No.

Înainte de a veni în România, prin 2006, parcă, domnişorul avea o firmuliţă în State. Nu mare lucru, vreo 6 angajaţi, programeci şi designeri, dar pentru mine a fost fascinant să aud şi să văd cum la 23 de ani Josh gândea bijniţ. Deci bijniţ!

Şi odată, dis-de-dimineaţă (adică pe la ora 13 la amiază, pentru că aşa de mult îi plăcea somnul dulce de dimineaţă că era să dea în diabet), numai ce intră val-vârtej în office-ul lui Josh tocmai sys-adminul!

- Boss, we’ve been hacked!!!!!
- OMG! OMG!!! se crizează Josh. Cum adică? Ce s-a întâmplat?
- La noi pe server e plin de fişiere necunoscute! Cineva ne-a spart serverul şi-l umple de informaţii!
- Pfuay, zice Hoshică. Rapid, şedinţă cu toată lumea.

Se strânge toată firma în sala de şedinţe-bucătărie.

- Băi, zice Josh, mestecând din sanviş. Vreau un raport complet cu ce am păţit!
- Păi lucrurile stau cam aşa, boss, zice sysadminul. Am văzut că din 500 Gb liberi pe HDD-ul serverului mai aveam vreo 40. Am scanat, am bibilit şi butonat, şi am descoperit că mai nou serverul nostru a devenit hub de DC++!!! Şi sunt de toate pe el: muzică, softuri piratate, muzică…!

Aşa era pe vremea aceea, oamenii nu prea foloseau torentele.

- Şi suntem accesaţi de vreo 3000 de oameni pe zi, care copiază fişiere, uploadează – ca la ei în sala de şedinţe-bucătărie! continuă sysadminul.
- Booon, zice Josh. Dragi angajaţi, vreau să vă întreb foarte sincer dacă vreunul din voi a făcut mârşăvia asta.
- …
- Hai, no, sincer amu. Ia ziceţi! Nu păţiţi nimic, pe cuvânt de american care crede în life, liberty and pursuit of happiness.
-…
- Booon. Atunci înseamnă că putem formata hard-disk-ul, ne putem reface firewallul şi să scăpăm de hackereală. Sunteţi de acord?
- Da! spuseră angajaţii, care de abia aşteptau să se întoarcă la calculatoare, să se dea pe youtube.
- Bun, decretează Joshică. Sysadmin, ai de la mine mână liberă să faci ce trebuie: formatezi tot, refaci securitatea, blochezi porturile, pârjoleşti câmpiile, otrăveşti fântânile. Bun?
- Sir, yes, sir! zice sysadminul. Amu şi plec şi purced să rezolv chestiunea.
- Ho, bă, stai! zice Josh. Da’ unde fugi aşa? Am zis că să repari tot, dar nu chiar amu! Mai stai puţin…
- ??? face adminul.
- Păi da! Păi să vedem şi noi ce muzică… şi softuri avem pe server, că poate ni le trebuie şi nouă, n-are rost să plătim o groază de bani pe ele… zici că sunt şi filme? Ia vezi, nu verifici un pic dacă este şi Shrek 2? Că vreau să-l văd de mult, că n-am apucat să-l văd la cinematograf… aşa… şi dupa aia, pe săptămâna viitoare, poţi să-l tot formatezi… să-l pârjoleşti la fântâni… otrăveşti la câmpii…!!

Apropos, “Finish” însamnă “final”; “Finnish”, în schimb, e cu totul altceva. Îi limba aia despre care ungurii spun că e verişoară cu a lor, dar să ştiţi de la mine că limbile astea două or fi ele înrudite, dar nu au acelaşi sex.

O colegă s-a trezit că circulă în firmă o invitaţie de nuntă agramată în care se anunţa că ea se mărită cu alt coleg. Un răutăcism minor.

Iar un coleg i-a luat telefonul altui coleg, şi i s-a schimbat în telefon datele sale de contact cu cele ale şefului mare. Ăla mare-mare! După care cel care a făcut mânăria s-a pus pe bipuri. Şi colegul cu telefonul furat vedea constant că primeşte bip-uri de la şeful ăla mare-mare! Şi fugea non-stop pe scări, la şăf în birou, să vadă de ce e sunat! Şi se oftica, că şeful mare-mare nu era la birou! Şi suna înapoi şi şeful mare-mare nu răspundea, ci îi dădea bip în continuare! Da!

No, bancuri de programeci, deci ce să mai…

***

- Scuze, nu pot scrie acum, e nebunie la noi la firmă, toţi or luat-o razna!
- Nu-i bai. Sper sa treaca cat mai repede.
- Şi noi sperma. (speram)

***

Documentăm o aplicaţie numita Marketing Manager – pe scurt, MM. Îl intreb pe programeci:
- Bă! Cum se exporta o campanie in mm?
- Suj, mi se răspunde.

***

- No! Ce să mă fac, mă! Să-i dau păpucii?

Discutam despre femei şi trădări, of cors. Ea fusese la un chef fără el, chef la care fusese şi fostul ei iubit.

- Bă! Nu fi nebun, îi zic. Şi dacă o fost, ce-i? Iart-o!
- Plm, zice el. O iert, normal. Da’ vroiam să aflu şi părerea ta. Pentur mine esti ca un far.t!

***

- Maine e ziua mea! îmi scrie.

Îi răspund rapid, vreau să îi scriu “Yeeee!”. Îmi iese: Ueeeeeee! Noroc că nu este şi “m”-ul lângă “u” pe tastatură, că ieşea o chiftea nasoală.

Era cu deadline, of cors, dar deadline-ul nu era trecut în request, fiind comunicat decât verbal, dar eu m-am conformat. I-am cerut şi un confirmation message, dar mormăia deja cu şaorma în gură.

PS: Vă puteţi imagina ce ochi a făcut Ghiţă de şaormărie când i-am predat specificaţiile pe tejghea, listate, fără nici un cuvânt! Nu s-a abţinut, şi a şi scris cu pixul pe A4 “poftă bună, şăfu!” – dar ca să vedeţi asta trebe să merg cu A4 la secretare, să le rog să mi-o scaneze, lucru care complică foarte mult – da foarte mult! – postarea.