Una din jucărelele astea pe care Apple le vinde la suprapreţ (silenzium! le vinde la suprapreţ, da?), adică un iPad 2, ajunge şi la colegul meu Adi, via soru-sa din Dubai. Io mi-aş fi dorit foarte mult să am şi eu soră în Dubai, dar ea, biata, mai departe de Germania nu o mai ajuns, că s-o şi măritat cu un neamţ ai cărui bunici au pierdut vreo două războaie importante secolul trecut.

Revenind la coleg, acesta – ce să facă şi el, no! – îşi ia familia într-o zi şi merge să-şi viziteze bunicul, undeva pe lângă Beiuş, acest Napoli al României unde românii beau rachiu de pere şi dansează non-stop dansul pinguinului; da’ non-stop! Şi după ce discută un pic cu bunicul, zice: ia să-ţi arăt nişte poze din Dubai cu soru-mea şi fetiţa ei!

Şi scoate iPad 2-ul şi îl înmânează bunicului, pe principiul că oricine poate manevra un ecran cu iOS, tânăr, bătrân sau unghie de deget mijlociu. Şi îi arată cum dă pozele mai departe, şi bunicul începe să frece ecranul cu deştele ca DJ Tiesto la discuri.

Şi în timp ce bunul se uita la poze, colegul Adi îi trimite un SMS surorii: dacă vrei să vorbeşti cu bunul, sună acuma! Iar surioara din Dubai a şi sunat imediat şi a cerut să vorbească cu bunul:

- Sărumâna, bunule, ce faci, eşti bine, eşti sănătos?
- Da, fac bine, zice bunul; uite, mă uit la nişte poze cu voi pe o tăviţă.

Epic grandpa is epic.

Mămica, răbdătoare ca orice mămică (aici nimic de zis; n-or avea toate chef de gătit şi ars mâncarea, dar răbdare cât are o mămică nici chinezii bătrâni nu au, decât dacă-i strângi pe toţi laolaltă), a tăcut din gură primele ore; apoi i-a  explicat copilului că…
- …uite, acuma nu se poate juca mami cu tine pentru că trebuie să facă nişte papa pentru familie! Că dacă nu halim, murim de foame! Înţelegi?

Copilul s-a uitat la ea, dintr-o dată devastat ca după Katrina:

- Înţeleg. Dar nu sunt fericit.

2. Acelaşi băieţel, într-o zi, mai că o vrut, mai că n-o vrut, a spart un oarece de prin casă. Sosită instant la faţa locului ca printr-o gaură de vierme din Deep Space Nine, familia îl găseşte pe prunc niţel spăriet, dar foarte teafăr.

- Mă! Ce-ai spart? Ai păţit ceva?

Copilul trage aer adânc în piepţi şi emană:

- Am spart vaza.

Apoi mai trage nişte O2 în sacii pulmonari şi-şi decretează singur autoflagelarea:

- Mă duc să mă pun singur la colţul ruşinii.

3. Frate şi soră, ambii mici, cu diferenţă mică de vârstă între ei. Asta, în limba română, înseamnă dublu necaz la pătrat, în paranteză, înmulţit cu plus infinit.

După ce îşi colorează unul altuia albul ochilor cu carioca, după ce-şi îndeasă cioburi de farfurii sub pleoape, inundă baia şi dau drumul la gaz în timp ce se jucau cu chibriturile, părinţii nu mai rezistă şi îi aliniază pe amândoi. Şi încep o predică nesfârşită de 4 minute şi 22 de secunde (între noi fie vorba, de-abia aştept momentele în care-i voi ţine morală lu’ Gropărelu – toată lumea ştie că asta e una din marile plăceri ale vieţii de părinte).

După predică, ambii copii primesc ordinul de evacuare:

- Şi acum, amândoi în camera voastră! Sunteţi pedepsiţi în seara asta!

În timp ce eliberau gazonul, sora îi spune fratelui mai mic:

- No, cred ca tre’ sa ne măritam amândoi unul cu celălalt. Şi să ne cărăm din casa asta.

2. Merge niepotul la bazin cu şcoala, că aşa-i în Germania. Pe prietenul lui Andre îl cheamă Florian. Lui Florian îi este foarte frică de apă, şi trebuia să sară de la trambulină.
- Sari! zice tovarăşa învăţătoare germană.
- Nu sar! zbiară Florian. Mi-e frică!
- Sari, că de nu îţi dau 5!

Nota 5, în Germania, e nota minimă.

- Doamna învăţătoare germană, zice Florian! Dumneavoastră v-aţi risca viaţa pentru  un 5?

3. Nepoţica colegului Bizonu merge în Italia la neamuri.
- Şi? Mergi să-i vezi pe copiii ăia mici ai lui Cristina? (o prietenă stabilită acolo şi italienizată).
- Da.
- Dar cum te vei înţelege cu ei?
- De ce?
- Păi tu nu vorbeşti italiană, ei nu vorbesc română…!

Fetiţa de 4 ani stă oleacă şi se gândeşte.

- Păi vorbim în engleză!

Iar cu cealaltă mână, fireşte, construieşte şi o mănăstire web 2.0 a faptelor bune. Pentru că cel mai preţios artefact al expediţiei sale, dovada supremă a zile în şir de navigat prin apele tulburi ale drumurilor româneşti, HARTA ROMÂNIEI CU ŞTAMPILA DE LA FIECARE PREFECTURĂ A CELOR (ÎNCĂ) 50 41 DE JUDEŢE, a devenit obiect de licitaţie. Preţul de pornire este de (numai) 250 euro. Adică foarte puţin peste 1000 lei. Adică o sumă nu foarte mare.

Iar banii obţinuţi din licitaţie vor fi donaţi, mulţumită aceluiaşi Sebastian Bârgău cu inimă mare, cauzei noastre de a-i consolida şi izola casa lui Zolty, prietenul nostru care scrie pe blog cu singurele sale două degete cât de cât funcţionale - arătătorul şi degetul mijlociu – da, un alt exemplu de tenacitate. Cauză care, după mai multe camioane de efort (mai mult din partea altor oameni şi mai puţin din partea mea), a reuşit să intre în linie dreaptă – şansele sunt ca la ceasul la care citiţi aceste rânduri voluntarii să sape la gropi şi să care la ciment ca apucaţii.

Aşadar – licitaţie pentru harta României pentru beneficiul celui mai ambiţios blogger din România. Haideţi să-l consolidăm pe Zolty până la capăt! Detalii cu licitaţia şi cu ce goodies vă mai oferă VisUrât în cazul în care scoateţi banii ăştia din buzunar puteţi afla aici. Haideţi să haidem!

Sebi, ticule, meriţi un hectar de bere. Nişte straturi de hamei am cules deja, aşteaptă să ne întâlnim;)

Pliz retwit! Haideţi, că mai avem foarte puţin până departe.

Continuăm să vă arătăm că, iaca, dacă ai un blog cu 120 de unici pe zi, dar sunteţi doldora de idei creative, puteţi promova în liga exclusivistă a celor care dau cu pixul prin blogosferă şi fac şi bănuţi – dacă puneţi puţintel osul la treabă. Iară campanie Blogal Initiative? veţi spune voi. Răspunsul este, fireşte, DA.

Vinovatul, tura asta, este nimeni altcineva decât Revista Biz, cea mai vândută revistă de bijniţ din patria asta a noastră conform ultimului audit BRAT, prilej pentru care îi salut şi îi felicit cu drag, din nou, pe oamenii ăştia faini care împing la asemenea brand de top.

Ce trebuie să faceţi voi, ca bloggeri?

În cadrul campaniei care începe mâine sunteţi invitaţi să lansaţi propuneri inedite, cât mai creative de promovare a unei reviste de afaceri. Deci luaţi pixul în gură şi începeţi să-l ronţăiţi, că urmează muncă creativă.

Ce câştigaţi?

Detalii despre revista Biz găsiţi în brief  – click pentru download. Credeţi-mă, aveţi ce citi despre ei! Iaca şi nişte imagini sugestive:

No… ne băgăm? Să curgă filmuleţele, sloganele, imaginile şi textele! Doamne-ajută, şi multă-multă bavtă;)

Aşadar: sâmbăta asta, o gaşcă de bloagheri (TVDeCeii, Nebuloasa, Gaben, Mone, Ciulea, CristiGog, Kookool şi, de pe alte meleaguri, RazvanBB) am luat loc în bănci, ne-am pus pixurile în mână şi am aflat următoarele de la numiţii Bogdan Marisca, Danny Ungur si Vlad Comsa. Băgaţi la cap, că v-a prinde bine şi vouă când daţi de mine prin trafic!

- Nu sta ca Groparu cu piciorul întins către pedale. Ţine piciorul în unghi drept, să poţi pune frână repede dacă e musai, nu să calci gâştele satului.

- Nu ţine mâinile drept pe volan, trebuie să fie şi ele îndoite.

- Mâinile pe volan se ţin la ora 9 şi 3. Dacă ştiaţi de ora 10 şi 2 sau alte asemenea, greşit! (asta o ştiam, că cică dacă faci accident şi se declanşează airbagul, îţi loveşti căpăţâna cu propriile tale mâini cu viteza de deschidere a airbagului; şi e mai rău ca lovitura de făcăleţ în cap, dimineaţa)

- Nu mai apăsa ambreiajul în curbă, Gropare!

- În curbe volanul nu se împinge, ci se trage de el cu mâna corespunzătoare (în curbe, şinele trosnesc)

- Iarna, înainte de trecerea de pietorni se formează gheaţă: tot românul pune frână şi se topeşte zăpada.

- În lunile cu “r” (septembrie, octombrie… aprilie), tot săteanul iese la furat lemne, că îi place la căldură. Asta înseamnă căruţe nesemnalizate pe drum. Noaptea, că ei nu fură ziua. Aşijderea dacă vezi balegă proaspătă (te uiţi dacă scoate aburi, nu e musai s-o guşti!!!!): căruţă în faţă (via Gaben)

- Nu mai staţi relaxaţi la volan! Vă relaxaţi acas’. La volan staţi în stare de alertă maximă.

- Curbele nu se iau pe lângă bordură, ci un pic mai larg, în unghiul în care nu îţi sar pasagerii din spate pe banchetă ca sacii de cartofi. Aici nu mă întrebaţi cum se face, că i-am exasperat pe oameni cu curbele mele, or zis că să îmi cumpăr bicicletă.

- Anticipaţi! Te depăşeşte unul, verifică dacă are loc să se bage în faţa ta. Deci fă-i loc. Cască ochii la drum, nu te uita la ruj în retrovizoare!

- Dacă încerci să agăţi gajici cu muţunache puşi la parbriz sau la lunetă, eşti un caz patologic. Mai bine fă-ţi o păpăradă. Lasă-ţi geamurile libere!

- Nu pune sticle de apă, undiţe cu mulinete cu 15 rulmenţi, bocanci etc. prin maşină, în locuri de unde pot zbura prin aer să îţi spargă bostanul dacă te înfigi într-un buştean.

- La semafor, după ce se face verde, mai stai o secundă-două înainte de a porni, chiar dacă te claxonează ceilalţi: tocmai ai scăpat ca prin urechile acului de prefectul de Cluj Platon, călare pe un jeep, cu permisul suspendat, orbit de soare, care vorbeşte la telefon şi intră în intersecţie în trombă, să prindă galbenul. Galbenul, nu gabenul.

- Înfige-te în scaun! Să fii lipit de el, să simţi maşina cu fundul, cu coloana lombară, cu burta. Atunci faci corp comun cu maşina şi o simţi.

- Roţile din faţă: în permanenţă pe direcţia de mers. Dacă derapezi, întorci roţile în direcţia în care îţi fuge fundul. Al maşinii fundul. Uite aşa:

Uite aşa se pune o frână bruscă cu viraj în ultima secundă: cu frâna apăsată până-n blană, că nu-i de joacă!

Şi aşa te simţi şi râzi colorat ca un curcubeu, ca o fetiţă de la parada gay şi ca un grizzly gâdilat atunci cânt te afli pe locul soacrei la o asemenea manevră:

O poză de final cât o mie de mile parcurse! Ni ce o făcut Florica de la TVDeCe ca să se pună bine cu zeul condusului! I-o pus zeul borna-n cap!

PS – Un singur minus la Academie: nu te învaţă să înjuri ca un şofer. Pentru aceste scopuri, vă rugăm să folosiţi în scop educaţional Internetul, căutând cuvintele cheie “Romanian profanity”.

Adică nu chiar interviu, ci proba eliminatorie înainte de interviu. Purcoi de candidaţi împărţiţi pe mai multe zile, tot tacâmu’.

Adică nu chiar purcoi, că or fost mai puţini.

Dar într-una din zile vine şi ultimul candidat. Se pune la un calculator, începe să tasteze cu furie. Ca vulturul bătea din aripi pe tastatură! Ca vulturul.

Termină de scris, îşi listează ce o lucrat (listarea fiind ea însăşi probă de interviu; aţi fi surprinşi câţi candidaţi nu ştiu să printeze o foaie de hârtie) şi înmânează documentul HR manageriţei, care aştepta răbdătoare. La revedere, sănătate! Şi dă să iasă din firmă.

Adică nu chiar să iasă, că o făcut stânga-mprejur şi s-o îndreptat către HR Manageriţă:

- Îmi spuneţi şi mie, de fapt, ce presupune jobul pentru care tocmai am dat probă?

HR manageriţa începe s-o scalde. Că nu prea ştia ea prea bine, săraca, cu ce se mănâncă postul, că nu ai cum să ştii atâta amar de poezie pederost, ce, eşti Gugălu’?

Candidatul se uită la ea cu ochi necruţători:

- Deci io la aşa o firmă neserioasă nu are rost să lucrez.

Şi o ieşit şi s-o tot dus.

Definitiv.

Da, definitiv.

 Gaz pe foc – Adio


Savoy – Adio, pica frunza


GION (GHEORGHE IONESCU) – Adio, doamna

Mai am un ING… si apoi un BRD… si apoi…

Zis şi Dinţu, zis Bizonu, e cel mai meseriaş coleg din firmă. Cel mai de distracţie, cel mai şugubăţ, cel mai cool. Inteligent, se îmbracă ca un lord mereu, master of disguise, face poante şi e mega meseriaş. Îl iubeşte femeile şi toţi îl iubim. E unic, irepetabil şi nu se mai fabrică ca el. Uitaţi şi de ce! (vă recomand [View with PicLens])

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

12►

Deci lucrurile stau în felul următor: mall-ul Gold Plaza Baia Mare, unul din foarte puţinele care anul trecut au dat un cap în gură crizei şi şi-au urmat neabătuţi planul de deschidere, lansează mare concurs, mare.

Premiul: un voucher de EUR 150 de spart în centrul comercial în ziua de 28 ianuarie, în următoarele magazine de ţoale: House of Art, Fox si San Francisco (se pronunţă fransisco).

Pe lângă asta: primiţi cazare, transport şi papa gratuit de la sponsor – asta dacă nu eşti băimărean(că) şi trebuie să îţi deplasezi făptura-ţi preţioasă din Murighiol sau Clisura Dunării hăpt până-n Maramureş. Partea nasoală e că vei cunoaşte şi nişte bloggeri – unii mai chinezeşti decât sunt alţii negri. Al treilea e chiar gropăresc de-a dreptul, deci încă şi mai najpa.

Pentru că sunt foarte însurat, nu voi mai insista să mă primiţi cu voi în cabina de probă.

Concursul de elecţie durează de astăzi, miercuri, 19 ianuarie, şi se încheie duminică, 23 ianuarie, la ora 20:00. Oricum a fi, vinerea pe 28 dimineaţa, după cum ziceam, musai să te afli în Baia Mare la prima oră.

Ce trebuie să faci ca să câştigi? Să-mi laşi un comentariu cu e-mail valid în care să ne convingi, într-un stil cât mai gropăresc, că meriţi să intri la mall şi să te îmbraci din cap până-n picioare. Fiţi creativi, vrem să ne râdem! Că de banii ăştia chiar poţi să te înţoleşti, zic eu. Şi după experienţa asta poţi să te şi căsătoreşti, dacă ai senzaţia că nu te-o cerut nimeni până amu pentru că nu ai gust la haine (chestie relativă, că nevastă-mea m-o luat în pofida gusturilor mele foarte discutabile, judecând după rochiile, eşarfele şi fustele pe care le port).

Concursul e prilejuit de lansarea galeriei Kinect în mallul omonim, lansare care se lasă cu concurs caritabil de gaming. Pentru această promovare, Groparu a primit şi el un voucher în valoare de aceeaşi sumă; dar fiindcă eu deja mi-am făcut plinul de haine reduse (de la Polusache), şi în casă umblu mai mult dezbrăcat (numai aşa mă lasă nevastă-mea, că zice că am trup de statuie greacă, semăn cu Venus din Milo), voucherul meu va merge direct către casa de copii din judeţul omonim cu Maramureş, că şi-aşa anul ăsta nu am făcut nici o faptă bună; dimpotrivă.

No… ne băgăm?

Update: e ora 20:01, concursul s-a incheiat. Juriul delibereaza. Ma duc sa deschid o bere, alfel nu se poate!

După îndelungi deliberări, în care candidaţii şi-au ros unghiile, au încercat să fure voturi cu autocare ticsite cu votanţi, ba chiar au scos câte o plasă cu un kil de mălai şi un kil de ulei ca să convingă pensionarii să voteze de mai multe ori, Comisia Electorală s-a decis să nu se vândă şi să-i aleagă pe drept pe învingători. Aşadar, următorii câştigăcioşi vor primi pe mail detaliile, şi ar face bine să se prezinte la petrecanie, alfel ar fi păcat de bunătate de trin presărat cu muzică bună (dacă nu am mai zis, o repet acum: Şuie Paparude, Grimus, şi DJ-ii Gojira, Limun, Leo şi Marika), voie bună, bere bună, petrecere nebună de 31 decembrie! Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, cu onoare, vi-i prezint pe ei, cu tot cu comentariile care este:

1. vvvv a dat o bucatǎ la 10 December 2010 at 11:38 e

Draghe gropare, in primul rand felicitari pentru copil, nevasta, soacra, blog, tonele de peste prins in delta, virilitatea uriasa si parul bogat.

Acum ca am scapat de lingusiri, sa trecem la afaceri. Ca sa-ti dai seama cat de mult imi doresc sa castig acest bilet, trebuie sa-ti spun ca scriu acest text in excel si ca exista riscul sa fie citit de colegii de la IT cand voi da submit (Cosmin, daca citesti, am nevoie de RAM-ul ala mai repede!).

Pe langa faptul ca vor veni cei de la Suie, al caror groupie vrea sa fie prietena mea, asta va fi probabil ultimul revelion in calitate de om liber, inainte de casatorie, casa, rate, copii, pemparsi si altele (daca stau sa ma gandesc, o sa ajung ca tine, sa povestesc strainilor de culoarea, consistenta, aer cu vitamine si alte minunatii).

Atat de mult iubesc trenurile voi veni in Cluj si ma voi intoarce tot cu trenul, sa povesteasca vagoanele la nepoti ca au transportat un participant la Beck’sperience.

In concluzie, pregateste bautura, incalzeste casa, ca daca o sa castig biletul, tu vei fi singura persoana cunoscuta din Cluj, si nu ai lasa doi copii in viscol, asa-i Gropare?

2. raducu a dat un ghiont (câtǎ neîndemânare!!!) la 10 December 2010 at 15:39 e

‘neata.
prefer un comentariu aici. bere n-am, deci n-am eticheta. n-am eticheta – n-am nici cod.
asa ca iti spun repede de ce as merita sa fiu in tren. simplu. pentru ca as impusca doi iepuri deodata. vreau de 83636484 de ani sa ma duc la Paparude live, dar n-am timp si sefii nu ma inteleg. Gojira, de asemenea. a “must see”. 2 in 1.
as mai merita si pentru ca papanashului meu (iubitei) ii place sa umble haimana. si n-ar deranja-o sa vada Cluj-ul. ca de carat pe la Sibiu si Sighisoara… sunt satul
inca un motiv si inchei: nu merit numai eu sa fiu in tren. gandeste-te ca si cei de acolo merita o companie ca a noastra

3. Marius R.

a încercat sǎ se dez-frustreze la 13 December 2010 at 11:39 e

No fii atent acilea de ce cred eu ca merit o invitație. Îi o poveste o țârică mai lungă, da’ prekinii mei râd când le-o povestesc la bere.
Acu’ câțiva ani în iarnă, un unchi di la Cluj o murit săracul și o trebuit să mergem să asistăm la obștescul ritual. Acuma nouă (mie și la un văr de-al meu) nu ne prea plăcea unchiu’ ăsta pentru că ne cam bocănea în copilărie. Plus că înmormântarea pica exact pe 31 Decembrie, ceea ce ne strica planurile de revelion. Da’ poți să zici nu? Normal că nu.
Când ne plângeam noi la o bere cu o seara înainte de soarta unchiului dar mai ales de soarta noastră un prekin zice că “mă baieți, hai că vin și io cu voi, poate o fi bună pomana, oricum n-am ce face p-acilea”. Zis și făcut, a doua zi de dimineață devreme eram toți cheauni de somn (și ompic de berile beute în amintirea unchiului) în Cluj, pe post de prapori.
Cum era și frig ca dracu’ am mai beut noi un păhărel aci, un păhărel mai încolo da’ am și vărsat pentru răposat, sa fie clar. No, treaba se lungește și ne trezim că trebuie să mergem cu trenu’ acasă deci revelionul nostru urma să-l petrecem cu nașu’, pe tren. Acuma ca experiență de viață îi interesant să vezi cum îi un revelion pe tren, da’ când ești ficior holtei și îți plac mult muierile nu-ți arde de așa experiențe. Așa că am zis că dacă tot asta ne paște măcar să luăm niște beri cu noi, ne chefuim cumva. Primii kilometri ne-am ferit noi de naș da’ după ce ne-am încălzit am zis ca și nașu îi om și ar bea și el ceva. Ca să aflăm ca nașul făcea de fapt cât doi oameni și ne-am trezit fără beutură.
Ce-i de făcut? Prekinul nostru, sub șantajul că a mâncat după neamurile noastre răposate a trebuit să coboare în prima haltă unde este ceva deschis să mai cumpere beutură și țigări. Zis și făcut. Omul coboară, fuge la magazin și îl vedem cum stă la coadă. Pe când ajunge el la rând vedem cu groază cum începe să se miște trenul. “Pfuai mă, fugi mă băiete mă!” Prekinul nostru ia repede berile (la pet că altceva nu era) și o ia la fugă după tren. Acuma el era rapid, fugea cam în pas cu trenul și ne ajunge. Din fugă aruncă o sticlă în tren, apoi cealaltă. “Haida mă, hai că o bere îi numa’ a ta, numa’ suie-te odată!” Acuma toți ne gândeam la o scena din James Bond când deodată JBANG! Îl vedem pe prekinul nostru pe jos, după un stâlp. Nu l-a văzut, era concentrat asupra trenului, nu l-am văzut, eram concentrați asupra lui. Îți dai seama că am rămas șocați. Îmi venea să râd și să mă sperii în același timp. Până la urmă m-am apucat să râd când l-am văzut că se ridică ținându-se cu o mână de nănău și cu cealaltă salutandu-ne resemnat. Cu cât ne îndepărtam mai tare, cu atât ne făcea mai vioi cu mâna și noi râdeam mai tare. A fost un revelion fain până la urmă pentru noi care am rămas cu berea, trist și friguros pentru prekinul nostru care a rămas în ceva haltă uitată de lume. Da’ măcar a avut ce fuma.
Ne-am întâlnit a doua zi, seara la o bere. Omul era tare cătrănit pe noi și nu ne-a iertat niciodată. De ce? În timp ce noi îi făceam cu mâna din tren el săracul țipa și făcea semn să tragem semnalul de alarmă. Apăi cine l-a mai auzit? Cine s-a prins ce voia el de fapt?

No, cam asta îi istorioara și aci îi motivul pentru care aș vrea o invitație. Să mă duc la prekinul ăsta al meu și să îi zic: “I-ută mă ce mi-o dat Groparu, acuma putem chefui calumea și bé bere legal și poate ț-o trece supărarea pentru treaba ceea. Numa’ să stai dracului în tren că jur că nu trag semnalul de alarmă după tine”.

4. Osirisa a dat un high kick la 13 December 2010 at 22:05 e

Vreau pe tren, cu prietena mea pentru inca un revelion genial.In gara s-a mai intamplat sa fiu de revelion, dar pe un tren inca nu.Asa ca vreau anu’ asta.Pretty please.Te roaga 2 gagici faine.

5. morom3ttu s-a dat grande la 10 December 2010 at 8:38 e

No, asa ca un ardelean pur sange din moldova care sunt dau si eu cu incercarea pe aici. De ce vreau in tren cu Becksu? Mai intrebi. Se ia ecuatia: tren + bere la greu + alti betivi care n-au nimic mai bun de facut in noaptea de revelion + gagici(tre sa fie si de alea) + muzica – nevsta/prietena/soacra care sa te frece la cap(nu de alta dar le dai jos din tren) => PARTY WAAAAA. So…vreau si eu musai in tren. Promit sa aduc voie buna, tuica de pruna si muraturi pentru a doua zi. Promit sa beau si pentru Groparu si pentru Groparel(asa, preventiv, ca am eu un feeling ca o sa-i placa si lui berea) si sa iau si la pachet. Asa ca Gropare, astept invitatia la Brasov. Iti trimit adresa prin pm, nu de alta, dar nu vreau sa ma trezesc cu 20 de virgine despuiate la usa.
P.S. Promit sa sabotez trenul daca nu ma ia la bord.
P.S.2. Nasul nu primeste si el un uischi ceva ca sa stinga berea???

adina a dat un low kick la 10 December 2010 at 18:32 e

mi se pare faina de tot ideea
vreau sa merg, pentru ca:
1. berea e ok
2. vreau sa ma rup de toti ai mei si daca ma dau cu trenul, am impresia ca plec in lume
3. muzica va fi super
4. pot cunoaste lume noua si faina
5. sunt extrem de plictisita de orice varianta de revelion traita pana acumFelicitări câştigătorilor, şi o dimineaţă cât mai plăcută pe 1 ianuarie! Cei care nu aţi avut şansa mai puteţi câştiga locuri în trin participînd independent, după cum scrie şi pe site-ul berii verzi. Şi da, juriul ţine să vă anunţe că i se rupe inima că nu poate arunca mai multe invitaţii pe piaţă! (DEOCAMDATĂ)

UPDATE: CÂŞTIGĂTORII SUNT RUGAŢI SĂ-MI TRIMITĂ PÂNĂ DESEARĂ DATELE LOR (NUME ŞI PRENUME) PE ADRESA DE CONTACT DE LA BLOG groparu punt ro la gmail punt com. MUSAY!!!

Urmare a unui partneriat care mă onorează, berea favorită a Groparelui, în co-blogăreală cu Hădenescul şi TVDecescu, oferă cititorilor gropăreşti cinci MAI MULTE INVITATII (vezi update mai jos) a câte două persoane la cel mai tare revelion la care m-aş fi gândit io că se poate exista pe sfânta lume: trenul Beck’s cu plecare din Cluj în 2010, revenire tăt în Cluj, da’ în 2011! (confesiune: ui aşa mi-or făcut ochii când am citit brief-ul: $$!!!)

La bord, pentru că petrecere fără lăutari, chimvale, bănzi şi fanfare nu s-a mai auzit pe sfânta lume, veţi putea zbiera alături de meseriaşii de la Şuie Paparude, vrăjitorii de la Grimus (băieţii ăştia merită; deci merită), şi DJ-ii Gojira, Limun, Leo şi Marika. 11 vagoane, taică, pentru 2011! Că dacă puneau 2011 vagoane, falimenta toată Valea Prahovei, că sunt convins că şi Liiceanu s-ar fi înscris.

Ce trebuie să faceţi?

1. Să aveţi 18 ani – asta e, ziceţi mersi că nu suntem în State, unde trebuia să aveţi 21;
2. Să convingeţi Groparele, printr-un comentariu cât mai gropăresc la această postare, că VREŢI să urcaţi la bord (io m-aş fi tot dus; da’ nu au baby-sitter în tren, şi nu-mi pot închide familia într-o închisoare criogenică până pe 1 ianuarie 2011, că m-am interesat);
3. La comentariu să introduceţi o adresă de mail validă, nu invalidă – să vă poată contacta Beckşii pe 14 decembrie, nu de alta;
4. Să fiţi de gaşcă. Io oricum ştiu că cititorii mei sunt party people, că doară nu intraţi la mine pe blog pentru a citi despre tratamente cu argilă pentru tenul uscat.

Câştigătorii îi voi anunţa pe 14 decembrie, ora 13:00, deci faceţi bine şi comentaţi-mi până atunci. Puteţi participa din orice locaţie mondială, cu condiţia să fiţi la gară în Cluj pe 31 decembrie, că trenu’ ăsta pleacî la ora 22:30, şi nu mai opreşte să ia la ocazie sau să-i dea nenea ăla cu ciocanul în roate. Şi să aduceţi voie bună prin buzunare, că doară mereţi să daţi groapă la sticle de bere!

No… ne băgăm? Suntem beutori de bere, sau nu mai suntem?

PS: Nu pregătiţi mărunţi pentru naş, că ăsta nu e tren din ăla. Şi consumaţi cu moderaţie, dupa aia să nu mă scoateţi pe mine vinovat că te miri cu cine v-aţi combinat în noaptea de revelion!

PS2: Detalii despre party – pe pagina de Facebook a producătorului; detalii despre tren şi despre celelalte modalităţi prin care vă puteţi sui în el – pe site-ul berii verzi.

UPDATE: Io am sperat sa jmenăresc nişte invitaţii, să le vând la suprapreţ… da’ Beckşii zic că sunt minim 5, şi dacă cititorii mei sunt însetaţi, deci SUPLIMENTĂM. Dap!

CONCURSUL S-A INCHEIAT

Via Dănilă (cum care Dănilă? Dănilă, de!) şi Răzvănel.

Deci, dupa cum se spune, pe lumea asta sunt doua chestii care miros a peşte – unu-i peştele.