Ea vroia o partidă picantă de sexuleţ la lumina lumânărilor. Ştiţi voi, lumina stinsă, aşternuturi de mătasă, trupuri încinse prin aşternut, dibuiri prin pat, senzaţii tactile unice, umbre tremurînde proiectate pe părete, clipe de neuitat alături de cel drag.

Cel drag, fiind mai inginer, o zis ca ce puii mei e cu fetishele astea, dă-mi pace, vreau să mă joc Lineage 2.

Ea, neabătută din planurile ei, a cumpărat multe, multe lumânări. Aromate, seturi de trei, de cinci, lumânări kamasutra, lumănări cu sclipici şi cu suport, lumânări de toate felurile, candelabre, lumânări care proiectează figurine pe pereţi, lumânări piramidă, trunchi de con, în formă de inimioară, de brăduţ, de broască ţestoasă.

Dijaba.

Atunci ea s-a hotarat să scrie un user guide, să baje injineru’ la cap, şi l-o atârnat în camera lor, la loc vizibil.

Ei, credeaţi că injinerul a băgat la cap? S-a distrat, a râs, le-a arătat şi colejilor, haha, ce muiere faină am. Şi tot nu a făcut nimic.

Văzând că nu se-nvaţă minte, dom’le, injineru’, fata noastră a trecut la măsuri radicale pentru a se juca cu animalul cu două spinări la lumina lumânărilor.

Radicale de tot!

Cât de radicale, vă veţi întreba voi.

Ei bine, foarte radicale: nu a mai plătit curentul până când le-au tăiat conexiunea ăia de la Electrica.

Abia atunci, forţat de împrejurări, injinerul nu a mai avut încotro şi s-a acuplat cu fata aşa, ca-n visele ei, care – repet – nu erau cu curcani. Sau cu ruşi. Sau cu măgăruşi.

PS: True story.

UPDATE: Bernadette, comentariul 35, este gajica din postare! Deci e pe bune, bă, e pe bune, io ce vă tot zic… cititi-i comentariul, ca merita )

- Ia o ţigare, zice Nârţoagă zis Pârţoagă către cetăţeanul din ţara cu papa thai.
- Nu fumez, zice cetăţeanul din ţara cu papa thai şi masaj de-ţi face pielea găinii şi alte chestii măciucă.
- Ete fleosc, zice Nârţoagă zis Pârţoagă! Eşti tailandez, voi toţi fumaţi.
- Abia m-am lăsat,  zice cetăţeanul.
- De câtă vreme? se arată neîncrezător Nârţoagă.
- De un an… un an şi ceva.
- Şi de ce te-ai lăsat?
- Am avut o bunică, fuma. Şi a murit acum un an.
- Naşpa, Dumnezău s-o ierte, sau s-o ierte zeul ăla al vostru cu trompă de elefant, sau ce idoli ăţi avé voi p-acolo, prin ţara aia a voastră cu plăji faine. De ce-o murit? Inima?
- Nu, zice tailandezu’. Cancer.
- Da, nasol cu canceru’ la plămâni.
- Nu, nu la plămâni a făcut.
- Nu? Da’ la ce? La gât?
- Nu. La ceva organ intern, da’ nu avea legătură cu fumatul, l-a făcut că aşa îi era scris ei.
- Câţi ani avea?
- 97, zice tailandezu’.
- Şi cât fuma pe zi? nu se lasă Pârţoagă.

Şi aici intervine partea cea mai meseriaşă a postării.

- 200 de ţigări pe zi.
- ?????
- Un cartuş de ţigări. Un carton de ţigări pe zi. 10 pachete. 200 de ţigări!

Dacă e să o luăm aşa, şi eu ştiu germana, că am prins-o de la filmele germane cu schneller, schneller, das ist gut, şi am şi soră în Doiciland, am nepoţi acolo, cumnat etc. Deci sieg heil, mein Führer, trăiască vaterland. Mein schwester über alles!

Deci sor-mea are o prekină foarte bună, mai bătrânoacă ea, aşa, pe la vro 70 de ani, care o iubeşte mult pe sorella. Mult! Şi pe mine, normal, că suntem de-o mumă. Şi, mereu când mergeam în Doici, femeia (Bärbel pre numele ei) venea ba cu un parfum Davidoff pentru împuţitul de român, ba un 50 de euro, ba un voucher cadou de 40 euro la Media Markt. Zic: venea, că după faza din postarea asta pa şi pusi! Săr’na, Bärbel, trăi-ţ-ar familia, fie-ţi pensia ca o prăjitură.

Şi odată merg la sorella, şi sorella zice: bă! Sun-o pe Bärbel, să o saluţi, că ea e la Berlin. Şi urmează un dialog între germana mea şi germana ei.

- Hallo, Bärbel! Sunt Groparu, în vizită surpriză de o zi la sor-mea, ce mai faci tu?
- Bă, zice. Uite, io fac bine.
- Da? Bucur la mine. Sănătoasă?
- Aşa şi aşa, mi se destăinuie ea.
- Cum aşa, Bärbel! glăsuie Groparu, fremătând de bune intenţii.

Şi începe distracţia.

- Ich bin alt und hässlich, zice Bärbel, draga de ea.

Adică sunt bătrână şi urâtă, îmi zice.

Io confund hässlich cu hertzlich, adică “urât” cu “inimos”. Ha! îmi zic eu. Bătrână, dar inimoasă!

- Ha! îi zic ei. Du bist nicht alt und hässlich, aber du bist jung und sehr hässlich! Adică nu eşti bătrână şi urâră, eşti tânără, şi foarte mega urâtă!

Urmează o pauză jenibilă. Bärbel înghite în sec, că o aud. Io îmi zic: cu asta am atins-o. Am făcut-o şi tânără, şi inimoasă!

- Da, tu Bärbel. Eşi cea mai extraordinar de hässlich, eşti hässlich supremă, şi aşa crede şi soru-mea, şi mama mea; ba chiar şi nepotu-meu. Sunt convins că şi bărbatu-tău crede la fel, că doară şi el e hässlich! Esti cea mai hässlich din toată Germania, ba chiar întreaga Europă de Nord. Am zis Europă? Din emisferă! Planeta Pământ nu are pe nimeni aşa hässlich ca tine, şi cred că nici printre extratereştri nu găseşti. Eşti cea mai hässlich din univers! Eşti mai hässlich chiar şi ca mine, şi toată lumea îmi spune că eu sunt hässlich-ul hässlich-ilor. Haha, râd eu.

Bärbel – pauză.

- No, tu Bärbel, zic eu, sigur pe mine, te las amu. Rămâi hässlich! Musai. Cea mai hässlich! Ciusi, numa bine, pa. Salutări lu’ hässlichu‘ ala de barbac-tu.

Io îs băietul mamei, că n-am avut de ales, că nu m-o întrebat nimeni la naştere, de fapt, ce-mi doresc eu.

- Mă, Gropare, care-i faza cu internetul ăsta?
- Păi… îi o reţea uriaşă, cu multiplexoare şi servere şi http-uri şi www-uri, porturi, modemuri, protocoale, IP-uri. Ştii? Da’ de ce mă întrebi, mamă?
- Păi ştii că soru-ta vrea să vie în ţară.
- Da, ştiu, că mi-o zis.
- No… păi te-o rugat să-i cauţi bilete de avion din Germania în România!!! Şi tu? Ce ai făcut? Că nu i-ai căutat! Ce mai stai? Ajut-o, că ea nu se ştie, şi ţi-o zis s-o ajuţi!

Sor-mea vrea tot timpul să vie în ţară.

- Păi, tu mamă! Io-i caut… da’ sorella nu ştie încă cum vrea să vină, din ce oraş, în ce perioadă, cu ce bagaje, cu cine – vine cu cumnatu-meu? cu amândoi pruncii? vine fără nimeni?, nu ştie cât stă…
- Nu contează astea! Astea îs detalii. Tu fă bine şi caută-i bilete de avion ieftine, că pe Internet se găsesc! Şi nu-mi zi mie că nu se găsesc, că io ştiu că se găsesc. Că te rog eu, şi te-o rugat şi ea, dar se pare că nu-ţi pasă de nimeni, că aşa eşti tu, că niciodată nu ţi-o păsat de nimeni decât de tine, că mă şi întreb cu cine sameni, că numai tată-tău mai e aşa; şi parcă numai năravurile lui le-ai luat, că nimic din ce e bine din mine nu ai luat! Când te-nsori? Când îţi găseşti şi tu o fată cumsecade? Ţi-ai plătit ratele luna asta? Ai pus ceva bani deoparte la CEC? Ai mers cu Dacia la service? Mănânci bine? Mai pierzi nopţile?

Stă un pic, că toate astea mi le-o zis într-un singur suflu; trage aer, şi marchează:

- Nimic nu faci bine!!!

Şi o asemenea fetişcană de vro 50+ primeşte privilegiul exclusiv de a petrece cu Don Juan o vineri noaptea superbă, cu uitat la Dansez pentru tine, cină romantică cu spaghete de la ABC cu carne de conservă ungurească, ceapă turcească şi ketchup Tomi, şi vin producţie proprie – mai greu el la stomac, dar totuşi vin de vin. Căci dacă bei un pahar, eşti beat patru zile, şi ţi-e rău alte trei. “Motorină” i se mai zice unui astfel de vin, pour les connoisseurs.

Şi cei doi cedează în cele din urmă ispitei, ca alţi împăraţi romani şi curtezane înaintea lor; şi se apucă de mototolit cearşafurile şi de scorojit tencuiala de pe pereţi cu gama înaltă de zbierete inerente acestui proces (ale ei) şi de grohăituri baritonale, dar nu mai puţin pasionale şi scorojitoare (ale lui). Şi adorm fericiţi amândoi, îmbrăţişaţi până dimineaţa, ca doi adolescenţi. Ea cu capul pe burtica lui – un artefact impresionant, fie vorba între noi – el cu mâna în c… părul ei, afectuos.

Înainte de întâlnirea din seara aceea, doamna fusese la dentist, pentru că se lupta pe tăcute cu o parodontoză destul de severă, şi avusese o lucrare; şi nenea dentistul îi umblase puţintel cu freza prin gingii. Şi în noaptea aceea, ca orice alt homo sapiens de pe planetă, domnişoara noastră fetişcană de 50 de ani+ salivase în somn; şi saliva, păcătoasa, a ieşit amestecată cu puţintel sânge de la măseluţă. Şi s-a scurs pe burtica lui Don Juan la vale, şi de acolo pe cearşaful mototolit.

Dimineaţa, fetişcana noastră de 50 de ani+ s-a dus, aşa cum şade bine fetii, să tragă un duş să se facă fresh, iar Don Juan, aşa cum şade bine unui mascul, s-a pus pe butonat la TV, să nu piardă emisiunea de pescuit de pe N24. Şi, într-o reaşezare de poziţie, vede oroarea, adică harta însângerată! Şi pune repede mâna pe telefon, şi fuge repede în cealaltă cameră; căci, dragi doamne şi domnişoare, mascul care să facă sexuleţ cu o femeie şi care să nu se laude nimănui încă nu s-a inventat până acum, nici măcar în America (şi ăştia au zburat pe lună, deci vă daţi seama!).

- Grigore! Neaţa, bă ! Te caci pe dumneavoastră! gâfâie Don Juan cel tomnatic. Bă! BĂĂĂĂ! Asta de azi-noapte o fost virgină, mă! Da, mă! Io am fost primul bărbat din viaţa ei, mă! Io, mă! La vârsta noastră!