură, ănvăţa-ţi linba romînă!”. Homofobul care înjură gay: „Băi, poponari nenorociţi, sugeţi pula!” Ambele comentarii reale, văzute de mine în feed-ul de Facebook.
7. Pisoi sau cățeluș? De ce?
Pulică Splendoaremaximă.
Pentru că senzaţia mea e că pe câini îi poţi trata cu mai puţină deferenţă şi tot te vor adora, în schimb, cu pisicile nu poţi trişa. N-ai jumătăţi de măsură. Pisicile ştiu exact dacă le iubeşti şi te şi testează zilnic. Îţi dau lucrare de control din iubirea ta pentru ele. Şi mai e un lucru: câinii-s prea entuziaşti, prea agitaţi, prea zgomotoşi. Dai să te ridici, să faci un pipi şi deja sar în sus, aleargă, creează haos în feng şuiul tău.
Pisicile sunt lente. Chiar dacă vor ceva de la tine, e o solicitare senzuală, din vârful botului până-n capătul cozii, şi înapoi. Ştiu să pună problema.


Fată cu PulicăSplendoaremaximă, cu multă iarbă

8. Râs sau lup? De ce?
Râs. Pentru că noi fiind daci la origine, avem deja lupul pe steag. Cred că stră-stră-stră-stră-străbunicul meu a fost chiar stegarul.
Dar fără o porţie zilnică de râs, viaţa e pustiu.
9. Blog sau carte scrisă? De ce?
Aici, m-ai lovit la temelie. Pe de o parte, blogul e uşor, spumos, se scrie repede din enervările tale zilnice, îţi aduce instant gratification, iertaţi romgleza, şi dacă-i setezi şi un paypal, îţi aduce şi ceva bănuţi. Nu mă văd fără blog.
Cartea scrisă – bine, oricare alta decât Trollywood – e ca o sarcină. Pe termen nedeterminat. Îţi consumă carnea şi nutrienţii până se naşte. Ai greţuri, pofte ciudate, depresii, sensibilităţi, exact ca o gravidă. Şi exact ca o gravidă, ştii în linii mari că o să aibă doi ochi, două mâini şi preferabil două picioare, dar mereu te surprinde rezultatul şi te întrebi: „Doamne, ăsta căruia dintre ăia mulţi i-o semăna?”
10. La a câta carte scrisă ești?
Tehnic, a cincea. Am trei romane, un poem narativ şi acum o colecţie de texte de pe blog, revizuite şi adăugite. Concret, nu ştiu ce să spun, pentru că primele mele două romane nu-mi mai plac foarte tare.
Cu vârsta, evoluezi. Şi începi să-ţi identifici stângăciile de debutant. Şi te iei de cap: „Tulai, doamne, ce prost am fost”. Apoi te sperii că poate eşti şi acum, fără să realizezi.
11. Ce conține Trollywood? Ce are în plus față de celelalte cărți ale tale? De ce le recomanzi bibliofililor să și-o cumpere?
Că-s texte de pe blogul omonim ţi-am zis deja. Dar le-am ales pe cele mai amuzante, mai creative ca structură, mai complexe, şi le-am mai cizelat un pic, pentru că albul îngraşă, şi o stângăcie verbală arată de o mie de ori mai obeză pe foaia albă decât pe ecranul pătat cu diverse fluide corporale al laptopului.
12. Cu ce crezi că te poate ajuta blogul meu și cititorii gropărești, cei mai culți, cuminți, cumsecade și erudiți oameni haioși din blogosferă?
Trebuie neapărat să mă ajutaţi cu ceva? Nu-s nici beteagă, nici şchioapă.
Dar dacă vreţi să vă ajutaţi pe voi, să cumpăraţi cele mai bune blogăreli ale mele, să râdeţi în autobuz de să uitaţi să coborâţi la staţia adecvată, intraţi pe http://hyperliteratura.crestemidei.ro/Trollywood?locale=ro şi faceţi o precomandă. Pentru 50 de lei, aveţi cartea, transportul, intraţi în capitolul de mulţumiri şi vă mai şi dau un mesaj personalizat pe prima pagină. Ceva care va rămâne secretul nostru.


Rosie the Riveter, Lorena the Lupu

13. Ce urmează după Trollywood?
Urmează, cam din 15 octombrie, turneul literar Trollywood. Avem o grămadă de oraşe din Ardeal. Şi Andrei Ruse (redactorul-şef al editurii Hyperliteratura, n. r.), şi eu suntem aceşti doi Martini Lutheri – Chingi şi avem un vis, împărtăşiţi încă de când eram mici şi cu caş la gură, că la un moment dat vom face un turneu profesionist, cu eveniment în fiecare seară. Acum sunăm prieteni cârciumari, directori de case de cultură şi patroane de bordel, să potrivim datele.
Avem una anunţată deja. Pe 30 octombrie, în Sfântu Gheorghe, în deschiderea festivalului de teatru D-Butan-T, la Teatrul Andrei Mureşanu. Ştii, nimeni nu e profet la el acasă – exceptând cazurile în care este.
Venim şi la Cluj. Bei o bere cu noi? (Nota Groparului: musay, tre’ să facem concurs de înjurături)
14. Un mesaj pentru Coaliția Pentru Familie, te rog, Doamne-ajută.
Să vă băgaţi tradiţia atât de adânc în cur, încât să vă iasă pe gură, s-o legaţi panglică şi să vă atârnaţi de ea în primul pom care vă iese-n cale. Apoi să treacă cineva pe acolo, să taie pomul şi să-l pună pe foc cu voi cu tot.

Mno: deci aceasta a fost și este Lorena Lupu, Trollywooda, cum s-ar zice. O găsiți și aici, pe Facebook.


Foto: Mihnea Ciulei. Ruj: De Buze.

24 lovituri, dă-i și tu!

Unii intelectuali ar trebui să apară mai des în spațiul public

Am o amintire de la un eveniment TVDECE-ist, când Daniel David declara că trebuie ca ei, intelectualii, să apară mai des în spațiul public, altfel ni-l confiscă (la vremea aceea) zăvorancele, gigibecalii și miticădragomirii; sau, în zilele noastre, aș zice eu, prodancele (bravo, ProTV, moarte ușoară!), capatoșii și buzdugan-morarii.

Din păcate, suntem deja pe-acolo cam de multișor. (more…)

13 lovituri, dă-i și tu!